Rebrandingul Elenei Udrea

În mijlocul scandalului referitor la brandul României, Elena Udrea pare că pierde puncte la capitolul “imagine”. Dincolo de rezultatul dezamăgitor al campaniei se vede însă un politician care a renunţat la mop, andrele şi culoarea roz pentru un comportament mai “procedural”. Un fel de rebranding, am zice, dacă ar fi vorba doar de imagine.

THR – Asesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion au dat un răspuns avocăţesc, referitor la asemănarea “întâmplătoare” dintre frunza României şi cea care se găseşte aproape gratis în cel puţin o bancă de imagine. O va durea pe Elena Udrea acest răspuns? Nu prea, fiindcă ministrul turismului a jucat strâns: a făcut licitaţie şi a încredinţat recepţia lucrării unor oameni cu CV în publicitate. E una şi aceeaşi persoană care, nu demult, era cercetată de Parlament pentru cheltuielile de imagine ale ministerului. Însă Udrea cea de-acum poate să ceară explicaţii prestatorilor, fără prea multe griji, şi nu e exclus să se apară ca un salvator al situaţiei în final.

Nu demult, Elena Udrea etala ţinute mai aproape de Mehriban Aliyeva, soţia preşedintelui azer, decât de un politician european: o exhibare a feminităţii despre care spuneam că nu se asortează deloc cu portocaliul discursului tranşant. Pe site-ul propriu, aceeaşi Udrea a ales, pentru ultimele trei vizite, o vestimentaţie închisă la culoare, adecvată.

Elena Udrea la Mangalia, recent. Fotografie de pe www.elenaudrea.ro

Elena Udrea la Mangalia, recent. Fotografie de pe www.elenaudrea.ro

În tot acest timp, tot ea face paşi oblici către Primăria Capitalei, pentru care şi-a declarat intenţia de a candida. Blaga şi Videanu spun că are şanse. E prea devreme ca să vorbim? Doar în România, unde campania şi candidaţii se inventează în ultimele două luni.

Articol apărut în ediţia de tipar din 3 august a ziarului “România liberă” (trimiterea de Web)

  1. Călin Cosmaciuc Reply

    Despre desantul de la inundatii ce crezi? Imaginea cu E. Udrea impartind ciocolata copiilor, din scaunul confortabil al unui Jeep, in timp ce piticii erau in balti…E si asta destul de recenta, iar faptul ca era filmata aduce scena in aceeasi zona a imaginii publice. Asadar, cum e?

  2. Iulian Comanescu Reply

    Elena Udrea nu are cum sa devina un geniu al comunicarii peste noapte. Ce zici ca s-a intamplat nu e in regula, la fel cum daca as fi consultantul ei i-as recomanda sa nu mai fie atat de infipta in postarile de pe blog si restul comunicarii. In Romania libera n-am insa decat 1500 de semne, drept pentru care am simplificat problema la doua aspecte pozitive. Elena Udrea citeste probabil criticile si trage concluzii.

  3. Sorin Paveliu Reply

    Rebrandigul este un termen de marketing legat de un produs/serviciu. Este el extrapolabil in marketingul politic? Este el aplicabil persoanelor publice? Am rezerve. Un produs sau un serviciu se poate schimba. Un om – NU. Dupa ce ai apucat sa-l prezinti intr-un anumit fel, cam asa ramine in ochii opiniei publice. Il poti vinde mai bine insa pe fond ramine ceea ce este, nu devine mai bun si aici este problema. Poti pacali pe unul o data. Poti pacali pe mai multi de multe ori. Nu-i poti pacali pe toti tot timpul fara sa ai o coerenta extraordinara. Sa-l luam ca exemplu pe Basescu. Este in mod cert un pseudopopular, colocvialitatea lui este doar o fateta construita. Nu o sa-l vezi cu aceasta fateta intre cunoscuti. Sunt convins ca acest stil isi are radacini de pe vremea cind era ofiter de marina. Dualitatea lui este insa acceptata pentru ca il reprezinta. Practic nu s-a schimbat in 20 de azi de prezenta publica. Pe de alta parte, in cazul Udrea, 1000 de sfaturi si de consilieri nu pot schimba fondul. El poate fi ascuns nu si schimbat. O branduire de la inceput care sa reflecte un anumit mod de gindire, valorile in care crezi, este pozitiv, este pentru un politician la debut de cariera. Dupa ce ai vrut sa-ti epatezi toate frustrarile si sa te imbraci in diferite ipostaze ale femeii fatale, acum poti sa porti si haine de calugarita. Pe fond este cam aceiasi problema ca si cu povestea brandului de tara (nici-o legatura cu discutia plagierii frunzei). Nu poti sa prezinti ca o gradina aseptica si safe o tara in care NIMENI nu da doua parale pe ordine, siguranta si curatenie. Poti pacali citiva turisti ametiti. Antiteza dintre brand si ce vor spune ei pe net este mai ucigatoare decit daca brandul nu ar exista de loc.

