Semnați pentru transparența media

Sunt, probabil, ani de când nu mi-am mai bătut capul cu politica, aici, fiindcă și ceea ce se întâmplă în partide, și ceea ce se întâmplă în presă mi se pare lipsit de speranță. Totuși, de curând, am găsit un subiect care merită scris într-un proiect în care sunt implicat (inclusiv financiar) cu Centrul pentru Jurnalism Independent, iar “merită” vă rog să-l citiți independent de implicarea mea în respectivul proiect.

Ideea e cât se poate de simplă: o reglementare europeană minimală, în sprijinul pluralismului media. Reglementare la care poți contribui și tu, cel care citești chiar acum ceea ce scriu, într-un mod foarte simplu: semnând o petiție care să atenționeze Comisia Europeană cu privire la ceea ce se întâmplă în țara ta.

De ce cred că e necesară o astfel de Directivă (cum se numește în jargonul UE):
presa românească s-a dovedit incapabilă să se autoreglementeze și, de cealaltă parte, inițiativele legislative ale politicienilor români sunt fie ilare, fie amenințătoare, fie amândouă. Suntem țara în care aproape că ne-am trezit cu o lege a știrilor pozitive (Ghișe-Funar) care ar fi obligat televiziunile să dea în proporție de 50% astfel de informații. A mai fost și inițiativa de monitorizare a Internetului a unui grup de doamne din Parlament, aiuristică și imposibil de realizat, care, așa, imposibilă cum a fost, s-a stins. Mai nou, agitația s-a mutat la Consiliul Național al Audiovizualului, al Laurei Georgescu, care cochetează cu diferite idei de îmbunătățire a Codului Audiovizual.

Iar asta, în contextul în care Raportul privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, celebrul MCV, aruncă o piatră în baltă sugerându-ne să “review” (să schimbăm sau să examinăm? – cum bine observa Ioana Avădani) legislația media națională.

Înapoi la autoreglementare – nici nu e cazul să mai vorbesc. Avem un cod deontologic pe care nu-l aplică nimeni, iar presa e mai segregată ca niciodată. Nu numai ziarele și televiziunile de știri, dar nici publicul nu sunt interesate de ceva care să semene a imparțialitate, informație pertinentă și așa mai departe. Cine încearcă să păstreze o linie echilibrată pierde: bani din reclamă, cititori, prestigiu.

În plus, situația din Ungaria, unde regimul Orban a inventat un cadrul legal draconic pentru presă, arată că toate ciudățeniile care s-au plimbat prin Parlamentul nostru pot depăși stadiul de ciudățenii, într-un context în care presa independentă, puternică, nu servește nimănui, iar cea așa-cum-e nu mai are pic de prestigiu și poate aspira, cel mult, la a se face utilă diferiților potentați. Reglementarea europeană de care vorbesc urmează să fie construită pe următoarele principii, la care aderi semnând petiția:

1. Evitarea concentrării de proprietate în media și advertising (așa-numita trustizare sau berlusconizare, care permite controlul informației și opiniei)
2. Independența de politic a unor autorități de felul CNA
3. Definirea conflictului de interese în materie de proprietate media, pentru prevenirea abuzului (de exemplu, media poate scrie doar în anumite condiții de afacerile proprietarilor ei)
4. Transparența proprietății media, care trebuie cunoscută până la nivelul persoanelor fizice implicate, așa cum se întâmplă deja în materie de audiovizual la noi.

Așa cum vă spuneam, petiția e la un clic distanță, aici. La ceva de ordinul zecilor de mii de semnături, se cheamă că ne-am atins scopul. Dincoace aveți explicații despre întregul proces, iar pe Mediainitiative.eu/ro lucrurile sunt explicate mai pe larg.