Publicitatea de stat în epoca Boc: cam ca pe vremea lui Năstase

Vă mai amintiți scandalul publicității de stat din 2004, cel în care presa anti-PSD acuza guvernul Năstase de tentative (reușite) de cumpărare a ziarelor cu publicitate de stat? Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care se lansează la această oră arată că guvernul Boc a cheltuit sume comparabile. Rămâne să vedem cum. Am beneficiat de un preview al raportului, pe care l-am parcurs în diagonală și din care pot trage următoarele concluzii provizorii:

[UPDATE: Textul final și comunicatul CJI se află aici.]
    • În 22 de luni (iulie-decembrie 2009, iulie-decembrie 2010, ianuarie-octombrie 2011), publicitatea din sistemele e-licitatie.ro și publicitatepolitica.ro s-a ridicat la vreo 115 milioane de RON. Sunt undeva la vreo 25-30 de milioane de euro (nu trageți în mine, finanțiști), estimare grosieră fiindcă n-am un cursuri medii pe perioadele respective. În 2005, guvernul Tăriceanu avansa cu privire la guvernul Năstase suma de 60 de milioane de euro, cheltuieli pe patru ani, ca dovadă că lucrurile care se scriseseră prin 2004 în “Evenimentul zilei”, mai ales, erau capete de fir valide. Guvernul Boc a cheltuit în 22 de luni ceva mai puțin de jumătate din cât a cheltuit guvernul Năstase într-un interval mai mult decât dublu. Iar cele 115 miloane de RON sunt doar banii atribuiți, fiindcă bugetele puse pe masă în licitații și altele au fost mult mai mari.
    • Cheltuielile s-au făcut în mare parte din fonduri europene. Dar asta nu înseamnă că UE a avut prea multe de spus în privința beneficiarilor. Pe vremea lui Năstase, mecanismul a fost descris mai degrabă în felul “PSD a cumpărat bunăvoința presei cu bani de la Guvern”, deci tot ai altcuiva. Trezoreria partidelor românești e de regulă cam goală, cine ar avea interesul să pună o grămadă de bani acolo?
    • Cât din acești bani s-au dus, de fapt, pe prostii? Problema nu e că Guvernul și autoritățile locale au cheltuit. Ci dacă aceste cheltuieli au fost direcționate politic către investiții stupide. Sau dacă acele canale media către care s-au îndreptat au fost prietenoase cu PDL și Guvernul. Raportul conține destule hint-uri cu privire la locurile unde ar trebui căutat. Câți bani a cheltuit ministerul Elenei Udrea? Dar cel al lui Vasile Blaga? Și pe ce? Am dat doar două din cele mai notorii nume de miniștri PDL.
    • În perioada iulie-octombrie 2011 au fost atribuite doar 6,2 milioane RON. Suma totală supusă procedurilor de achiziție publică (pusă pe masă) a fost de 52 de milioane. Cam 43 de milioane au rămas neceheltuiți. În alți ani, bugetele atribuite sunt, procentual, mult mai mari. Ce s-a întâmplat cu banii din semestrul trecut? Se reportează în 2012, când, apropo, e an electoral? Ne-am tâmpit brusc, în iulie-octombrie 2011? Gradul de absorbție al fondurilor europene și banilor bugetari e de… 12%. De ce și cum?
    • Majoritatea banilor au fost împărțiți conform criteriului “prețul cel mai mic”. Dacă e vorba de bugete media (pentru campanii), e un criteriu sub care s-au ascuns publicații de doi lei, prietenoase cu PSD-ul lui Năstase. Era altfel spus normal ca “Independent” al lui Horia Alexandrescu să fie mult mai ieftin decât “Evenimentul zilei” sau “Jurnalul național”, care aveau mult mai mulți cititori, deci aveau tarife mult mai mari pe pagină.

Modalitatea de atribuire a contractelor

Ar mai fi, sigur, și altele de discutat. Ceea ce am scris mai sus sunt doar percepții la prima lectură. Raportul tocmai e lansat la sediul CJI, unde autorii, Ioana Avădani și Ciprian Nicolae, vor veni cu detalii suplimentare. Apoi, la rând vine presa, dacă avem ceva care să merite acest nume. Ea ar putea detalia problema din mai multe puncte de vedere. Pe lângă ministerele care au cheltuit banii, ar fi campaniile dubioase, fără finalitate reală la public, cam cum erau Nuclearelectrica sau CFR-Marfă pe vremea lu Năstase. Apoi, e de luat în considerare faptul că banii despre care aflăm acum sunt doar cei înscriși în Publicitatepolitică.ro și E-licitatie.ro, care au fost tocmai inițiative în spiritul transparenței, provocate de studiile CJI și ale altor ONG-uri din perioada Năstase. Nu e deloc exclus să existe fonduri trimise către media prin alte proceduri. Pentru descoperirea acestora, monitorizările brute după spender, realizate de agenții ca Alfacont, funcționează foarte bine. Teoretic, forurile publice care au cheltuit ar trebui să dea ulterior socoteala în cifre nete, cu promptitudine. Dacă nu, media poate folosi legea liberului acces la informație. Să vedem câte și cum din capetele de fir de mai sus vor fi duse mai departe și clarificate în săptămânile următoare. Sincer, eu n-am așteptări prea mari.

Enhanced by Zemanta

One thought on “Publicitatea de stat în epoca Boc: cam ca pe vremea lui Năstase”

  1. Pingback: polimedia.us/fain

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *