Pe Google, sub câmpul în care bați termenii căutați, există o mențiune la numărul de rezultate descoperite de motorul de căutare. Cifra poate fi folosită la măsurarea notorietății. Din acest punct de vedere, topul președinților României arată așa: Traian Băsescu, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu. De ce?
Câteva precauții. Prima e aceea că doi dintre cei patru președinți și-au trăit cel puțin o parte din viața politică înainte de expansiunea internetului în România. E vorba, desigur, de Ceaușescu și Iliescu. Traian Băsescu este, firesc, “cel mai în actualitate”. Cu aceste precauții, lucrurile stau însă așa: Băsescu, 2,69 milioane de rezultate, Ceaușescu, 583 de mii, Iliescu, 484 de mii, Constantinescu, 138 de mii, la căutări pe Google.ro, de forma prenume-nume între ghilimele.
Google confirmă oarecum percepția comună referitoare la notorietatea celor patru. Dacă Băsescu se situează previzibil pe primul loc, Iliescu a devenit mai retras, iar Constantinescu e aproape ieșit de pe scena politică. Ceaușescu e în revenire de formă, probabil fiindcă a fost deshumat.
Cam atât, la capitolul cantitate. Google permite însă și o analiză calitativă. Pe prima pagină de rezultate, Iliescu și Constantinescu au câte o referire negativă (biografia secretă și amantă), deși primul e cel mai “modern” președinte, cu trimiterea la propriul blog pe primul loc. La Băsescu, Google menționează un site anti, de campanie, desființat (Traianbasescu.org). Singurul care “stă bine”, fără referiri negative, e Nicolae Ceaușescu. Ghici de ce…
Articol apărut în ediția de print de marți, 10 august, a ziarului “România liberă”. Teaserul de net
Statistica este reala, fara nici o indoiala.
Un istoric si/sau politolog poate argumenta veridicitatea ei.
Faptul ca Traian Basescu este primul pe lista nu poate mira pe nimeni. In primul rand este “presedintele in functie”. Mai mult este “presedinte-jucator”, sintagma inventata de el si aplicata in practica zilnic. Daca s-ar face o statistica pur comparativa probabil ca am constata ca frecventa referirilor si/sau comentariilor legate de Traian Basescu este aproape la fel de mare cu cea din epoca ceausista si aminteste isbitor de ea. Cu mentiunea obligatorie ca materialele “pro” si “anti” apar in paginile unei prese libere.
Referirile la Nicolae Ceausescu sunt mai rare si cu siguranta mai obiective. In ceea ce priveste “epoca Ceausescu” s-a scris si se va mai scrie mult. Dar, deja, vorbim de istorie.
Un rol aparte ii revine lui Emil Constantinescu. Ciudat este faptul ca “epoca Constantinescu” este “expediata” cu prea multa usurinta. Totusi, in mandatul Constantinescu s-au realizat pasii cei mai importanti in procesul de aderare la NATO si la Uniunea Europeana. Nu ar fi exclus faptul ca aceasta relativa tacere sa fie datorata imaginii prea conturate a actualului presedinte.