Publicitatea de stat în epoca Boc: cam ca pe vremea lui Năstase

Vă mai amintiţi scandalul publicităţii de stat din 2004, cel în care presa anti-PSD acuza guvernul Năstase de tentative (reuşite) de cumpărare a ziarelor cu publicitate de stat? Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care se lansează la această oră arată că guvernul Boc a cheltuit sume comparabile. Rămâne să vedem cum. Am beneficiat de un preview al raportului, pe care l-am parcurs în diagonală şi din care pot trage următoarele concluzii provizorii:

[UPDATE: Textul final şi comunicatul CJI se află aici.]
    • În 22 de luni (iulie-decembrie 2009, iulie-decembrie 2010, ianuarie-octombrie 2011), publicitatea din sistemele e-licitatie.ro şi publicitatepolitica.ro s-a ridicat la vreo 115 milioane de RON. Sunt undeva la vreo 25-30 de milioane de euro (nu trageţi în mine, finanţişti), estimare grosieră fiindcă n-am un cursuri medii pe perioadele respective. În 2005, guvernul Tăriceanu avansa cu privire la guvernul Năstase suma de 60 de milioane de euro, cheltuieli pe patru ani, ca dovadă că lucrurile care se scriseseră prin 2004 în “Evenimentul zilei”, mai ales, erau capete de fir valide. Guvernul Boc a cheltuit în 22 de luni ceva mai puţin de jumătate din cât a cheltuit guvernul Năstase într-un interval mai mult decât dublu. Iar cele 115 miloane de RON sunt doar banii atribuiţi, fiindcă bugetele puse pe masă în licitaţii şi altele au fost mult mai mari.
    • Cheltuielile s-au făcut în mare parte din fonduri europene. Dar asta nu înseamnă că UE a avut prea multe de spus în privinţa beneficiarilor. Pe vremea lui Năstase, mecanismul a fost descris mai degrabă în felul “PSD a cumpărat bunăvoinţa presei cu bani de la Guvern”, deci tot ai altcuiva. Trezoreria partidelor româneşti e de regulă cam goală, cine ar avea interesul să pună o grămadă de bani acolo?
    • Cât din aceşti bani s-au dus, de fapt, pe prostii? Problema nu e că Guvernul şi autorităţile locale au cheltuit. Ci dacă aceste cheltuieli au fost direcţionate politic către investiţii stupide. Sau dacă acele canale media către care s-au îndreptat au fost prietenoase cu PDL şi Guvernul. Raportul conţine destule hint-uri cu privire la locurile unde ar trebui căutat. Câţi bani a cheltuit ministerul Elenei Udrea? Dar cel al lui Vasile Blaga? Şi pe ce? Am dat doar două din cele mai notorii nume de miniştri PDL.
    • În perioada iulie-octombrie 2011 au fost atribuite doar 6,2 milioane RON. Suma totală supusă procedurilor de achiziţie publică (pusă pe masă) a fost de 52 de milioane. Cam 43 de milioane au rămas neceheltuiţi. În alţi ani, bugetele atribuite sunt, procentual, mult mai mari. Ce s-a întâmplat cu banii din semestrul trecut? Se reportează în 2012, când, apropo, e an electoral? Ne-am tâmpit brusc, în iulie-octombrie 2011? Gradul de absorbţie al fondurilor europene şi banilor bugetari e de… 12%. De ce şi cum?
    • Majoritatea banilor au fost împărţiţi conform criteriului “preţul cel mai mic”. Dacă e vorba de bugete media (pentru campanii), e un criteriu sub care s-au ascuns publicaţii de doi lei, prietenoase cu PSD-ul lui Năstase. Era altfel spus normal ca “Independent” al lui Horia Alexandrescu să fie mult mai ieftin decât “Evenimentul zilei” sau “Jurnalul naţional”, care aveau mult mai mulţi cititori, deci aveau tarife mult mai mari pe pagină.

Modalitatea de atribuire a contractelor

Ar mai fi, sigur, şi altele de discutat. Ceea ce am scris mai sus sunt doar percepţii la prima lectură. Raportul tocmai e lansat la sediul CJI, unde autorii, Ioana Avădani şi Ciprian Nicolae, vor veni cu detalii suplimentare. Apoi, la rând vine presa, dacă avem ceva care să merite acest nume. Ea ar putea detalia problema din mai multe puncte de vedere. Pe lângă ministerele care au cheltuit banii, ar fi campaniile dubioase, fără finalitate reală la public, cam cum erau Nuclearelectrica sau CFR-Marfă pe vremea lu Năstase. Apoi, e de luat în considerare faptul că banii despre care aflăm acum sunt doar cei înscrişi în Publicitatepolitică.ro şi E-licitatie.ro, care au fost tocmai iniţiative în spiritul transparenţei, provocate de studiile CJI şi ale altor ONG-uri din perioada Năstase. Nu e deloc exclus să existe fonduri trimise către media prin alte proceduri. Pentru descoperirea acestora, monitorizările brute după spender, realizate de agenţii ca Alfacont, funcţionează foarte bine. Teoretic, forurile publice care au cheltuit ar trebui să dea ulterior socoteala în cifre nete, cu promptitudine. Dacă nu, media poate folosi legea liberului acces la informaţie. Să vedem câte şi cum din capetele de fir de mai sus vor fi duse mai departe şi clarificate în săptămânile următoare. Sincer, eu n-am aşteptări prea mari.

Enhanced by Zemanta
  1. polimedia.us/fain Reply

    Publicitatea de stat in epoca Boc—cam ca pe vremea lui Nastase — Comanescu-ro…

    Hater pe Boc şi pe Băsescu… păi se poate aşa ceva?…

Post your thoughts