Stenogramele Realitatea: ce urmează?

Problema e: ce urmează? În chestiunea deja celebrelor stenograme ale convorbirilor lui Vîntu cu angajați de la Realitatea, sunt mai puțin surprins decât alții. Am scris aici despre relația media-politic până m-am plictisit și, tocmai, pot doar să mă bucur că n-am fost paranoic. Dar lucrurile care au fost ieri scurse în media fac parte dintr-o succesiune de evenimente și poate că aici ar mai fi ceva de spus.

M-am mirat, săptămâna trecută, de demisia lui Emil Hurezeanu. Emil Hurezeanu e multe, numai prost nu – și, în plus, e un comentator competent de politică externă, deci familiarizat cu limbajul și manevrele diplomatice. La cum îl știm, putea pur și simplu să se dea la fund în întreaga poveste, dar la vremea respectivă am avut senzația că a găsit o cale de a spune ceva fără să spună. Și-a dat o demisie despre care urma să se afle oricum, ca și cum ar fi vrut să se desolidarizeze de ceva care va urma. Cam despre asta comentam cu câțiva amici săptămâna trecută.

Văzute în succesiunea asta, lucrurile tind către un alt punct decât ceea ce s-a dat la presă luni. Dacă pe tapet e relația Vîntu-Realitatea, probabil că despre asta va fi vorba. E de luat în considerare și relația Vîntu-politicieni, despre care mi s-a zis că o să mai apară ceva. Să așteptăm și să mai vedem.

P.S.: Ba da, totuși mă miră sau mă surprinde ceva. Dacă vreți, tocmai faptul că nu mă surprinde nimic, n-am aflat nimic nou. Aia-i conspirație, frate? Să vorbești despre toate lucrurile astea la telefon, pe tonul și cu cuvintele astea, știind că ești ascultat (face Vîntu o referire undeva…). Strategiile politice imaginate sunt copilărești. Acum, în 2010, ăsta-i un fapt confirmat de rezultatele alegerilor. Probabil că o parte din oamenii care apar acolo au urcat prea sus, într-un timp prea scurt, ca să-și mai aprecieze just abilitățile profesionale și de strategi. Sigur, nu mă refer la patronul lor.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

6 thoughts on “Stenogramele Realitatea: ce urmează?”

  1. Salut,

    Undeva in text, se discuta despre impactul media asupra publicului astfel: “Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important și chiar dacă 44 cred că e trucată, își păstrează opțiunea de vot, nu?”. Niste americani, deja celebri, au descoperit in perioada postbelica, asa-numitul bandwagon effect, adica votantii aleg pe acei despre care simt, in cercul de cunostinte, ca va fi castigatorul. Alti cercetatori americani au descoperit ca nucleul de votanti conservatori, ai unui partid, nu pot fi dizlocati. Si doar nehotaratii pot fi atrasi in una sau alta din directii. Daca mirarea este sincera si neprefacuta, arata ca mai este loc de citit carti, acesta fiind chiar un lucru bun. Consumul de idei intotdeauna mi-a oferit satisfactii. Eu cred, de mai mult timp, ca trebuie spus publicului din Romania, ca nu are rost sa mearga la vot, pentru ca in sferele politice, indiferent de partide, asa se conduce tara: nu doctrine, nu Constitutie, nu legalitate si anticoruptie, totul este o marea manareala. Inca mai sunt persoane, multe, la tara, fara educatie, care chiar cred in tot felul de sloganuri sforaitoare ale tuturor politicienilor, si sezand in catunele lor, se iau la bataie luand de bune dezbaterile politicienilor, de pe sticla. Pe de alta parte, schizofrenia asta nationala, acest dublu discurs,arata o natiune bolnava profund, in putreziciune. Tara asta are grave probleme de sistem, grave probleme de sanatate. Inca de acum 20 de ani. Si tot puroiaza.

  2. Exemplul dat nu este singurul. Mai exista altele, care pot avea legatura cu acelasi motiv … Mai sunt cateva nume. In privinta PS-ului, total de acord. A spus bine Mitrea ce a spus …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *