Sărbătoarea și Mareșalul

Controversa leșinată cu care a trecut România peste acest 23 august se leagă de o discuție mai aprinsă și întinsă în timp, referitoare la un personaj istoric. E vorba de Ion Antonescu.

Romanian General and dictator Ion Antonescu

Mareșalul Antonescu. Imagine Wikipedia

Mareșalul a coabitat patru luni cu legionarii, într-o guvernare plină de crime, pentru a trece Prutul alături de armatele germane, căutând să recupereze Basarabia. Când era clar că germanii pierd războiul, a refuzat să renunțe la alianța cu ei, pentru a fi debarcat de comuniști și forțele democratice din România, cu asentimentul pe atunci foarte tânărului Rege Mihai. Faptul că a fost mai apoi împușcat de un tribunal comunist a însemnat începutul unei legende și al unei controverse: a fost Antonescu un erou sau un mizerabil nazist?

Aparent, comuniștii din România și continuatorii lor au avut toate motivele să îl socotească pe ultimul conducător puternic al României dinaintea lor un criminal, la fel cum victimele sistemului care i-a urmat lui Antonescu ar fi putut avea o imagine mult mai romantică. Lucrurile, însă, sunt și nu sunt așa, fiindcă în a doua parte a regimului Ceaușescu, au început să se cultive și să se poarte sentimentele antirusești, la pachet cu un soi de cult latent al Mareșalului. La sfârșitul anilor ’80, la orele de învățământ politic din armată se făcea propagandă antirusească, de exemplu, cu sugestia transparentă că îndepărtarea lui Antonescu a fost un act nepatriotic și un asasinat, nu doar politic. Cu alte cuvinte, din “Marea Insurecție Armată Antiimperialistă și Antifascistă”, 23 august ajunsese să însemne contrariul, în anumite cercuri deloc disidente, ci mai degrabă legate de guvernarea comunistă. Lăsăm politologilor grija de a examina acest exemplu de “dublu-gând”, mai degrabă social decât personal/individual, pentru a constata că din această ambivalență se trage polemica de azi, referitoare la Antonescu. Moderații aderă la principiul cunoscut, conform căruia rolul unui personaj din trecut poate fi examinat doar de la distanță, după scrierea istoriei, care include și judecata asupra evenimentelor. Mareșalul e subiect de scandal mai curând pentru personaje mai grăbite cu verdictele și mai preocupate de lucruri imanente, ca de exemplu lupta politică.

Asta se poate generaliza cumva. De fapt, statistic vobind, românii își văd înaintașii fie ca pe niște salvatori ai națiunii, fie ca pe niște caraghioși/derbedei. Problema e, mai curând, în cei care judecă decât în personajul judecat.

Text scris pentru ediția de tipar de miercuri, 24 august, a ziarului “România liberă”

Enhanced by Zemanta

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *