Primarul de pe Facebook

Zilele trecute, o jurnalistă de la Realitatea TV m-a sunat pentru un interviu telefonic, referitor la primarul Timișoarei, care anunță rezoluții din concediul pe care și-l face la mare și, mai mult, guvernează după sondaje de Facebook. Nu e ciudat să faci așa ceva? m-a întrebat domnișoara. Ce părere am, nu cred că nu-i în regulă? – Nu, nu cred asta, i-am răspuns.

Iată de ce nu cred. 

Atunci când am vorbit la telefon, habar n-aveam cine-i primarul Timișoarei. În perioadele când n-am vreun proiect legat de politică, mă cam doare-n cot de ce se găsește-n media pe tema asta. Nu de alta, dar în cazul respectiv, era vorba de mantra estivală “politicienii sunt în vacanță atunci când ar trebui să…”. Unui Crin Antonescu i s-a reproșat că a dat declarații între o călătorie și alta, înainte de a pleca în Turcia ca să-și termine concediul, de parcă a pleca în concediu e o vină.

La telefon, i-am acordat primarului prezumția de bună credință, pornind de la premisa că anunță din concediu niște rezoluții care sunt rezultatul unui proces de decizie anterior, serios. Și de ce nu? Dacă Nicolae Robu, am aflat că îl cheamă pe primar, și-ar fi închis mobilul și ar fi tăcut pe Facebook, media ar fi putut fi la fel de nemulțumită că se bronzează, în timp ce Timișoara arde (de caniculă, nerăbdare etc.).

Nicolae Robu e rectorul Politehnicii din Timișoara și specialist în calculatoare (tehnologia informației, pentru amatorii de limbaj riguros). Programează în Java și cântă la chitară, are părul lung, ochelari și vreo două brevete de invenție. Toate aceste date, ușor de aflat de pe Internet, îl predispun la interacțiunea on-line. Dacă pe Web-ul de limbă arabă, din Moldova sau Iran s-a vorbit mai ales de revoluții pe Twitter, în România, acest mediu e mult mai lipsit de importanță decât Facebook-ul, în primul rând fiindcă Twitter-ul are cam de 100 de ori mai puțini utilizatori decât rețeaua fondată de Mark Zuckerberg (65 de mii, față de 6,4 milioane). Deci Nicolae Robu a avut dreptate să aleagă această rețea, mai ales că utilizatorii români de Facebook sunt tineri, cu o situație materială mai bună și mai degrabă din mediul urban, deci exact zona socială apatică din punct de vedere politic. Nu am găsit studii sociologice aplicate, dar toate datele existente converg către faptul că românii “emigrați pe Facebook” sunt în același timp greu de catalizat politic și o miză neimportantă pentru cinicele strategii electorale ale partidelor de la noi, care se concentrează pe populația îmbătrânită, săracă, rurală, docilă politic și dependentă de politic, adică bugetari și pensionari. Din acest punct de vedere, strategia lui Facebook a lui Nicolae Robu e în același timp o veste bună pentru mecanismele participative ale suferindei democrații românești și un posibil calcul egoist, care, dacă va da roade, îi va asigura un viitor primarului calculatorist în vârstă de 58 de ani.

Dar cam așa se petrec lucrurile în politică: fac istorie personajele care sunt în stare să își marieze interesele egoiste cu binele comun. Iar politicienii autohtoni nu sunt interesați de Facebook: numai verzii Cezar Maroti și Remus Cernea, președintele Băsescu și premierul Ponta au pagini cu peste 100 de mii de fani. Comparativ, există cel puțin 80 de trupe și cântăreți care se pot lăuda cu astfel de cifre, în frunte cu Inna, care are aproape 9,3 milioane de like-uri, mai multe decât cei 6,4 milioane de utilizatori români deoarece cântăreața are un appeal global. Impresia contrarie, pe care ne-o putem face din presă, cu privire la politicienii activi pe blog sau rețele, vine de la faptul că astfel de apariții sunt în continuare o știre. Adică ceva nebanal, rar.

Primarul Timișoarei are pe Facebook un cont personal care se apropie de numărul maxim de prieteni (5.000) și o pagină oficială, pe care a început să-i invite pe cei care nu vor mai putea să se conecteze cu contul personal, odată ce acesta va depăși limita de 5.000. El și echipa lui scriu despre șantierele și tramvaiele din oraș, Poli Timișoara, plata parcărilor prin SMS și altele. Postările despre fotbal par cam abundente, dar primarul spune prin diferitele CV-uri că e microbist și continuă să joace, iar Poli Timișoara e nu doar legată de poziția de rector, ci un soi de obsesie locală pozitivă pentru locuitorii orașului, cu o galerie de un fair play și o civilizație remarcate de comentatorii sportivi.

Până aici, lucrurile arată foarte bine, iar reținerea jurnalistei de la Realitatea TV nu se justifică. Primarul Robu mai face însă și altceva: sondaje pe Facebook, cu privire la decizii ca prioritățile edilitare sau redeschiderea unor cluburi din centrul orașului.

Ultima idee a atras criticile apăsate ale lui Daniel Funeriu, fostul ministru al învățământului de curând transferat de la PDL la Mișcarea Populară plecat din PDL către fundația Mișcarea Populară. În formulări ca “utilizare perversă a Facebook-ului”, “primitivism politic” (nu se bat cap în cap?) și “amatorism”, acesta spune, în ultimă instanță, că sondajul pentru redeschiderea cluburilor nu e relevant, fiindcă pe Facebook se găsesc numai tinerii care vor acele cluburi.

Dincolo de limbajul politicianist, fostul ministru al învățământului a spus ceva adevărat. Diferitele sondaje, chestionare și petiții care circulă pe Internet nu au relevanță statistică decât în anumite condiții, greu de îndeplinit. Pe propria pagină de Facebook, primarul Robu se laudă cu lucruri de felul a 300 de opinii pozitive față de cutare sau cutare politică. E foarte mult, față de apatia electoratului tânăr pentru politică, dar e foarte puțin, pentru a fundamenta o decizie a Primăriei.

Previzibil, pe Facebook există, la fel ca în realitatea fizică, și demagogie, și relaționare serioasă cu electoratul. Sigur că postările despre Poli Timișoara ale primarului Robu sunt nimic față de costumele de marinar, nazist și altele ale lui Radu Mazăre sau exhibițiile cu mop, andrele și mai nou costum de baie ale Elenei Udrea. Problema e însă că utilizatorii Internetului sunt mai educați și mai ales mult mai reticenți la diferitele pusee de activitate în mediul virtual ale politicienilor. Atunci când atârni bannere în intersecții cu două săptămâni înaintea alegerilor, electoratul va tinde să recepționeze mesajul, chiar dacă nu ai făcut nimic în cei patru ani de mandat. Atunci când te-apucă, brusc, să îți faci promovare pe rețelele sociale, pentru a lăsa totul în paragină după alegeri, vei fi luat ca atare și sancționat pe viitor. Demagogia de Facebook e deci mai periculoasă pentru demagog, decât cea de alte feluri.

Articol scris pentru ediția de joi, 22 august, a săptămânalului Dilema veche.

Post your thoughts