Stolojan și minerii, A.D. 1992

Deși nu cred deloc că “monstruoasa coaliție” PSD-PDL e cea mai bună soluție în momentul de față, am de spus ceva de bine despre Theodor Stolojan, o amintire dinainte de lacrima din 2004 și “Dragă Stolo”.

Scena se petrece undeva între 16 octombrie 1991 și 19 noiembrie 1992, primul guvern Stolojan, la a nu știu câta venire a minerilor în București. Eram ziarist de politic la “Dreptatea” și îmi petreceam ziua la Sala Omnia, vechiul sediu al Senatului (și înainte de asta al Comitetului Central), bând lapte bătut cu răposații Gheorghe Dumitrașcu, Emil Negruțiu și alți senatori. “CC-ul” era încă perceput în chip de centru al puterii, fiindcă acolo se întâmplaseră ultima cuvântare a lui Ceaușescu, scena cu elicopterul și alte evenimente în decembrie 1989. Este motivul pentru care la o dată neprecizată, când Miron Cozma și minerii au dat iarăși iama-n București ca să ceară nu mai știu ce dracu’, de data asta mai puțin contondent decât în iunie ’90 sau toamna ’91, s-au oprit la deja numita Sală Omnia.

De primit i-a primit nimeni altul decât “dragă Stolo”, cunoscut pe vremea aceea sub numele de Teddy Legumă, după un editorial al lui Dinescu din “Academia Cațavencu”. Scena arăta cam așa: Stolojan la prezidiu, cu vreo doi miniștri costelivi (pe vremea aia erau mai slabi) după el. În stânga, la tribuna de unde urlau Dumitrașcu și Vadim lunea, la interpelări – Cozma și șleahta. Bodyguarzi lipsă, SPP-ul de-abia dacă se înființase, în aer era o anumită tensiune electrică, lucrurile ar fi putut degenera oricând într-un măcel. Nu mai știu cum erau protejați demnitarii pe vremea aceea, dar n-aveai deloc senzația de securitate și spațiu protejat pe care o ai azi când trece câte-un Băsescu cu girofarul.

În fundul sălii, pe lângă uși, ca s-o poată șterge prompt la nevoie, erau câțiva ziariști mai cu tupeu, antrenați în iunie 1990, printre care și subsemnatul. Tensiunea din aer era accentuată de urletele lui Cozma de la tribună. Cred că voia măriri de salarii, protecție socială, garanții că minerii României o să scurme prin mine până la sfârșitul lumii, lucruri de felul ăsta. Așezat la prezidiu, mic și cu ochii mari, Stolojan asculta perplex. Când, după vreo un sfert de oră, Cozma a terminat de urlat, s-a lăsat o tăcere. Ezitant, Teddy Legumă a început:

“Vreau să vă spun… eu sunt primul-ministru al acestei țări. Dumneavoastră puteți să faceți ce doriți. Puteți să mă amenințați, iar mie poate să mi se facă frică. Ca om, sunt la dispoziția dumneavoastră. Dar ca prim-ministru, nu pot accepta ceea ce cereți dumneavoastră. Ceea ce cereți dumneavoastră nu este în interesul acestei țări. De aceea, ca om, puteți să-mi faceți ce vreți. Dar sunt primul-ministru al acestei țări și, ca prim-ministru, nu am cum să cedez.”

Curios, discursul scrâșnit, speriat și defensiv al lui Stolojan i-a luat piuitul lui Cozma. Lucrurile s-au încheiat acolo, minerii s-au dus de unde au venit fără să bată pe nimeni.

Curajul, zicea Aristotel, e la jumătatea drumului dintre lașitate și cutezanță.

Înapoi în 2008, România e cu fundu-n două luntre și, de sub smalțul portocaliu pe care l-a căpătat de la “dragă Stolo” încoace, Stolojan trebuie să cârmească cumva catamaranul, aflat în echilibru instabil. În mod curios, își confirmă rolul – sau destinul? avem destine în politica României? – de premier de criză. Cum spuneam, n-am nicio considerație față de felul cum s-au făcut cărțile cu PDL și PSD, dar n-am avut nici accese de perplexitate când am aflat cine va guverna, dat fiind felul cum am văzut lucrurile dinăuntrul politicii în ultimul an și ceva. Ceea ce știu cu siguranță e că, dincolo de gargara analiștilor de la televizor, lucrurile nu sunt ce par a fi, iar asta într-un mod destul de puțin palpitant și deloc conspirativ. Am ținut doar să spun povestea de mai sus fiindcă nici dracul nu-i atât de negru, chiar atunci când are sacou portocaliu și pantaloni roșii.

10 thoughts on “Stolojan și minerii, A.D. 1992”

  1. da p-aia, tot cu el si cu minerii, care tipau la el, cand le-a spus ca el nu iese in strada sa le vorbeasca ortacilor, ca locul lui e acolo, la guvern, unde sta sa negocieze “pana cade jos”, dar nu poate negocia in strada, si spunea asta muscand din cuvinte, in stilul lui…
    Atunci mi-a placut de el

  2. Mariana: a fost și ceva la televizor? Poate ne referim la același lucru, discursul e redat din memorie și parcă ce-mi spui tu sună familiar. Sunt totuși convins că episodul de la Sala Omnia n-a fost văzut nicăieri.

  3. Da, interesant aspectul, nu-mi mai aminteam.
    Despre Stolo imi aminteam doar “Draga Michael,” ca a devalorizat la jumate leul, ca apoi a nationalizat valuta, a plecat la Banca Mondiala, ca apoi Draga Stolo s-a imbolnavit la alegeri, a devenit consilier prezidential, a dat un interviu in chiloti … si ca “seamana cu Nosferatu” (am citat din CTP).
    In concluzie, omul e mai complex… 🙂

  4. Ca seamana cu Nosferatu confirm. Asta nu e rau, e un avantaj. De acum inainte primul-ministru al Romaniei va fi recunoscut: vine din tara lui Dracula si chiar arata ca atare. 🙂
    Si apoi, in vremuri de criza trebuia sa avem un prim-ministru care sa arate mai jigarit, nu dolofan ca Nastase, de pilda…
    Lasand gluma la o parte, tipul pare sa fie chiar competent si serios, caliatati cam greu de intalnit la aceeasi persoana in Romania. Sa speram ca, daca va fi confirmat in Parlament, chiar va face treaba buna. Nu numai in economie, ci si in administratie si, mai ales, in justitie.

  5. Mie mi se pare mai elocvent decât un cârnat de date seci.
    Am văzut textul într-un coment, dar cred că aici era corect să răspund.
    Preiau câteva din vorbele astea și la mine, dacă nu e deranj.

    Mulțam. O zi bună.

  6. Eu cred ca domnul Stolojan e un tehnocrat bun si in acelasi timp un om politic slab. Ca sa mai creasca in ochii (mei) cetatenilor ar trebui sa faca citeva lucruri:
    1. Sa-si angajeze un purtator de cuvint competent si sa iasa cit mai putin la interval.
    2. Sa ne spuna cindva de ce s-a imbolnavit acum patru ani.
    3. Sa ne scoata din rahatul care se prefigureaza pentru 2009.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *