Prima mea zi de după criză

Eliza îmi transmite o întrebare, referitoare la prima mea zi de după criză. Pe scurt: cum vor arăta lucrurile dpdv business – și poate și personal – pentru mine, când se va termina criza? “Prima zi de după” e, desigur, un reper subiectiv, fiindcă fenomenele economice nu se prea termină (chiar dacă uneori încep) la o anume dată calendaristică.

Ca unul care am prosperat pe criză, probabil deoarece companiile mai mari pentru care prestez și oamenii pe care-i consiliez au nevoie de repere/expertiză și asigurări, trebuie să găsesc un alt răspuns decât “lucrurile vor merge din nou bine”, fiindcă nu e cazul. Cred că simptomele unei evoluții bune, în ce mă privește, ar fi dacă:

– facturile ar fi plătite la timp. Nu mă aflu strâmtoare (probleme de cash flow) din motivul ăsta, n-am decât o “gaură” de 1000 de euro, de la cineva care, simpatic, așa cum e, se întreba dacă-mi datorează ceva acum câteva zile. Totuși, micii întreprinzători au totdeauna o jenă din motivul plăților. E suprinzător să vezi cum se face plata la contracte externe, la o zi-două după predare/emiterea facturii, chiar și la firme cu sediul în Ungaria. Aș saluta o prevedere fiscală prin care TVA-ul să fie plătit la încasare, nu la emiterea facturii, dar să zicem că așa ceva e mai puțin necesar după criză

– fondurile europene ar fi accesibile după criterii inteligibile pentru noi, micii întreprinzători. Am avut două tentative-teste de a lua bani de felul ăsta și am eșuat de fiecare dată. În principiu mă așteptam fiindcă am pornit tatonările în ideea de “cum stă treaba”/proces de învățare, iar sumele nu reprezentau o miză reală. Circumstanțele au fost, totuși, de fiecare dată, ciudate și nelămuritoare și tind să dau dreptate tuturor amicilor care mi-au povestit, desigur neoficial, despre “combinații” și “dedicații”. Toate acestea se întâmplă în contextul în care avem o capacitate foarte mică de absorbție a fondurilor europene. Cred că o parte din vină e și la cei care le împart, nu doar la cei care le cer.

– transparența în business crește, mecanismele clientelare încep să dispară în general. Asta-i ceva mai abstract, o jenă a noastră, a tuturor, care se asortează bine și cu oamenii care se țin de cuvânt și fac ceea ce promit, nu dau răspunsuri pozitive sau vag-pozitive fără motive și așa mai departe.

– corespondența dintre “ce poți face” și “lucrurile pentru care ești solicitat” devine mai bună. Știu de pildă firme de design de web care au atuuri importante, lucrez cu ele de câte ori am ocazia, dar nu le văd în niciun mare pitch, pentru că locurile sunt ocupate de “combinate” de publicitate, care vor să preia și bugetul de new media. Uneori, îl preiau și îl dau de gard – sau subcontractează cu rezultate așa și-așa, fiindcă subcontractorul nu mai are cum să fie la fel de motivat.

– prostiile optimiste despre creștere și sfârșitul crizei pe care le avansează diferite persoane scad în număr și intensitate. Curios, nu mai e nevoie de ele tocmai fiindcă s-a terminat criza și nu mai trebuie să “trecem” prognoze triumfale, pro domo, drept estimări realiste și imparțiale.

– personal (nu ține chiar de business, fiindcă nu mă bazez pe scrisul propriu-zis ca generator de venituri): Apare în fine un ziar promițător, care îmi solicită colaborarea săptămânală sau ceva de genul ăsta, pentru un fee civilizat. N-am făcut nicio tentativă serioasă de a scrie la vreo gazetă după ce m-am despărțit de “Evenimentul zilei” prin toamnă, fiindcă am devenit destul de mofturos în privința locurilor în care scriu, proporțional cu degradarea reputației multora din prăvăliile media de pe piață.

Ar mai fi și altele, dar trebuie s-o pornesc spre “One World”, festivalul de documentare, unde trebuie să vorbesc despre Twitter și Iran pentru un film, desigur, iranian. Invitații în fugă pentru aceeași întrebare, “prima zi de după criză”, pentru: Călin Fusu, Orlando Nicoară, Dragoș Stanca, Emil Stoica. Să vorbim de data asta și cu oameni care “știu cu cifrele”.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

2 thoughts on “Prima mea zi de după criză”

  1. Esti mare destept.Intr-o tara in care teapa este ceva banal, in ziua in care codul fiscal o sa mentioneze plata TVA la incasarea facturii blocajul financiar o sa fie total.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *