Și tot din Dilema, ghid de omorât jurnaliștii

Prin Mihnea Măruță, am ajuns și la interesantul ghid de omorât jurnaliști pe care îl publică Matei Martin în “Dilema”. Măruță a publicat cele zece puncte împreună cu comentariile lui, proprii, lucru care m-a stârnit să fac același lucru.

1) Ține-l în redacție. Munca de teren îi deschide apetitul de cunoaștere. Și îi întărește organismul.

Jurnaliștii nu sunt ținuți de nimeni în redacție. Ei rămân cu de la sine putere, fiindcă se racordează la sursele electronice de transmitere a informației și, pur și simplu, din lene.

2) Pune-l să realizeze simultan materiale pentru ziarul tipărit și pagina online. Dacă-l obligi să facă același subiect de două ori, sigur nu va mai avea idei pentru un alt articol, la sfîrșitul zilei.

Dimpotrivă, mi se pare foarte interesant să declini un subiect pe două suporturi, din exercițiul ăsta s-ar putea să te alegi cu idei noi.

3) Organizează-i cu strictețe timpul de lucru; eficientizează-i munca la birou; impune cît mai multe reguli administrative. Cu cît are mai multe sarcini, cu atît îi va scădea imaginația.

Parțial de acord, inclusiv cu chestiile referitoare la venitul la program. În cei 15 ani cât am stat prin redacții, totuși, am întâlnit foarte rar jurnaliști excedați de muncă și program, și mult mai des oameni care protestau că nu erau lăsați să vină la prânz, pur și simplu, la birou. Așa că înțeleg și pornirile de cerberi ale managerilor (să fiți toți la 10.30 în redacție etc.).

4) Redu drastic cheltuielile profesionale. Obstrucționîndu-i accesul la cursuri, ateliere și seminarii, îl menții în starea de (sub)mediocritate.

Perfect de acord dacă e vorba de motivații extra-financiare pentru meserie. În afară de ceea ce se numea “team drinking”, excursiile la munte cu făcut de cap, nu știu să se aplice frecvent alte scheme instrucționale. Dacă e să vorbim de alte cheltuieli profesionale, unul din motivele care m-au făcut să ies din presă (sau din redacție) a fost că după o alergătură de 36 de ore după un subiect, cu mașina, “Ovidiu de la conta” n-a vrut pur și simplu să deconteze benzina pe care o băgasem cu cash. Mașina venea cu un card de Shell, dar la Tulcea, unde s-a petrecut alergătura, nu am găsit benzinărie Shell. Ce era să facem, să o luăm pe la Constanța? Ne-am gândit și la asta, am oprit la un AGIP. Știu că investigația e o specie cam costisitoare pentru ownerii de media de azi, însă nu poți nici să sponsorizezi din buzunarul propriu astfel de lucruri.

5) Mizează pe cultura organizațională: logica de grup mai presus de orice! Un jurnalist n-are de ce să gîndească individual, el trebuie să se identifice cu turma din care face parte. În plus, dacă transmiți mesaje pozitive, creezi jurnalistului sentimentul de autosuficiență, care, la rîndul său, va determina o scădere a vigilenței și a spiritului critic.

Cultura organizațională e o prostie cât timp înseamnă hale care-ți întristează viața și alte lucruri asemănătoare. Orgoliul indus la angajat de marile grupuri de media e una din cele mai pernicioase chestii. Totuși, toate teoriile referitoare la mission statement, documentele gen “Cartea ziarului” sau “Ghid stilistic”, regulile comune de scriere sunt deziderate încă neatinse nicăieri.

6) Evaluează-i în permanență prestația. Procedurile HR îl vor stresa și îi vor accentua sentimentul de supunere.

