Superstarleta

The first issue of Playboy, published in Decem...

Image via Wikipedia

Un presupus film pornografic cu Marilyn Monroe a fost scos la licitaţie de un colecţionar argentinian pentru suma de 500 de mii de dolari, dar pelicula de 8 milimetri, care durează aproximativ şase minute şi jumătate, nu şi-a găsit cumpărător. Să fie din cauza preţului, a autenticităţii controversate sau dintr-un alt motiv? 

Preţul cerut de colecţionar e într-adevăr mare şi nu putem exclude o nepotrivire între cerere şi ofertă. Nu cu mult timp în urmă însă, un fragment video cu aceeaşi actriţă, în care se presupune că aceasta fuma marijuana, a fost vândut cu nu mai puţin de 180 de mii de dolari. Aşa că ar putea fi vorba de controversa privind autenticitatea peliculei. Dar, până la urmă, dacă o persoană este atât de curios mobilată psihic încât să dea sute de mii de dolari pe un film cu o actriţă dispărută în urmă cu aproape 50 de ani, ar trebui să-i pese de certificatul de autenticitate?

Discuţia e puţin respingătoare, mai ales că e vorba de o actriţă nu numai dispărută, ci şi iubită. În mod ciudat, statutul de sex simbol al lui Marilyn Monroe funcţionează mai curând ca un inhibitor de indiscreţie în acest caz. E drept, alte blonde celebre, ca Pamela Anderson sau Paris Hilton, au făcut carieră pe internet cu înregistrări care le prezintă în ipostaze intime. E vorba tot de sex simboluri sau de starlete. Dar în cazul lui Marilyn, avem de-a face cu un altfel de simbol, chiar dacă al aceluiaşi sex. De o superstarletă, cea dintâi şi singura.

După ce a devenit celebră, dar mai ales în tinereţe, Monroe a participat la un număr destul de mare de şedinţe foto decoltate. Primul număr din “Playboy”, apărut la sfârşitul lui 1953, o avea chiar pe copertă. Relativ multele fotografii erotice, pe care actriţa le-a făcut pentru bani sau cu nepăsare faţă de viitor, au ieşit la iveală mai ales după ce Marilyn a căpătat statutul de divă sexy. Publicul, însă, nu a blamat-o prea tare pentru asta, ba dimpotrivă, a compătimit-o eventual. Cumva, Monroe este celebrată şi amintită până în ziua de astăzi pentru că a avut o aură transcendentă, de zeiţă a erotismului, care stârneşte un fel de adoraţie naivă, difuz-adolescentină. A fost, altfel spus, dovada blondă şi cumva confortabilă că fantasmele noastre de pubertate au un corespondent real.

Într-un astfel de caz, esenţa atracţiei e foarte departe de curiozitatea mai greu de admis cu care au fost privite filmele cu Paris Hilton sau Pamela Anderson. De aceea, probabil, nici dacă fragmentul de 8 milimetri o înfăţişează pe adevărata Marilyn, lumea nu va recunoaşte în ea zeiţa, simbolul.

Articol scris pentru ediţia de tipar de miercuri, 10 august, a ziarului “România liberă”

Enhanced by Zemanta

Post your thoughts