    Imi vine in minte un cadru dintr-un film exceptional – Power (1986) (sunt convins ca l-ai vazut) in care un candidat la presedentie cade de pe cal la filmarea clipului de promovare iar spin doctorul include toata scena oprindu-se la momentul culminant – cu aparenta de forta a unui calaret care struneste un cal pe doua picioare – chiar daca in realitate a ajuns imediat in tarina. Morala scenei – un candidat slab a cistigat mai multe puncte decit ar fi meritat. Ar fi cistigat insa cursa? NU!
    In concluzie – cred ca imaginea conteaza DOAR daca are legatura cu substanta iar rebranduirea este adesea chiar daunatoare. Pentru situatii de astea creatia populara a generat o vorba “Ce te dai fata mare?!” Totusi, daca ar trebui sa fiu el cel care as da consultanta pentru rebranduirea Elenei Udrea (pe care o consider extrem de toxica pentru Romania – asta ca sa nu avem dubii) – m-as rezuma la slefuirea stilului, adica in continuare foarte scump, foarte elegant, insa rafinat si lipsit de stridenta. Dar asta tine de esenta personajului. Tinuta din poza doar demonstreaza ca doreste sa-si schimbe imaginea.

  4. Iulian Comanescu Reply

    Dragă Sorin, bun-venit aici. Ce zici tu mi-aduce aminte de o vorbă a lui Gaston Bachelard: “În psihanaliză lucrurile se limpezesc dacă le dai nume.” Cu brandingul poate fi cam la fel. Dacă-l faci prost, pui pe persoana sau produsul respectiv o etichetă care minte şi, desigur, păcăleşti lumea. Dacă îl faci bine, vine în continuarea a ceea ce e omul/produsul respectiv şi poate avea efecte bune asupra “esenţei”.

    Omul politic cere, de pildă, nu o dată consultantului de imagine elemente de doctrină sau alte lucruri care în mod normal nu îl privesc. Dar, dacă consultantul de imagine găseşte o etichetă “bună”, politicianul îşi va concentra acţiunea în jurul temei respective.

    Poate fi şi pe dos. Un prof ungur pe nume Miklos Sukosd, de la care am avut plăcerea să iau nişte notiţe la Sofia acum câţiva ani, vorbea de “neopopulism”. E vorba de comportamentul politicianului la presiunea mass media, care uneori îi induc elemente de acţiune nu tocmai ok.

    În privinţa Elenei Udrea, articolul de mai sus nu trebuie interpretat ca un vot pentru politician sau ceva de genul ăsta. Noi, cei care ne ocupăm de un domeniu bine determinat, avem tendinţa de a vedea uneori lucrurile tehnic.

  5. Stefan Caliga Reply

    La popoarele neo-latine exista, se pare, o mai mare inclinatie de a permite accesul in zona inalta a puterii politice a femeii. Istoria a consemnat prezenta in sfera decizionala a urmaselor Evei pe tot parcursul secolului trecut . Doua exemple sunt suficiente: Clara Pettaci alaturi de Mussolini, Elena Lupescu si Carol II, Elena Ceausescu alaturi de Nicolae din Carpati.
    Lucrurile au stat insa diferit la anglo-saxoni. In Anglia anilor ’30 Regele Edward al VIII-ea a trebuit sa aleaga intre Tron si amanta. Regele a ales varianta ultima si a devenit Duce de Windsor. Ce dovedeste acest lucru? Un simplu adevar… amantele sunt stapane in alcov (nu putin lucru!) dar nu detin efectiv si legal demnitati care angajeaza Statul sau Institutia Coroanei (cazul Marii Britanii).
    Presedintele de astazi al Romaniei a inteles acest lucru. Din pacate cam tarziu!
    D-na Elena Udrea este ministru in cabinetul Boc. Drept este ca ministerul respectiv nu este unul de prima mana…
    Dar poate era mai bine ca doamna in cauza sa stea “la umbra”.
    Mai pe romaneste… la cratita!

Post your thoughts