Scurta şi fericita guvernare a lui Ponta

În şapte săptămâni, Victor Ponta a făcut trei greşeli de imagine care anulează impulsul pe care electoratul l-a avut către USL şi l-a arătat la locale. Tânărul preşedinte al PSD nu va avea o traiectorie atât de înaltă pe cât sperau susţinătorii. Dar e asta un lucru rău pentru noi, ceilalţi?

Cea mai vizibilă eroare s-a ivit, zilele trecute, în afacerea plagiatului. Voi trece cu cinism peste fondul problemei, pentru a spune că povestea pare a fi ieşit la lumina zilei ca urmare a unui pont din interior, al cuiva care a participat sub o formă sau alta la redactarea – sau copierea – doctoratului. Dacă e să facem scenarii, putem vorbi şi de un anume fost mentor politic şi îndrumător de teză doctorală, probabil singurul personaj care nu se bucură de răcoarea ce i s-a dat (în Rahova) în aceste zile fierbinţi. La cum au ieşit lucrurile la iveală, ar fi fost destul de greu ca oricine să se-apuce să facă, la întâmplare, săpături de mii de pagini prin bibliotecile de specialitate româneşti, fără ceea ce, în jargon jurnalistic, se numeşte un pont. Dar să trecem. Problema e ce s-a întâmplat după: băgat în corzi, Victor Ponta ar fi putut să-şi depună mandatul, ceea ce i-ar fi protejat într-o oarecare măsură viitorul pe termen mediu şi lung. El a ales însă o altă abordare de imagine, să încerce să discrediteze acuzatorii lovind în persoana şi/sau statutul lor şi tăcând dubios cu privire la fondul acuzaţiilor. E greu de crezut că această abordare va servi unui politician tânăr, care părea a avea un viitor, mai ales că autoritatea care examina suspiciunea a fost desfiinţată de un ministru din propria echipă.

Dar, cinic vorbind din nou, orice-ar fi făcut în lucrarea de doctorat, Ponta avea puţine opţiuni odată ce întreaga poveste a ieşit la iveală. În schimb, tot inabilă, dar neprovocat inabilă a fost trecerea Institutului Cultural Român (ICR) în subordinea Senatului. Poziţiile de forţă de pe care premierul a realizat această trecere şi textul imbecil al actului normativ prin care a realizat-o au lăsat perplexă inclusiv acea parte a intelighenţiei care nu simpatizează opţiunile politice ale preşedintelui ICR, H.-R. Patapievici. Cinic, din nou, chiar dacă ICR era o reţea de propagandă a preşedintelui Băsescu (ceea ce e greu de argumentat până la capăt), strategia ar fi fost tot greşită, fiindcă o astfel de mutare a călcat pe nervi inclusiv intelectualitatea neînregimentată, dar influentă. Asta, într-un spaţiu geografic şi o epocă în care expresii ca „influenţarea influenţatorilor” sunt locuri comune şi orice politician ar trebui să ştie cât contează endorsementul pe care îl pot oferi sau retrage liderii de opinie.

În fine, în al treilea rând, tot ceva de felul unei greşeli neprovocate a făcut premierul atunci când a intrat pe curs de coliziune cu preşedintele Băsescu în chestiunea Consiliului European, insistând să fie el cel care va reprezenta România acolo. E drept, aici Constituţia României conţine destul echivoc în ea, fiindcă a fost croită de răposatul Antonie Iorgovan pentru un preşedinte nejucător ca Ion Iliescu, care, în stilul său ocult din al doilea mandat, a avut mult mai multă putere decât are actualul jucător de la Cotroceni.

Care, în schimb, nu are o miză electorală imediată, la sfâşitul anului, ca adversarul său în chestiunea Consiliului European. Reiese că polemica îi va costa mult mai tare, în planul imaginii, pe Ponta şi USL, decât orice-ar susţine preşedintele Băsescu la alegerile din toamnă, mai ales că acesta va avea spaţiu de manevră pentru o construcţie politică de-abia la sfârşitul mandatului prezidenţial, din 2014.

Scandalul i-a surprins mai ales pe cei care vedeau în atitudinea iniţială faţă de preşedinte a lui Ponta, conciliantă şi circumspectă, un semn de maturitate şi posibilă anvergură.

Se poate deci vorbi de o dezamăgire numită Victor Ponta? Numai pentru cei care au avut convingeri clare şi roze în privinţa actualului premier. De fapt, ceea ce se întâmplă în aceste zile pune serios în discuţie şansele USL de a obţine o majoritate confortabilă în toamnă. Or un guvern monocolor (fiindcă S-ul şi L-ul din Uniune par a se amesteca tot mai mult, măcar conjunctural) nu e neapărat visul românilor cu cap, la fel cum pornirea anti-PDL care a dus la implozia partidului prezidenţial nu a fost tocmai o opţiune raţională, cu bătaie pe termen lung. Dezgustătoare aşa cum va fi, bătălia politică pentru alegerile din toamnă va duce probabil la un compromis de guvernare în actorii principali ai momentului se vor ţine reciproc în şah, în ultimă instanţă spre binele electoratului. Nu de alta, dar ipoteza că USL-ul ar fi putut începe să umble la un moment dat cu covrigi în coadă e una totuşi poetică şi naivă.

English: Victor Ponta's portrait, president of...

Portret Victor Ponta, presedintele PSD (Photo credit: Wikipedia)

P.S.: Titlul de mai sus e desigur plagiat, după Hemingway, chiar dacă la acesta era vorba de un cetăţean pe nume Francis Macomber.

Text scris pentru nunărul de joi, 4 iulie al săptămânalului Dilema veche

Post your thoughts