Politică 2.vorbe: Elena Udrea curentează

Câteva impresii de la Politică 2.0, evenimentul Realitatea-Cațavencu de ieri, referitoare la masa rotundă pe care am moderat-o:

– am încercat să amorsez controversa pornind de la o afirmație pe care o făcuse mai devreme Vladimir Pasti, cu privire la faptul că eroul romantic, eroul tradițional(ist) și eroul salvator din publicitate se regăsesc în marketingul politic. Am propus următoarele echivalențe: Alina Gorghiu (PNL) = romantică, Călărețul Marlboro sau Bărbatul Axe, Corina Crețu (PSD) = Dr. Oetker și Elena Udrea (PD-L)= Mr. Proper. Am reușit doar s-o contrariez pe Elena Udrea, care a zis că n-a înțeles-o pe asta cu Mr. Proper. Explic aici, poate-mi face onoarea de a mă citi: Mr. Proper e un derivat de Superman și alți eroi salvatori din benzile desenate. Modul cum d-na Udrea și PD-L-ul vor să salveze România de clasa politică mi-a adus aminte de virtuțile asanatoare ale lui Proper. La Alina Gorghiu e vorba mai puțin de PNL, cât de blogul personal, iar explicațiile despre politică europeană ale Corinei Crețu sunt experte ca expertiza lui Dr. Oetker.
– Pavel Lucescu, foarte bun atunci când a intrat în explicații cu privire la modul cum se sprijină presa pe blogurile de politicieni. E drept că zicerile de pe blog care apar în ziare denotă și cablarea totală a ziariștilor, cărora le e mai comod să preia o afirmație de pe internet decât să se deplaseze cu reportofonul sau să dea un telefon
– Elena Udrea curentează, cel puțin așa am pățit când am dat mâna cu ea, costumul meu e, cred, de lână, deci trebuie să existe o explicație la ea
– Ioan T. Morar: Sunt în aceeași categorie cu domnul Ion Iliescu, a bloggerilor de peste 50 de ani
– chatul Realitatea.net a funcționat, cred că și noi ne-am văzut pe net bine, am încercat să folosim întrebările de acolo, pe care le-aș fi vrut mai multe
– Costi Rogozanu: Poți scrie pe larg despre alegerile din Slovenia și te alegi cu numai patru comentarii, sau poți scrie un post fără nimic și avea 1000 de comentarii – dezlegați voi șarada cu trimitere la două din doamnele poltician prezente.
– ce nu m-a mulțumit: non-răspunsul doamnelor Crețu, Udrea și Gorghiu atunci când le-am întrebat la ce a trebuit să renunțe ca să-și contureze o imagine (virtuală) și care este profitul politic pe care l-au tras de pe urma blogurilor. Sunt lucruri care se pot spune, gen “m-a concentrat pe tema politică cutare pentru a avea un discurs coerent și consistent, deci a trebuit să renunț la amintirile din copilărie” sau “am avut atâția vizitatori, m-am întâlnit off-line cu n susținători”. A ieșit la iveală, totuși, la un moment dat, ceva interesant, anume că blogul este o pârghie de influență în propriul partid.

Una peste alta, dacă ar fi să închei autocritic, discuția a fost vagă și s-a construit mai mult din monoloage decât din întrebări și răspunsuri. Cred că din ea au putut profita alți politicieni sau oameni preocupați de comunicarea politică, așa că nu mă mir de faptul că sala a părut a fi atentă.

12 thoughts on “Politică 2.vorbe: Elena Udrea curentează”

  1. Probabil cu buna-stiinta, maestrul Pasti a trecut cu vederea al 4-lea tip de brand comercial: cel exemplificat de Mercedes, Coca-Cola sau Absolut Vodka, adica marile branduri super-coplesitoare, care te domina si te fac sa le doresti numai prin faptul ca exista. Este denumit in manuale POWER (celelalte 3 sint ‘friendly’, ‘adventurous’ si ceva gen ‘specialist’… oarecum coresp. cu cele “ale voastre”). Iti dai seama ca acestui tip de brand i-ar corespunde “pe politic” tipul de politician cel mai usor de vindut (si cel mai antidemocratic): tatucul, dictatorul, conducatorul, dominatorul…

  2. @florin: nu neaparat dominatorul – depinde f mult de public. cred ca i-am putea spune mai curind “populistul” sau “charismaticul”, adica cel care trage partidul dupa el.. sunt citeva exemple si la noi in ultimii 15 ani..

