România liberă, esențialul: formatul și prețul mare

Romania libera

Ceea ce vedeți a fost deja comentat: o schimbare radicală la singurul ziar cu aspirații care mai arăta ca în anii ’90. Detalii și comentarii judicioase despre ceea ce a făcut Mario Garcia găsiți la Cătălin Tolontan, care a vorbit pe tema asta cu cei mai cunoscuți art directori români de ziar, Cristi Lipan și Marian Toader. Mai multe sunt greu de spus despre grafică, cu excepția faptului că unul din cei doi ar fi putut probabil gestiona o redesenare de o calitate asemănătoare, pentru mult mai puțini bani decât cei “100-150 de mii” ai lui Garcia.

Ar mai fi de spus doar că pagina I e foarte plină, mai ales în zona “above the fold”, jumătatea de sus a ziarului, care se vede pe tarabă dacă este împăturită. Fonturile șmale (condensate) de la titlurile de jos sunt funcționale, ca și restul layoutului, și eu unul găsesc cel puțin cinci subiecte pe care le-aș citi: deschiderea ingenioasă cu Mutu, antidotul de soacră, povestea lui Dragoș Bucur (chiar dacă s-a mai spus pe alocuri, pare a fi focusată pe diabet), centrala nucleară din Transilvania și zicerile lui Ion Iliescu.

Cu asta ajungem la miza reală a ceea ce se întâmplă la “România liberă”: conținutul. Diferitele face lifturi ale unor titluri ca “Ziua”, “Evenimentul zilei” sau “Gândul” arată destul de clar că problema presei serioase din România nu e în primul rând una de grafică. De fapt, esența problemei, la “România liberă”, e că ziarul a rămas în format mare, la fel cum e și prețul de copertă (1,9 lei). Cu alte cuvinte, se poziționează ca un adevărat “premium” inclusiv față de celelalte “premiumuri” (scuzați pluralul) cam intrate la apă de pe piață. Altfel zis, dincolo de brizbrizurile lui Garcia, ziarul și-a ales un drum propriu, curajos. E posibil ca tirajul să scadă în continuare la un asemenea preț de copertă, dar eu unul susțin, de ani de zile, că pe piața autohtonă există un loc pentru un superquality cu un preț de copertă în jur de 2,5 RON, cu sumar stufos, într-adevăr de calitate, care s-ar putea așeza undeva la 25-30 de mii de exemplare vândute. Or, dacă “România liberă” va apărea în fiecare zi cu subiecte la fel de bune precum cele de la relansare, atunci s-ar putea ca proiectul să fie un succes, singurul din ultimii ani.

9 thoughts on “România liberă, esențialul: formatul și prețul mare”

  1. OK, nu mi se pare ca se merge pe ideea de “superquality” atunci cand deschizi cu Mutu. Cred ca se merge mai degraba pe ideea de quality/ popular, gen cum era Evenimentul Zilei prin 2003.

    Oricum, sper sa le iasa – altfel ramanem fara nicio presa cat de cat independenta.

  2. Păi una din regulile care le tot promovează Al Reis (guru și el, nu? lume de guru) e că, dacă vrei să faci un produs de calitate, în primul rând trebuie să-i crești prețul.

    În privința designului, zici că-i un site, chestie la care G. s-o fi gândit când l-a conceput. Aș putea să pariez că proporțiile de casete sunt similare cu cele de pe casetele de pe online. Dar, ca și pe online, “content is the king”. Deci, dacă are marfă bună o să spargă piața

  3. Alex: hai să ne gândim puțin. “Numele cel mai sonor din sportul românesc trăiește o nouă dramă.” E genul de poveste pe care ar fi publicat-o și un NY Times sau The Guardian. Tendința de a merge în profunzime, de a trăi dopajul lui Mutu, e originală (raportat la ce face în secunda asta restul presei ro.).

    Eftimie: Interesantă remarca ta, probabil că a fost gândit așa. Garcia are niște chestii în cap cu adaptarea layouturilor de web la hârtie. “meniuri”, “butoane”, despre asta vorbește. Eu cred că mai interesant e pe dos, ce face Huffington Post și a copiat Gandul.info. Plus că genul ăsta de raportare la web e inevitabil superficială, în sens propriu: se rezumă la hârtia 2 D. Webul e linkuri și linkurile sunt conținut.

  4. Ca sa fiu sincera, mie nu imi place deloc. Se vede o schimbare, si – cum a spus cineva inaintea mea – era imposibil sa nu existe o schimbare orice ai fi facut, avand in vedere layoutul RL before Garcia. Insa ma asteptam la un Rolls Royce si am primit un Duster :))

  5. Salut.
    Vizualul nu-i rau. Desigur, cu 30-35 de mii il rezolvau in tara (si bine), cu tot cu follow-up si desen de website; restul e investitie in PR (constienta, sper).

    Riscul pentru business vine din schimbarea de retorica si selectie editoriala, care o sa-i zguduie temeinic pe actualii cumparatori. Daca astia fug (si o sa-i sperie binisor combinatia de pret cu aparenta tabloidizare), trebuie inlocuiti. Intrebarea de un miliard (la care cauta raspunsul toti, de la Asahi Shimbun la New York Times) este: “cu cine?”

    RL are oarece noroc cu abonamentele (atitea cite sint ele), care diminueaza riscul de renuntare instantanee la cumparare. Au o luna-doua de zile sa convinga.

    Singura sansa reala de a pastra cumparatorii / cititorii pe termen lung este originalitatea muncii de teren (foto/reportajul, investigatia, interviul).
    Este singura diferentiere relevanta, din punctul meu de vedere. Doar pentru analize si opinii nu merita efortul (bani, mers la chiosc etc).

    Daca presa scrisa va continua sa-si anihileze oamenii buni de teren (fie desconsiderindu-i, fie avansindu-i aiurea – problema sistemica in Romania), va fi nasol. Poti sa si mori daca insisti cu lovitura de tesla in genitale.

  6. Gina: nu știu dacă e chiar Duster, e foarte funcțional/usabil, dacă tot e să stăm în termeni de net. Acu ce să zic, dacă tu și cu mine am învățat de la Stephane, care e pe alocuri mai bun ca Garcia…?

    Axu: f. interesant ce zici. O retargetare radicală pare a fi oricum singura soluție pentru “România liberă”. Profesioniștii se feresc de asemenea gesturi, eventual până la momentul la care e prea târziu.

    Sigur că ar trebui să ne uităm atent pe demograficele ziarului ca să vorbim mai serios decât aici.

  7. In limba romana verbul este “a focaliza”.

    Deci povestea este focalizata pe diabet si nu focusata….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *