Puiuț de comunistă…

gong_li.jpg

Cam așa arată o tânără militantă pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată (societatea, nu militanta), pe numele ei Gong Li, un fel de Mirabela Dauer a Chinei, pe coperta unei reviste chinezești. Cele două capcane de șoareci din logo vor să spună în alfabetul pe care dumneavoastră și cu mine îl stăpânim la perfecțiune “Maxim”. Piața de glossy din China e de altfel un segment în plină dezvoltare, cu un potențial imens, dată fiind și populația de peste un miliard a țării. Printre grupurile de presă cu o implicare puternică se numără și nelipsitul Ringier.

Lăsând gluma la o parte, cu libera exprimare e cam groasă în ultima vreme, dat fiind apropiatul congres al partidului comunist chinez. Unora dintre bloguri li se cam taie macaroana, primăria Beijing-ului a început să dea presei indicații despre cum se relatează ultimele asfaltări și alte lucrări edilitare cauzate de apropierea congresului. Încercați să obțineți o viză de la Ambasada Chinei: Vi se va spune, vorbesc serios, să vă întoarceți la anul, deși până acum nu prea era o problemă.

Sursa.

UPDATE: Mai multe despre China, la Kro$$fire.

24 thoughts on “Puiuț de comunistă…”

  1. Pariez ca si daca ar solicita domnul Tokes viza pentru Jocurile Olimpice, tot cam acelasi ar fi raspunsul.
    Ca sa nu mai vorbim de Tokes-ul lor, Dalai Lama.

    Dar Gong Li nu e o simpla Mirabela, ea a jucat in cateva filme importante ale regizorilor chinezi (To Live; Farewell, my concubine! si 2046), mai complet la http://imdb.com/name/nm0000084/
    Un pic ma roade faptul ca Zhang Yimou a acceptat sa regizeze spectacolul de deschidere. De Spielberg nu ma mai mir, cum a putut regiza Cantarea Americii, poate regiza si Cantarea Chinei. Pe el ar trebui Sergiu Nicolaescu sa fie invidios.
    (haha, oare ce-ar fi propus Quentin Tarantino, fan Yimou ? )

  2. Iulian,
    Dezvoltarea presei in China (ca de altfel, dezvoltarea industriei auto si a altor industrii care ne macina pe noi, europenii) nu este atat de mareata cum ar putea parea. e drept, un prieten imi povestea ca a vizitat o televiziune locala din Shanghai intr-un moment nefericit: le scazuse audienta de la 23 de milioane la 22. Dar pentru presa scrisa lucrurile nu stau la fel de roz. Cat despre piata de glossy, mai ales cele de genul Maxim, Plaboy, Cosmo etc, s-ar putea sa fie greu sa atinga cifrele din SUA, cu o populatie platita cu 1 euro pe zi. Si oricat de ieftine ar fi hartia si tiparul in China, tot nu te-apuci sa dai orezul familiei pe o revista lucioasa…

  3. Comparatia cu Mirabela Dauer mi se pare un pic fortata, intrucit duduia din imagine, desi are aproape 42 de ani arata in continuare ca la 20. Ori tu n-ai mai vazut-o demult pe Mirabela… Apoi, chinezoaica e ea insasi “multilateral dezvoltata”, avind o inaltime de 1,68 m, in vreme ce Mirabela noastra nu trece de 1,50, desi cinta, jos palaria, in continuare superb. Cit despre orezaria de la chinezarie, sa fie la ei acolo, desi grozav s-ar mai potrivi ca, pentru un an macar, sa existe si la noi posibilitatea ca raufacatorilor si coruptilor sa le plateasca familia glontul fatal 😀

  4. Florin: în mod normal, viza de China nu e o problemă, din câte știu. S-a stricat treaba cu congresul ăla al lor.

    Costin: da – sau fata mea este model…

    PAH: se fac afaceri foarte bune cu glossy-urile acolo. Atunci când ajung pe o piață precum cea chineză sau în Vietnam, grupurile europene lansează o revistă de călătorii și una de mâncare, în așteptarea democratizării. Nimeni nu se prea bagă în zona quality. Așa se face că imagini grozave precum cea a lui Gong-Li pot coexista cu prigoana împotriva bloggerilor, cenzura Google și tot restul.

    La glossy, există o minoritate care posedă oricum putere de cumpărare, ceea ce duce la tiraje vândute de câteva sute de mii de exemplare. Sigur că piața nu e atât de dezvoltată ca în State, dar bani se pot face la parametrii ăștia. Știu o țară de 21,6 milioane, unde cel mai vândut glossy de femei are NUMAI 40.000 de exemplare. Cifra de afaceri e totuși grozavă. Ghici, ciupercă 🙂

  5. Iulian, eu as fi comparat-o cu Monica Birladeanu. E frumoasa de pica si nu stiu cit e de buna la actorie – desi pe Bobby (Paunescu, nu Ewing) si pe alti pitpalaci cu bani i-a jucat mai ceva ca la Old Vic – dar oricum, pe coperta unei reviste glossy merge pusa, precum chinezoaica. Macar acolo tace…

  6. Gong Li are ceva filmografie, s-ar putea să fie chiar o actriță adevărată, pe când Monica Bârlădeanu e… vedetă hollywoodiană de-asta de la noi. Dar, în fine, asta-i mai mult treaba lui Bobby Păunescu decât a noastră.

  7. Il inteleg eu..partial. Cert este ca nu prea exista argumente impotriva Chinei si prezumtia ca este vorba de un sistem ”comunist” este eronata, desi ideologia partidului de la putere pe asta se bazeaza.

  8. Groaznic linkul, de cateva luni rezistam eroic sa nu-i dau un raspuns acolo, iar acum, alas, a ajuns pe blogurile hotnews.
    Este unul dintre articolele de pe blog care au inceput sa ma trezeasca la Realitatea 1.0 dupa un lung plonjon in Web 2.0, dovada vie ca adevarurile pe sfert par a fi cele mai eficiente dezinformari.

  9. Poti sa-mi dai raspuns si-ti pot furniza si sursele. Subiectivitatea mea la nivel de analiza politica poate inteleasa ca un indemn spre cercetare. Tot ce am scris despre traditii, limba si comportament social se poate verifica.

    Pana una alta o sa fac intr-un an (sper) o calatorie nu chiar turistica in China. Voi reveni atunci cu mai multe detalii.

  10. Daca te arde buza sa vezi China cu adevarat, poti incerca orin in calitate de businessman, ori in calitate de student la vreun MBA serios, cu aplciatie pe China.
    Am inteles ca ai face bani frumosi (la nivel studentesc) daca ai ajunge acolo si ai anunta ca predai Business English.

    Eu sunt mai degraba comparatist, si vad China mai degraba o amenintare la sanatate. As putea adauga referinte:

    A. Referinte culturale: pune mana pe oricare film pe care l-am enumerat in primul mesaj al acestui post, plus Temptress Moon, plus 2046. Mare atentie la descrierea “revolutiei culturale” din anii ’60, sincronismul cu miscarile protestatare din Europa de Est si de Vest si din America nu sunt deloc intamplatoare.
    B. Referinte din presa recenta (asa cum mi-au cazut ele sub ochi, cele din NY Time nu le mai pun caci au intrat in arhiva si nu le poti vedea decat cu plata):

    http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/magazine/6934709.stm
    http://greatfirewallofchina.org
    http://www.iht.com/articles/2007/08/25/asia/26china.php?page=1
    http://www.usnews.com/usnews/news/articles/950424/archive_010825_2.htm
    http://www.usnews.com/usnews/news/articles/070819/27china.htm
    http://news.yahoo.com/s/afp/20070904/wl_asia_afp/chinausmilitaryinternetespionage
    http://www.cnn.com/2007/TECH/space/01/18/china.missile/index.html

    C. Referinte video:
    http://youtube.com/watch?v=LBN11-F8kh8
    http://youtube.com/watch?v=oV_aJRgYyaM

    Pe de alta parte nu prea stiu sa existe scholars chinezi prea multi in humanistic sciences (decat cel mult dintre cei naturalizati deja, la a doua generatie in tara adoptiva), ei sunt multi in stiinte si inginerie, cam cum a fost cazul si in Romania comunista. A propos de asta, o referinta foarte subiectiva, dar la obiect, ar fi sa experimentezi cumva viata sub Ceausescu.

  11. Am vazut filmele sugerate de tine.

    Nu compara regimul chinez curent (2007) cu regimul comunist roman. Nu am luat apararea niciui in articolul meu pur si simplu am incercat sa elimin niste confuzii cu privire la aplicarea stricta a etichetei ”comunist”. Am precizat pana una alta ca libertatea de expresie nu e chiar la ea acasa si am apreciat criticile la articol. Puteam sa-mi apar cu cerbicie convingerile si sa resping orice addena.

    Oricum, o versiune corectata va aparea dupa vizita propriu zisa. Cunosc ideea cu MBA-ul dar prefer munca si delegatiile. Pe moment mai putin cu delegatiile, doar cu munca…sunt inca mic (a se citi ”tanar”).

  12. Rau faci ca nu preferi MBA-ul, ma refer la MBA-uri adevarate, nu dintre cele romanesti. Ian uita-te iar in US News, sa vezi ce optiuni ai in materie de MBA in US, cu aplicatie pe US (presupune cam un an de prezenta in China, dupa ce treci de anul de cursuri si examene!), poate te invarti si de financial support. Ca sa fiu rau, ti-as propune sa te duci cu blogul la ambasada chineza, ca sa primesti o bursa integrala de studii.

    O fi, n-o fi comunist, faptul ca-l numesti keynesian nu inseamna ca ar fi mai uman. Oricum, la esenta nu-ti dau dreptate in ce priveste raspunsurile la primele doua intrebari. La 4, eu stiam mai degraba de sud-coreeni ca ar fi amatori de caini, insa tu poate stii mai bine. La 5 iti dau dreptate, sub rezerva ca in Romania ajung marfuri inferior calitative celor care ajung in miezul UE si in USA. Iar daca aceia incep sa le purice, nu inseamna ca produsele din Romania sunt mai bune, ci din contra.

    Practic, un alt element care taie drastic din credibilitatea articolului tau este ca nu pomenesti deloc bibliografia. Din cate inteleg, e un fel de amestec intre Wikipedia (care nu este deloc o bibliografie serioasa!) cu impresii din auzite, probabil din chaturi cu chinezi. Din pacate nu am gasit referiri serioase la articole verificabile, de genul celor mentionate de mine, si nici nu reiese cum ca ai ramas cu ceva de substanta de pe urma vizionarii filmelor pe care spui ca le-ai frecventat.
    Dar ce ma roade pe mine mai mult si mai mult este ca spui de cultura chineza ca a supravietuit pentru ca poporul chinez este orientat spre grup. Nu stiu ce anume te face sa crezi ca poporul este mai orientat spre grup decat bunaoara cel roman sau cel rus, imi aduc aminte ca atunci cana a aparut primul aspirator pe scara a facut practic servicii intregului etaj, deci e vorba de necesitate aici, nu de cultura.

    Am apreciat insa informatiile directe, legate de bucataria chineza, de limba si scriere, de descrierea fragmentara a unor practici sociale (se vede ca nu ai formatie socio-umanista). Probabil pentru o informare la prima vedere poate inlocui cu succes Wikipedia. Pacat de tezismul pagubos in care ai cazut. Recomand neaparat o infuzie de informatie despre China la prima mana.

  13. Am mers pe enciclopedii, dar nu pe wikipedia. Am luat facts si din baza de date BBC, din ghidurile Pimsleur (mai mult traduceri) si din cateva materiale de curs ale unor profesori chinezi (traduse in engleza).

    Cu MBA-ul mai vedem 🙂

Leave a Reply to Scaevola Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *