Semne de închidere Web 2.0 și o invitație pentru MLC.ro

Știrea că Wikipedia ar putea restricționa contribuțiile userilor, prin obligația de validare de către un editor a făcut înconjurul lumii acum câteva zile. Interesant e însă că episodul nu e izolat. Există cel puțin două exemple cunoscute de bloguri care și-au închis comentariile, care nu aduceau un plus de valoare editorială: Instapundit.com și The Daily Dish al lui Andrew Sullivan, de pe “The Atlantic Monthly”. Cum spuneam acum câteva săptămâni, Web 2.0 tinde să se închidă într-un anume grad. Concluzia (deloc populară pe internet) este: contribuția userilor, producția colectivă și așa mai departe au o anumită valoare, dar numai dacă sunt mixate de un editor într-un conținut cu sens.

Oarecum lucrurile au legătură cu ceea ce se întâmplă aici, pe MLC.ro. Fiindcă e vorba de un blog “bătrân”, există spamuri care nu se opresc la Akismet, plugin-ul tipic al platformei. Acum câteva luni, am reintrodus captcha (literele și cifrele pe care trebuie să le bateți ca să puteți posta comentarii), fiindcă în unele zile ploua cu tot felul de viagre și nu mai știu ce. Captcha e destul de supărător pentru unii dintre voi, știu și îmi cer scuze. Din acest motiv, am început să fac conturi câtorva amici, care pot comenta în voie.

Cine dorește un astfel de cont îmi poate trimite un e-mail pe officeATcomanescu.ro, însoțit de câteva rânduri în care îmi spune cine este și cam cu ce crede că ar putea contribui. Tind să acord mai mult credit oamenilor cu o identitate reală, chiar dacă identitatea lor rămâne între ei și mine. Știți că nu m-a interesat niciodată numărul comentariilor, ci inteligența lor 🙂

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

8 thoughts on “Semne de închidere Web 2.0 și o invitație pentru MLC.ro”

  1. Captcha poti sa lasi, de W Vista sa nu te mai apropii… lool !

    Eu sunt genul de amator care a crezut la un moment dat in povestile cu bloguri aducatoare de bani. Mai inainte de asta am vazut prin anii 2004-2005 ca e posibil, am asistat la nasterea unor site-uri care au adus ceva venituri celor ce le-au creat. Imi pare acum nespus de rau ca nu am continuat pe acea linie dar imi cistig existenta din alt domeniu. In foarte scurt timp am constatat ca e greu sa intretii un site: forumul l-am inchis imediat tot din motive de spam si a urmat curind si blogul. Sigur ca exista unelte precum Akismet, captcha si altele dar pina la urma ajungi sa alegi intre doua solutii: moderezi manual sau lasi orice porcarie sa apara. Si e al naibii de greu la moderarea manuala nu atit d.p.d.v. cantitativ cit mai ales calitativ: citesc zilnic bloguri in care vreo 80% din comentarii sunt agramate !!! (nu ca nu ar mai scăpa si pe aici citeva…) Ce sa le faci ? Sa le lasi asa cum sunt sau sa le editezi ? Sa-l trimiti pe respectivul inapoi la scoala ? Pai pe cine sa trimiti, pe unul care face parada cu diploma pe care o are ? Culmea, unii se auto-intituleaza ziaristi… au diplome in domeniu… brrr, ce oroare…
    Exceptind poate problema cu diacriticele (chestie de obisnuinta, de dotare tehnica, de multe neintelegeri la nivele superioare) in rest chiar nu vad de ce unii se dau mari si tari nestiind macar sa se exprime corect in limba romana. Nu merge scuza cu graba, acesta nu e un chat. Se poate revedea textul inainte de comanda “send“.
    ( Am primit un raspuns prompt de la cineva care se uita peste umarul meu: bai, poate k asa sau invatat ei k trebuie sa comenteze, ce te bagi tu ? etete la el desteptu nusi vede lungu nasului. sa scri tu ba korekt dak esti jmeker. brb
    Superb, nu ? )
    Iulian, daca accepti niste sfaturi de la un amator:
    1. Lasa captcha in functiune, e o bariera utila si eficienta.
    2. Poti introduce si conturile, este alegerea ta. NU vreau neaparat un astfel de cont fiindca ma descurc cu captcha. Insa nici nu il refuz, il consider o onoare.
    3. Pe agramati atentioneaza-i de citeva ori apoi “reject“. Mai bine unul care injura corect decit unul care comenteaza agramat. Parerea mea.

  2. Problema noua si nu prea.
    Pe de o parte, Wiki (si alte surse Web 2.0) are deja o anumita acumulare cantitativa, insa de aceasta data se simte nevoia unei imbunatatiri calitative. Chiar daca abordeaza o gama larga de teme, de multe ori articolele sunt vagi, ne-detaliate, daca nu de-a dreptul pline de erori/inexactitati.
    Din acest motiv Wiki nu este recomandata ca o sursa informativa pentru eseuri academice: “I tell my students that Wikipedia is sometimes a decent option for a getting a basic overview. But even then it takes a lot of practice to recognize when an entry might be more or less reliable” ( http://cornellsun.co/node/21501 )

  3. fLoreign: Eu folosesc Wiki în chestiuni serioase ca o introducere în problemă. Sunt destule chestiuni necontroversate în care funcționează, iar dacă există inexactități sau parti pris-uri, le găsești ușor în research-ul ulterior. Probabil că relevanța dispare atunci când e vorba de un domeniu îngust.

    Vuxan: e o logică în a te “deschide”, fie și numai ca marketing. Totuși, și în cazul Wikipedia se știe foarte bine că o mare parte din conținut e asigurată de un număr mic de “wikipedieni”, colaboratori ritmici. În ultimă instanță anunțul despre contribuțiile aprobate de editori nu înseamnă decât că Wikipedia vrea să scutească din timpul pierdut cu diferite tâmpenii care apar pe platformă.

    Eu țin două wiki-uri, EuroSpeak.ro și MediaPedia.ro. E adevărat că e vorba de supernișe și acolo contribuția simplilor useri e mai puțin probabilă. Însă treaba zilinică se referă la a elimina spamul de linkuri și alte tâmpenii de felul ăsta. Nu e nici măcar vorba de troli și încercări de destabilizare. Contribuțiile valoroase sunt de ordinul a 10-20 pe wiki.

  4. Da, puteam sa-mi imaginez ca majoritatea celor care scriu wikiuri sunt simpli spammeri.
    Cu EB si Wikipedia, remarcam doar dezacordul intre abordari. Cei care au pornit pe ideea de deschidere totala incep sa-si dea seama ca stiinta nu e chiar atat de democratica. Concurenta, EB, cunoscuta pentru conservatorismul si abordarea ei rigida a cunoasterii umane incepe sa se deschida, speriata de spectrul falimentului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *