Cred că, la fel cum există “Ostalgie”, nostalgia Estului, există și “PROstalgie”, adică nostalgia PRO-ului cel de pe vremuri. Am fost și eu pe-acolo, așa că i-am dat frâu liber pe DadaMedia.ro, unde am primit un cont de guest. Nu de alta, dar ca s-o sâcâi puțin la glanda paseistă pe Dorothea, stăpâna site-ului, că și ea a fost. De-acum încolo o să mă mai găsiți, sporadic, și pe DadaMedia, deși îmi vine să le fac guler motto-ul, chit că-i din Nicu Steinhardt.
Zeci de blogguri
Rid in soare, argintii,
Zeci de blogguri…..
Haha… Nu e chiar din Steinhardt, ca nu existau bloguri pe vremea cand scria el Jurnalul Fericirii, dar l-am parafrazat 🙂 Daca mai tii minte, leit motivul lui era Bughi mambo rag si revenea obsesiv in carte, mai ales cand vorbea de comunism. Era o revolta frumoasa, asumata, blanda pe care el o traducea cu tempo-uri muzicale. Una peste alta, cand am facut DadaMedia, ne-am gandit (eu si Cosmeanu) ca ar fi potrivit sa-i zicem asa, de vreme ce dada e un concept generos, care permite sa scriem tot ce ne trece prin cap despre media, revoltator sau nu.
Referitor la PROstalgia, a devenit categorie pe DadaMedia si te asteapta 🙂
A ramas marcata de la reportajul Hotnews 😀 Ce inseamna un articol bun , dom’le…
Clocky > care reportaj? :-S
Articolul a fost bun…
Alaturarea nu era nici DADA, nici bazata exclusiv pe jocul “bloc-blog”… miscarea browniana a bloggerilor are ceva din “vertige”-ul marii expansiuni, senzatia asta o traiam in anii lansarii cintecului evocat… la vederea lor, “in Bucurestiul iubit”.. uneori si lectura bloggurilor imi da ameteala…
Draga Monica, pe cuvant ca nu inteleg nimic din ceea ce spui. Daca ma gandesc si la commentul de la deschiderile de ziare, in care faci referire tot la un vers dintr-un cantec comunist, nu-mi ramane decat sa cred ca esti o nostalgica inflacarata, pe alocuri lipsita de coerenta. Poti sa ma contrazici, te rog? Mi-ar parea tare bine.
Dorothéa draga,
Quod licet Exarhu, non licet lectoris?
PS. comentariul meu i se adresa lui Clocky… el/ea sigur a inteles
In schimb, tie, Dorothéa draga, iti marturisesc ca PROSTalgiei tale fata de brainstormingurile (HUH!!!) cu sirbu adrian ii prefer mambostalgia mea saizecista…
este fix pix ceea ce a fost Pro TV-ul .
PROSTalergie poate .
Cind a inceput sa miste concurenta pe piata media , s-a dat la fund :).
Va org sa nu va laudati ca ati facut nu stiu ce cu un post condus de un zero barat ca Sirbu.
PRO TV-ul si-a facut un nume,o imagine,este perceput intr-un fel(pozitiv)de public si acum traieste din faima pe care si-a creat-o .Mai scoate,cateodata,capul si anunta cate o campanie sau un format nou (pt.Romania,atentie) pe care le promoveaza intens,uneori prea intens asa incat omul sa fie atras inspre programul cu pricina.
Monica L.: pe bune, a existat acest entuziasm al construcției? Nu mă refer la Telejurnal, ci la oamenii normali.
Draga Monica L, nu am nicio nostalgie fata de brainstormingurile alea. Am povestit secventa aia ca sa demonstrez un lucru, si anume ca multe idei bune ramaneau in aer. Mai departe, nu stiu pe ce te bazezi cand iti permiti sa spui ca Sarbu e zero barat. Ar fi cazul sa si argumentezi.
Dorothea: Stai, că nu Monica a zis că Sârbu e zero barat. A zis unu Sorin. Am tot oscilat, să-i validez mesajul, să nu? Că în esență e vorba de insulte. Dar, fiindcă nu-avea nimic de nescris, l-am lăsat.
Asa, mea culpa. Rectific inceputul primei fraze: “Draga Sorin…”. Merci ca m-ai tras de maneca.