Succesul lui Suleyman: Turkish Invasion și explicațiile

Kanal D a dat azi încă un comunicat de presă vesel, care vorbește de faptul că Suleyman – Sub domnia iubirii a fost lider de audiență aseară. Cifrele furnizate pe all urban și intervalul 20.00-22.00 sunt următoarele:

Postul – rating/cotă de audiență

  • Kanal D – 9.9/18.1
  • Pro TV – 6.6/12.1
  • Antena 3 – 4.0/7.3
  • Antena 1 – 3.5/6.4
  • Acasa – 2.3/4.3
  • Prima TV – 2.3/4.2
  • Național TV – 2.0/3.6
  • Romania TV – 1.5/2.7
  • TVR 1 – 1.1/2.1
  • B1TV – 1.1/2.1

Un comunicat de acum câteva zile vorbea despre același leadership, dar Kanal D era foarte apropiat, ca medie, de PRO TV, iar în graficul pe minute acesta se afla mai adesea peste Kanal D, cu excepția pauzelor de publicitate. De astă dată, diferența e substanțială și, deși nu am graficul pe ore, probabil că vorbim de un leadership confortabil.

Acuma, înainte de a fi sunat de tot felul de ziare care să mă întrebe “până unde putem ajunge” cu Suleyman, o să vă propun niște explicații mult mai elaborate, pe care le-am aflat la Cannes, la MIPCOM, de unde am scris pentru The Industry: 

  • Spațiul balcanic, în care vrând-nevrând intră și România, are o afinitate culturală remarcabilă cu Turcia, chiar dacă îi reneagă pe turci, ca românii, sau îi consideră de-a dreptul asupritori și imperial(ișt)i, ca bulgarii și grecii.
  • Un trend regional, care nu privește numai Balcanii, ci și așa-numitul spațiu MENA (Middle East and North Africa), adică țările musulmane, recent trecute prin primăvara arabă. Primăvara arabă a însemnat și liberalizarea televiziunilor, care au început să difuzeze în draci așa-numitele turkish drama, spre consternarea unor puriști.
  • Prețurile imbatabile. E adevărat, aici e vorba mai puțin de Suleyman, care e făcut cu resurse multe, ci de serialul mediu, care costă infim, între 15 și 30 de mii de dolari pe episod. Din câte știu, producțiile românești asemănătoare au costuri cam duble.
  • Conflictul real. Și Suleyman, dar și alte seriale turcești pleacă de la premise conflictuale, care au dus la controverse și condamnări din partea unor politicieni sau a CNA-ului turcesc. La Suleyman, e vorba de apetitul pentru vin și cadâne al acestuia, la un alt serial, la oprirea după câteva episoade, fiindcă se ocupa de problema kurdă.

Acuma, dacă sunteți curioși să aflați cifre și anecdote relevante din țările unde acest gen de seriale au început să meargă ca focul, puteți merge la textul din The Industry, pe care l-am pus azi pe site. De dat clic și pe explicația Anei-Maria referitoare la good ol’ television.

 

Post your thoughts