Presa on-line din UK, la fel de demnă de încredere ca și printul

Studiu al Asociației Publisherilor On-Line din Marea Britanie: 81% din cititorii de ziare și 74% din cititorii de reviste consideră că presa on-line e la fel de demnă de încredere ca și publicațiile tipărite. 13% din cititorii de ziare consideră că acestea sunt mai demne de încredere decât online-ul, iar 7% dintre aceiași sunt de părere contrarie.

Mă întreb ce ar da un studiu de felul ăsta la noi. Și presa scrisă, și online-ul au bubele lor.

Sursa (înregistrare gratuită).

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

8 thoughts on “Presa on-line din UK, la fel de demnă de încredere ca și printul”

  1. El comandante: nu știu cum e la tine în Cuba, dar la noi, online-ul jurnalistic e online, iar online-ul bloggeristic nu e jurnalistic. Jurnalistic în sens ideal, că în ăla concret bloggerii au adesea dreptate când reproșează anumite lucruri jurnaliștilor.

  2. Alexandru: prezidentul are o atitudine antagonică față de presă, dar hai să nu exagerăm. Și-o cenzurează oarecum, cel puțin atunci când nu se enervează, fiindcă a rămâne fără sprijinul presei ar fi nasol pentru el.

    Sigur că asta n-are nici o legătură cu calitatea ziarelor din România 🙂

  3. Deci la mine in Cuba e cald si bine insa tot nu mi-atz raspunsara la intrebarea formulata.

    Sao tre sa intzeleg ca mare buba la .ro iaste faptul de netagaduit ca jurnalistii isi imagineaza ca stie si ei sa scrie pentru online, ca blogherii isi inchipuie ca is jurnalisti, eara toata lumea alearga dupa afirmare, numara cifrele de trafic si cand nu iese de un trafic doi vorbeste de recunoastere (sau awareness, pe romaneste)?

    Cat despre Basecsu, are si el dreptatea lui. Unii ziaristi e numa niste caozari daea insa fiece padure are maronelile sale, daca mai poate fi vorba de padure cand incercam sa fim cat de cat obiectivi.

  4. El Comandante: deși zici că nu ți-am răspuns la întrebare, m-ai înțeles. Lipsește un “nu” din răspunsul meu: “online-ul jurnalistic nu prea e online”, dar oricum, m-am exprimat destul de încâlcit.

    Jurnaliștii dau uneori kix online când:
    – fac ce fac la gazetă – cazul Blogurile Cotidianul, care-s un soi de strat de piele moartă al paginilor de opinii din Cotidianul, și ele un soi de strat de piele moartă pe ceva ce-ar trebui să fie viu, păreri noi și nedogmatice și altceva decât eternii comentatori care reacționează și se indignează.
    – sunt leneși și neatenți. “Amatorii” de pe Web, cu toate bubele lor, postează uneori în ritm susținut și cantitatea aduce trafic în Ro. În plus, mulți dintre bloggerii de pe la ziare nu relaționează cu alții, asta și fiindcă blogosfera îi întâmpină cu niște urlete de genul “ieși dracu afară, e internetul meu”. Web 2.0 e proces, relație și nu un dreptunghi cu niște rânduri, așa cum sunt unele bloguri.

    Bloggerii fără state la ziar greșesc când:
    – fâlfâie stindardul libertății de expresie ca scuză pentru orice zvonuri, porcării, răutăți, idei fixe și fușăreli publică pe web.
    – se gândesc mai mult la ei decât la public, în sensul că au ajuns niște mici celebritîtăți de 500 de vizite pe zi, care se bălăcesc într-o cloacă de câteva duzini de followeri. Treaba asta îi desprinde de viața reală și le creează premise de necompetitivitate altundeva decât în zona de blogosferă unde taie și spânzură.

    Acum am fost suficient de explicit?

  5. Deci in primul rand eo is altruist ca alfel Cuba n’ar mae fi ce este, scuzați’mi poticneala inerenta de linbaj si gramatica indoelnica.
    Fiind altruist an vrut sa ințeleaga si alții unde bateți pen ca unii blogheri daștea nu pricepe nice daca le esplici pe dește eara unii jurnaliști is mae abatuți n’cap decat blogherii de dinainte.

    Acestea fiin zise, deci spui eo sa ne conțentram asupra problemei si sa deșparțeam lucrurile in doo: blogosfera si jurnalism online.
    Blogosfera nue jurnalism si nice nu cred ca are prectenția asta. Aia care o au sunt neshte netoți, daca’mi este permisa aceasta esprimare indecenta chiar. Insa unii bloggari din aceștea, deci are talent la șcris domle! Clar precum lumina zilei. O parte a lor is probabil chiar jurnaliști, aș zice unii neglijați pe la ziarele pe unde iși face veacul ei sao poate doara inca in brațele afirmarii. Brava lor. Adicatelea la aștea care is blogheri și știe sa scrie sau sa blogueasca. Nu ca mine. Sao anbele. Da’ eo’s cubanez.

    Iara bloggerii nu greșesc deloc can se gandesc mai mult la ei decat la publicul lor pentru ca alfel cum ar mae putea scrie despre ei? (deci cand spun ca scrie despre ei deci ma gandesc la factul ca scrie despre lucruri diverse dara pe care ei le optserva prin filtrul lor personal; uneori scriu chiar despre ei)
    De alfel, bloggerul nu trebuie sa iși faca nice prea multe griji vis’a’vis de obiectivitatea a ce publica. In fond, e parerea lor. Doar atat. Nu is factori de informare publica sau modelatori de opinie. Cat despre zvonuri, porcării, răutăți, idei fixe și fușăreli (fuuușă..ce? da’ suna haios cunva)…ei bine, oameni e și ei. Iar pentru unii, scopul scuza mișloacele. Ca’n veață.

    Durerea cea mare insa e jurnalistul online, domle. Clar precun stralucirea cristalului. Pentru ca aștia ar trebuea sa știe care ii diferența intre a scrie pentru mediul online și a scrie pentru rasfoitoru’ de hartie. Jurnalistul, zic, are o faculta, pe cand un blogher el poate sa fie și un puști de 15 ani; și faculta aia nu te’nvatza doara sa pui subect langa predicat sau vițeimversa.

    Nice nu vreau a mae reflecta la blogurile unor ziare care’s redundante la sepțiuni ale ziarului online. Deci bloguri facute pentru ca așa e trendy flendy sau in speranța la ceva trafic in plus. Cei ce’a luat ei decizia de a le pune in forma aea redundistique deci aea ar trebui promovați un pic afara. Nu de alta, dara s’ar duce cel mai probabil la concurența și ar fi o șansa mica sa ii nenorocește pe aia in loc. Hi hi hi…

    Iar pentru ca tot veni vorba, așa intre noi, is multe ziare care pe online nu știe cun sa așeze infuormația in pagina, domle. Nu știe ce fonturi sa folosește, cum sa structureze, cum sa spatieze…Sao nu le pasa. In ambele cazuri insa, nu vad decat o soluție: promovarea celor responsabili. Merita, pe onoarea mea. M’aș intreba cați dintre deștepții aștia de zi cu zi, cotidieni adicatelea, știe ei cum se “citește” in mediul asta online. M’aș intreba, zic…dara nu asta erea subectul discutiei de fața.

    Insa sa știți, asa erea și la mine in Cuba la inceputuri cand abea instalasem tuburile internetului. Cu timpul, cu puțina educatie și un bici bine ascuțit are sa se rezolveze totul. O sa vedeți. Va fi o lume mai buna iar turismul va inflori.

    Deci, da.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *