Politică 2.vorbe: Elena Udrea curentează

Câteva impresii de la Politică 2.0, evenimentul Realitatea-Caţavencu de ieri, referitoare la masa rotundă pe care am moderat-o:

– am încercat să amorsez controversa pornind de la o afirmaţie pe care o făcuse mai devreme Vladimir Pasti, cu privire la faptul că eroul romantic, eroul tradiţional(ist) şi eroul salvator din publicitate se regăsesc în marketingul politic. Am propus următoarele echivalenţe: Alina Gorghiu (PNL) = romantică, Călăreţul Marlboro sau Bărbatul Axe, Corina Creţu (PSD) = Dr. Oetker şi Elena Udrea (PD-L)= Mr. Proper. Am reuşit doar s-o contrariez pe Elena Udrea, care a zis că n-a înţeles-o pe asta cu Mr. Proper. Explic aici, poate-mi face onoarea de a mă citi: Mr. Proper e un derivat de Superman şi alţi eroi salvatori din benzile desenate. Modul cum d-na Udrea şi PD-L-ul vor să salveze România de clasa politică mi-a adus aminte de virtuţile asanatoare ale lui Proper. La Alina Gorghiu e vorba mai puţin de PNL, cât de blogul personal, iar explicaţiile despre politică europeană ale Corinei Creţu sunt experte ca expertiza lui Dr. Oetker.
– Pavel Lucescu, foarte bun atunci când a intrat în explicaţii cu privire la modul cum se sprijină presa pe blogurile de politicieni. E drept că zicerile de pe blog care apar în ziare denotă şi cablarea totală a ziariştilor, cărora le e mai comod să preia o afirmaţie de pe internet decât să se deplaseze cu reportofonul sau să dea un telefon
– Elena Udrea curentează, cel puţin aşa am păţit când am dat mâna cu ea, costumul meu e, cred, de lână, deci trebuie să existe o explicaţie la ea
– Ioan T. Morar: Sunt în aceeaşi categorie cu domnul Ion Iliescu, a bloggerilor de peste 50 de ani
– chatul Realitatea.net a funcţionat, cred că şi noi ne-am văzut pe net bine, am încercat să folosim întrebările de acolo, pe care le-aş fi vrut mai multe
– Costi Rogozanu: Poţi scrie pe larg despre alegerile din Slovenia şi te alegi cu numai patru comentarii, sau poţi scrie un post fără nimic şi avea 1000 de comentarii – dezlegaţi voi şarada cu trimitere la două din doamnele poltician prezente.
– ce nu m-a mulţumit: non-răspunsul doamnelor Creţu, Udrea şi Gorghiu atunci când le-am întrebat la ce a trebuit să renunţe ca să-şi contureze o imagine (virtuală) şi care este profitul politic pe care l-au tras de pe urma blogurilor. Sunt lucruri care se pot spune, gen “m-a concentrat pe tema politică cutare pentru a avea un discurs coerent şi consistent, deci a trebuit să renunţ la amintirile din copilărie” sau “am avut atâţia vizitatori, m-am întâlnit off-line cu n susţinători”. A ieşit la iveală, totuşi, la un moment dat, ceva interesant, anume că blogul este o pârghie de influenţă în propriul partid.

Una peste alta, dacă ar fi să închei autocritic, discuţia a fost vagă şi s-a construit mai mult din monoloage decât din întrebări şi răspunsuri. Cred că din ea au putut profita alţi politicieni sau oameni preocupaţi de comunicarea politică, aşa că nu mă mir de faptul că sala a părut a fi atentă.

  1. florin dumitrescu Reply

    Probabil cu buna-stiinta, maestrul Pasti a trecut cu vederea al 4-lea tip de brand comercial: cel exemplificat de Mercedes, Coca-Cola sau Absolut Vodka, adica marile branduri super-coplesitoare, care te domina si te fac sa le doresti numai prin faptul ca exista. Este denumit in manuale POWER (celelalte 3 sint ‘friendly’, ‘adventurous’ si ceva gen ‘specialist’… oarecum coresp. cu cele “ale voastre”). Iti dai seama ca acestui tip de brand i-ar corespunde “pe politic” tipul de politician cel mai usor de vindut (si cel mai antidemocratic): tatucul, dictatorul, conducatorul, dominatorul…

  2. de.ce Reply

    @florin: nu neaparat dominatorul – depinde f mult de public. cred ca i-am putea spune mai curind “populistul” sau “charismaticul”, adica cel care trage partidul dupa el.. sunt citeva exemple si la noi in ultimii 15 ani..

  3. bbbb Reply

    Si doamna politician unu-pe-fata-unu-pe-dos pare curentata, zice pe blog:
    “Un domn, nu i-am retinut numele, jurnalist si am inteles ca si blogger, a comentat ironic numarul mare de mesaje pe care le postati, desi eu nu am inteles ce ii justifica ironia. Sigur, si pentru acest gen de frustrari ale unora am decis sa comunic direct cu oamenii, fara sa las mesajul sa fie distorsionat de intermediari. Exista astfel de persoane, care isi inchipuie ca au calificarea de a judeca pe toata lumea si ca, in mod natural si cert, judecatile lor sunt pe cat de valoroase pe atat de precise.”

    Si nici macar nu i-a retinut numele 🙂

  4. Iulian Comanescu Reply

    bbbb: domnul fără nume era Costi Rogozanu, dacă eşti curios. În linii mari, omul a spus că există teme cu potenţial de controversă. Chiar Elena Udrea e în fond o controversă, nu?

  5. bbbb Reply

    I.C.,
    daca eram curioasa, as fi intrebat asta, dar era suficient de clar explicat in articol cine-i “detestabilul” 🙂
    Ma amuzam mai mult pe seama “parlitului de ziarist” (si-a spus singur asa, undeva pe blog, nu mi-as fi permis eu) care n-a reusit nici macar s-o faca pe doamna sa-i retina numele … 🙂
    Numai jurnalist sa nu fii 🙂

    Pe doamna cred c-o putem considera un personaj controversat.

  6. bbbb Reply

    “A ieşit la iveală, totuşi, la un moment dat, ceva interesant, anume că blogul este o pârghie de influenţă în propriul partid”

    Merita dezvoltata ideea, cred. Interesant, da, dar nu-mi dau seama cum functioneaza parghia asta.

  7. Iulian Comanescu Reply

    bbbb: Hai să-ţi spun de ce e interesant. Desigur că oamenii politici trebuie să se vândă în primul rând în propriul partid/la propriii şi de-abia pe urmă electoratului în general. Cel mai clar exemplu de felul ăsta e modul cum se desemnează candidaţii în SUA, la cele două mari partide. În România, notorietatea media este un asset atât de important, încât unii politicieni au început să se promoveze criticându-şi propriul partid. Uită-te la televizor şi o să vezi cine, exemplele sunt foarte clare. Agenda telefonică a producătorilor de talk-show-uri este cu totul alta decât agenda politică a partidului respectiv, de aceea s-a ajuns până la situaţii în care partidul cutare comunică mass media care sunt purtătorii lui de mesaj într-o anume campanie.

    Povestea se aplică şi la bloguri. E destul de clar că la Năstase platforma asta a fost un moment important al revenirii – chiar dacă eu nu cred ce s-a spus în momentul respectiv, că avea o strategie de întoarcere foarte bine planificată. Discursul lui a ţintit direct în propriul partid, mai ştii meciurile cu Geoană şi tot restul.

    Toate cele de mai sus nu înseamnă că a te promova în propriul partid printr-un blog e ceva imoral. De fapt ai iniţiativa ca să dai raportul du privire la lucrurile pe care le-ai făcut şi pe care presa nu le preia totdeauna, că sunt tehnice, neconflictuale etc. PR-ul intern e o întreagă poveste şi la companii, gândeşte-te la un partid ca la o multinaţională cu câteva zeci de mii de angajaţi şi îţi dai seama de dimensiunea unei probleme pe care publicul nu o sesizează. Când am făcut Furnica pentru PSD, a existat desigur şi o adresare internă – veneau câteva mii de noi membri în Bucureşti, au primit un cadou care le-a făcut plăcere (mai erau şi nişte broşuri şi diferite altele în kit).

  8. neagrigore Reply

    Elena Udrea, viitoarea dominatrix, nu stiu de ce, dar toata povestea asta ma duce cu gandul mai mult la revistele de benzi desenate, decat la alegerile ce au sa vina.

Post your thoughts