  3. Si doamna politician unu-pe-fata-unu-pe-dos pare curentata, zice pe blog:
    “Un domn, nu i-am retinut numele, jurnalist si am inteles ca si blogger, a comentat ironic numarul mare de mesaje pe care le postati, desi eu nu am inteles ce ii justifica ironia. Sigur, si pentru acest gen de frustrari ale unora am decis sa comunic direct cu oamenii, fara sa las mesajul sa fie distorsionat de intermediari. Exista astfel de persoane, care isi inchipuie ca au calificarea de a judeca pe toata lumea si ca, in mod natural si cert, judecatile lor sunt pe cat de valoroase pe atat de precise.”

    Si nici macar nu i-a retinut numele 🙂

  4. I.C.,
    daca eram curioasa, as fi intrebat asta, dar era suficient de clar explicat in articol cine-i “detestabilul” 🙂
    Ma amuzam mai mult pe seama “parlitului de ziarist” (si-a spus singur asa, undeva pe blog, nu mi-as fi permis eu) care n-a reusit nici macar s-o faca pe doamna sa-i retina numele … 🙂
    Numai jurnalist sa nu fii 🙂

    Pe doamna cred c-o putem considera un personaj controversat.

  5. “A ieșit la iveală, totuși, la un moment dat, ceva interesant, anume că blogul este o pârghie de influență în propriul partid”

    Merita dezvoltata ideea, cred. Interesant, da, dar nu-mi dau seama cum functioneaza parghia asta.

  6. bbbb: Hai să-ți spun de ce e interesant. Desigur că oamenii politici trebuie să se vândă în primul rând în propriul partid/la propriii și de-abia pe urmă electoratului în general. Cel mai clar exemplu de felul ăsta e modul cum se desemnează candidații în SUA, la cele două mari partide. În România, notorietatea media este un asset atât de important, încât unii politicieni au început să se promoveze criticându-și propriul partid. Uită-te la televizor și o să vezi cine, exemplele sunt foarte clare. Agenda telefonică a producătorilor de talk-show-uri este cu totul alta decât agenda politică a partidului respectiv, de aceea s-a ajuns până la situații în care partidul cutare comunică mass media care sunt purtătorii lui de mesaj într-o anume campanie.

    Povestea se aplică și la bloguri. E destul de clar că la Năstase platforma asta a fost un moment important al revenirii – chiar dacă eu nu cred ce s-a spus în momentul respectiv, că avea o strategie de întoarcere foarte bine planificată. Discursul lui a țintit direct în propriul partid, mai știi meciurile cu Geoană și tot restul.

    Toate cele de mai sus nu înseamnă că a te promova în propriul partid printr-un blog e ceva imoral. De fapt ai inițiativa ca să dai raportul du privire la lucrurile pe care le-ai făcut și pe care presa nu le preia totdeauna, că sunt tehnice, neconflictuale etc. PR-ul intern e o întreagă poveste și la companii, gândește-te la un partid ca la o multinațională cu câteva zeci de mii de angajați și îți dai seama de dimensiunea unei probleme pe care publicul nu o sesizează. Când am făcut Furnica pentru PSD, a existat desigur și o adresare internă – veneau câteva mii de noi membri în București, au primit un cadou care le-a făcut plăcere (mai erau și niște broșuri și diferite altele în kit).

  7. Elena Udrea, viitoarea dominatrix, nu stiu de ce, dar toata povestea asta ma duce cu gandul mai mult la revistele de benzi desenate, decat la alegerile ce au sa vina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *