Sibilinicule Istodor, nu le amesteca…

… fiindcă am de făcut câteva precizări la precizările tale de la textul meu, ca să zic aşa. Nu au cine ştie ce relevanţă publică, ţi le-aş fi trimis pe mail dar cel de Caţavencu presupun că nu mai e valabil, aşa că îţi scriu aici.

Dinescu în 1996 nu ne-a preluat, ci, poate, ne-a făcut cunoştinţă cu SOV.

Păi nu l-aţi făcut redactor şef atunci? Asta nu e preluare?

“Am murit în picioare”, revista era profitabilă în momentul falimentului, clienţii răi nu ne-au dat banii.

Se prea poate ca revista să fi putut supravieţui într-un viitor/trecut paralel, fără toate apendicele din jurul ei. Dar Trustul de Presă – şi repet, Trustul de Presă – Academia Caţavencu a fost o gogoaşă umflată care la un moment dat a făcut implozie. Aţi dat faliment, Istodor, pentru că aţi gestionat cum aţi gestionat ceva format din peste 10 titluri, majoritatea brambureli. Cu toată simpatia pe care o am pentru unii dintre caţavenci, dă-mi voie să spun că greşiţi foarte tare devenind vocali în chestiunea asta. Lucrurile alea cu “talentul merge înainte” or ţine la cititorii… inteligenţi. În mediul de afaceri creează un anumit gen de percepţie.

“Sursele voastre de încredere”, ANAF şi alte chestii.

Ce surse, omule? Textul meu se bazează pe informaţii arhicunoscute. Vă înţeleg supărarea şi stresul, ştiu că ANAF-ul şi DNA-ul au bântuit prin redacţie, sunt la curent cu toate suspiciunile şi mai ales convingerile voastre. Dar lipsa mea de entuziasm pe seama performanţei economice a Caţavencu SA n-o pune pe seama altcuiva decât a mea, a lui Comanescu. Nu gândiţi în maniera “cine nu vă aplaudă ca foca are interese ascunse să vă îngroape”. E rudă cu “cine nu e cu noi e împotriva noastră”.

“Ţepe”, “nu am furat”.

Nu ştiu ce părere au creditorii despre asta, dar eu unul nu v-am făcut procese de intenţie. Pur şi simplu am scris despre mărirea şi decăderea unei chestii relativ importante din media românească. Spre deosebire de tine, eu n-am nici măcar convingerea că lucrurile care se întâmplă săptămânile astea sunt vreun eşec de blamat sau vina cuiva. În definitiv, “Academia Caţavencu” a trăit fix 20 de ani. E cu un an mai bătrână decât “Evenimentul zilei”. O fi fost destul…

Post your thoughts