Șansele independentului

Din moment ce partidele românești au agreat nume ca ale lui Silviu Prigoană, Sorin Oprescu, Marian Vanghelie, Cristian Poteraș și Cristian Popescu-Piedone, un independent care ar candida la Primăria Bucureștilor pare a avea un culoar bun. Independentul există deja și se numește Nicușor Dan. Care sunt șansele lui și ce poate realiza?

Dan e deja cunoscut în cercurile intelectuale. Este susținut de o coaliție de ONG-uri , iar numele lui circulă frecvent pe Facebook, unde s-a creat și o pagină de pe nume “Votez Nicușor Dan”. Au fost invitați să participe și diferiți lideri de opinie: regizori ca Alexandru Solomon, prezentatori TV ca Sanda Nicola, activiști civici (Dragoș Bucurenci), scriitori (Vasile Ernu) etc. Cine se ocupă de campania matematicianului pare a se fi familiarizat cu studiile lui Paul Lazarsfeld din anii ’40, referitoare la comunicarea în două trepte. Conform acestora, decizia de vot este produsă nu de mass media în mod direct, ci de liderii de opinie. Ar rămâne ca personalitățile respective să răspundă chemării la sprijin.

Problema e că numele amintite sunt un anumit gen de lideri de opinie. Un gen foarte diferit de personajele care populează ecranele celor 10 (sic) televiziuni politice existente. Or analiștii, politicienii și pseudomoderatorii de la TV aduc voturile, cum s-a văzut în 2009.

În momentul de față, Nicușor Dan are o notorietate mult mai scăzută decât Prigoană sau Oprescu. La nivelul sutelor de mii de alegători care te pot duce la primăria Bucureștiului, cei 3500-4000 de invitați pe pagina de Facebook nu contează, la fel cum nu contează ce ar scrie pe blogul propriu un Dragoș Bucurenci. Sau ce scrie subsemnatul în “Dilema veche”. Or duminica trecută, Nicușor Dan a distribuit presei, la Primăria Bucureștiului, un document numit “100 de minciuni sau promisiuni neonorate ale lui Sorin Oprescu”. Luni la prânz, informația nu se găsea pe site-ul televiziunilor de știri. Un simptom care arată că, cel puțin în primul pas, Nicușor Dan nu prea are acces la media, cu excepția unei emisiuni în care a apărut nu de mult la Realitatea.

Sau are? O căutare pe Google arată că informația a fost difuzată de câteva outlet-uri media. E vorba de “Evenimentul zilei”, HotNews.ro, “România liberă” și “22”. Primul ziar, notoriu pentru legătura cu un consultant PDL, publică chiar un interviu consistent cu candidatul în cauză. Iar toate acestea vin după ce Cristian Preda, din același partid, își exprimase public dezavuarea față de candidatura lui Silviu Prigoană. Și susținerea pentru Nicușor Dan.

Internetul și ziarele înseamnă totuși puțin. HotNews.ro, cel mai viu din canalele amintite, are cam 110 mii de cititori pe zi, ceea ce e o jumătate – sau mai puțin – din telespectatorii care se uită seara, în medie, pe minut, la Antena 3.

Din nou, notorietatea e o condiție sine qua non a succesului, pentru nou-venitul Nicușor Dan. Cu alte cuvinte, dacă atitudinea media nu se va schimba în cazul lui, nu are șanse să câștige. Iar asta în condițiile în care CV-ul matematicianului, fost olimpic la filozofie, arată bine, inclusiv în zona acțiunilor civice legate de urbanism. Dan afirmă că a câștigat 22 de procese cu primăriile, care au împiedicat apariția unor oribili zgârie-nori sau demolarea unor clădiri istorice. Ceea ce duce la o concluzie tristă: sistemul politico-mediatic blochează, cel puțin în această clipă, accesul nou-venitului, în ciuda realizărilor și a calităților.

Nicușor Dan știe probabil toate acestea. Și, la fel ca alți candidați, joacă nu pentru 2012, ci pentru 2016 sau mai târziu. Avem de-a face probabil cu un personaj de cursă lungă, deși din afara sistemului. Mai rămâne însă ca electoratul să se ducă spre un asemenea personaj. Iar de asta se leagă cea mai importantă dilemă politică: depinde cu cât Nicușor Dan va pierde. Dacă va obține sub 1%, electoratul merită probabil o alternativă-capcană de genul Băsescu-Geoană sau Prigoană-Oprescu. Dar, cu cât Nicușor Dan – sau un altul ca el – va obține mai multe procente, cu atât vom avea speranța că există șanse de schimbare.