Ce înseamnă “în permanență”? Dacă creezi o senzație de Big Brother ești un manager prost. Dacă lași oamenii să facă ce le tună ești la fel de prost. Cred că jurnaliștii, ca și alți angajați, trebuie să aibă niște obiective și o conștiință a publicului. Din păcate, în multe locuri din România există un soi de adecvare la ce i-ar plăcea cuiva să vadă tipărit, cu pierderea din vedere a celor cărora le dai conținut. Poate fi vorba de șeful de secție sau de patronul bau-bau, cum vreți s-o luați. Meseria se face bine oarecum împotriva șefilor, conservatori prin job description, și în favoarea publicului.

7) Introdu un sistem de recompense & penalizări în funcție de numărul de accesări pentru fiecare articol. Astfel, te asiguri că textele produse de secțiile politic, cultură, social și sport vor conține, toate, cuvîntul „sex“ în titlu.

Nu cred că e așa. La oamenii de web, există boala asta a scrisului în funcție de SEO, cei de print fac și ei un fel de SEO după bătrânele cuvinte-cheie, sex, senzațional, sânge. Totuși simptomele din presa românească sunt exact pe dos: jurnalistul umple centimetri pătrați de hârtie alandala. Cred că un sistem de recompense pentru subiectele tari ar face minuni. Vezi “Evenimentul zilei” de pe vremuri.

OPT) Începe ședințele de sumar comparînd ediția curentă a publicației cu edițiile ziarelor concurente. Trage-l la răspundere dacă a pierdut știri publicate în alte ziare. Sigur o să-l zăpăcești cu această măsură: pentru că îi întărești spiritul de competiție prin… mimetism.

Raportarea la concurență e într-adevăr obsesivă. Totuși, la ceva trebuie să te raportezi. În redacțiile occidentale se face un lucru numit “post-mortem”, autopsia ziarului de ieri. Un membru al staff-ului comentează pe rând ce i-a plăcut și ce nu, se naște discuția.

9) Informează-l în permanență despre situația companiei (pune accent în primul rînd pe probleme). Astfel, îi induci un sentiment de vinovăție care îi va accentua inhibițiile.

Cred că oricine are dreptul și e bine să știe obiectivele patronului, fără să-l pisezi la cap cu asta. În ziua de azi presa e un business, din păcate sau din fericire (ultima – dacă ne uităm la modelul de fițuică cu pretenții de quality stipendiată și virusată de factorul politic și altele).

10) Spune-i în permanență că ziarul poate apărea în aceleași condiții și dacă e făcut cu jumătate (o treime, un sfert, o zecime etc.) din angajați. Sentimentul valorii de sine va scădea pe măsură ce „plusezi“ cu reducerile de personal.

În permanență nu. Dar o dată-de două ori și bine – poate fi luat ca dovada unui cinism managerial sănătos, prieten cu sinceritatea.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

4 thoughts on “Și tot din Dilema, ghid de omorât jurnaliștii”

  1. Am ceva obiecții sau completări pe puncte.

    1. Stai în redacție dacă ai ceva mai important de făcut decât munca de teren (sinteze, editare, material mare din cinci reporteri). Oricând, dacă ai fost vreodată ziarist bun ieri mobilu (reportofonul pe vremuri), aparatul foto, un pix, o agendă și scoți știrea dacă e cazul.

    3. Regulile administrative sunt dovada managerilor slabi. Dacă nu ai filtrele necesare pentru a evalua produsul, calculezi ziaristul după cum vine la program. Am văzut de-astea, la final au câștigat jurnaliștii.

    4. Am luat și eu vreo două țepe de-astea. La final tot eram mândru de ce material am reușit să scot.

    7. Doar cine nu se pricepe la online halește de-astea. Un post online cu 1000000000 de accesări nu o să-ți aducă la fel de mulți bani ca unul cu jumate doar pentru că are sex sau Simona Pătruleasa în el. Asta pentru că ăia care vor să vândă Loganuri nu plătesc la fel de mult ca cei ce vor să vândă Alfa Romeo (CPM, CTR, etc)

    10. Trei patroni de ziare am cunoscut care spuneau că ziarul se poate face în mult mai puțini oameni. Doar unul mai are ziar, și acela se va închide anul acesta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *