Steve Jobs le propune producătorilor de muzică să renunţe la controlul mp3-urilor

Thoughts on Music“, pe Apple.com. Ce înseamnă asta: că muzica achiziţionată prin iTunes (dar şi alte magazine de felul ăsta) s-ar putea copia la infinit, spre deosebire de situaţia de acum, când copia cumpărată trebuie “spartă” în prealabil, sub o formă sau alta.

Ai putea crede că Jobs se roagă de Warner, Sony-BMG şi Universal să îi rezolve din dificultăţile care apar din cauză de piese licenţiate. Însă mie mi se pare că omul spune altceva: că e prea uşor să faci praf un sistem sau altul de protecţie, pentru ca oamenii serioşi să-şi umple timpul cu asta.

Mai e ceva ce mă nedumereşte. La nivelul ăsta, cred că întâi şi-ntâi scoţi oamenii la masă, dacă e să le propui aşa ceva, nu? Jobs ori i-a scos şi n-a obţinut nimic, ori a avut motivele lui să iasă cu o scrisoare unilaterală. Printre care motive, în varianta a doua, ar fi cel că se simte tare pe poziţie. În definitiv, tot la iPod se ajunge, nu?

Post your thoughts