Sibilinicule Istodor, nu le amesteca…

… fiindcă am de făcut câteva precizări la precizările tale de la textul meu, ca să zic așa. Nu au cine știe ce relevanță publică, ți le-aș fi trimis pe mail dar cel de Cațavencu presupun că nu mai e valabil, așa că îți scriu aici.

Dinescu în 1996 nu ne-a preluat, ci, poate, ne-a făcut cunoștință cu SOV.

Păi nu l-ați făcut redactor șef atunci? Asta nu e preluare?

“Am murit în picioare”, revista era profitabilă în momentul falimentului, clienții răi nu ne-au dat banii.

Se prea poate ca revista să fi putut supraviețui într-un viitor/trecut paralel, fără toate apendicele din jurul ei. Dar Trustul de Presă – și repet, Trustul de Presă – Academia Cațavencu a fost o gogoașă umflată care la un moment dat a făcut implozie. Ați dat faliment, Istodor, pentru că ați gestionat cum ați gestionat ceva format din peste 10 titluri, majoritatea brambureli. Cu toată simpatia pe care o am pentru unii dintre cațavenci, dă-mi voie să spun că greșiți foarte tare devenind vocali în chestiunea asta. Lucrurile alea cu “talentul merge înainte” or ține la cititorii… inteligenți. În mediul de afaceri creează un anumit gen de percepție.

“Sursele voastre de încredere”, ANAF și alte chestii.

Ce surse, omule? Textul meu se bazează pe informații arhicunoscute. Vă înțeleg supărarea și stresul, știu că ANAF-ul și DNA-ul au bântuit prin redacție, sunt la curent cu toate suspiciunile și mai ales convingerile voastre. Dar lipsa mea de entuziasm pe seama performanței economice a Cațavencu SA n-o pune pe seama altcuiva decât a mea, a lui Comanescu. Nu gândiți în maniera “cine nu vă aplaudă ca foca are interese ascunse să vă îngroape”. E rudă cu “cine nu e cu noi e împotriva noastră”.

“Țepe”, “nu am furat”.

Nu știu ce părere au creditorii despre asta, dar eu unul nu v-am făcut procese de intenție. Pur și simplu am scris despre mărirea și decăderea unei chestii relativ importante din media românească. Spre deosebire de tine, eu n-am nici măcar convingerea că lucrurile care se întâmplă săptămânile astea sunt vreun eșec de blamat sau vina cuiva. În definitiv, “Academia Cațavencu” a trăit fix 20 de ani. E cu un an mai bătrână decât “Evenimentul zilei”. O fi fost destul…

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *