Piața Victoriei 2017: Revoluția Firechat

În Țara lu’ Pește, vorba Vunk-ului, un ministru de interne citește la televizor liste cu personalitățile care se manifestă vocal pe Facebook în favoarea protestelor, ca-ntr-un regim dintr-o republică bananieră. Circulă zvonuri despre faptul că PSD ar cheltui 1,5 milioane de euro pe influenceri online (adică bloguri și Facebook, căutați simptomele pentru eventuala confirmare), dar încă odată, partidul care n-a înțeles Facebook-ul nu înțelege nici faptul că acesta e, deja, platforma zilei de ieri. Dacă vrei să știi cele mai noi chestii din Piață sau să afli care-i ora, minutul și secunda când trebuie să-ți verși plămânii în fluier, locul în care trebuie să fii e altul: pe Firechat. Și cum mediul e mesajul, organizarea virtuală dă o anumită formă evenimentelor fizice.

Dacă au existat “revoluții Twitter” și “revoluții Facebook”- iar noi, românii, am fost precursorii acestor fenomene cu avanpremiera “tele-revoluției” din decembrie 1989 -, acum, punctul de inserție al Pieței Victoriei în lumea virtuală e Firechatul. E adevărat, se întâmplă foarte multe în continuare pe Facebook, la fel cum televiziunile și site-urile Web 1.0, aflate cu câteva iterații în urmă ca medii, sunt foarte importante. Dar Firechatul e avangarda.

E o aplicație de mobil pe care e o joacă s-o instalezi pe Android sau iPhone. La prima vedere, arată dezamăgitor de conservator, cam ca mIRC-ul de pe vremuri: o listă de utilizatori și chatroom-uri sau canale – deși, paradoxal, n-ai cum vedea Firechat pe calculator, fiindcă nu există.
Ceva ciudat, din trecut și în același timp din viitor. De ce ți-ai mai instala așa ceva și de ce e lumea acolo?

Motivul e unul esențial, salutar pentru faptul că nici antenele suplimentare de la Orange, Telekom sau RCS & RDS pe care le-am văzut în Piață nu fac față traficului de date al unei mulțimi dense de posesori de smartphone-uri dintr-un anumit loc: Firechat se conectează prin Wifi și Bluetooth, fără Internet. Cu alte cuvinte, Firechat e un app care creează o rețea locală, potențial masivă, care la limită nu are nicio legătură cu Netul. Dar care se conectează online imediat ce unul dintre numeroșii ei utilizatori “prinde” online-ul. Arhitectura rețelei e una de tip mesh (plasă), despre care puteți citi mai multe pe Open Garden, site-ul dezvoltatorului.

Chestia asta pare că a fost inventată special pentru Piața Victoriei. Dar, de fapt, e ceva ce a fost pus la punct în Filipine, pentru o simulare de cutremur, anul trecut. Aici puteți citi despre felul cum a fost folosit Firechat la concerte sau Convenția Națională a Partidului Democrat de la Philadelphia. În linii mari, aplicația a crescut în cazurile date distribuția mesajelor cu 80-90% față de numărul celor conectați la Net.

Cum a funcționat treaba asta la protestele din România? În mai multe chatroom-uri pe nume #OUGprotest, #OUGprotestB (de la București) și altele cu nume asemănătoare, gen #OUGprotestCJ, pentru orașele din provincie. Mesajele care s-au propagat acolo au fost în linii mari de trei tipuri:

  • informații din media tradițională: numărul de participanți la ora respectivă, apariția contramitingurilor PSD, anunțurile actorilor politici
  • informații locale (“exclusivități” Firechat), ca faptul că într-un anumit moment metroul nu oprea în Piața Victoriei
  • dezbateri, calls to action, sincronizări: cântăm toți Imnul la o anumită oră, strigăm toți un anume slogan/ce anume trebuie să cerem?, rugați-i pe cei cu vuvuzele să nu mai facă zgomot fiindcă nu se mai aud sloganele.

În momentele cu activitate în piață, mesajele s-au înșirat rapid unele sub altele, cu avantajul conciziei. Preluările de pe TV și site-uri erau rezumate de utilizatori la un rând-două, dacă cineva cerea precizări (gen sursa numărului de manifestanți), emitentul revenea cu detalii. Cu alte cuvinte, un feed făcut de neprofesioniști, dar dens și totuși digerabil, în plus responsiv în timp real la feedback-ul celor care recepționau mesajele.

Nu am cum să vă spun câți posesori de Firechat au fost/sunt la protest (și cu atât mai puțin în provincie). Bineînțeles, Facebook-ul a contat în continuare, inclusiv în accepțiunea de chat, ca și canalele media clasice. Reflexul constant al multora a fost de a se muta câteva zeci de metri spre marginea mulțimii atunci când aveau mesaje de dat sau voiau să citească știrile, acolo unde conexiunea de date reapărea. Fără un feed de date, într-o mulțime de zeci de mii de oameni ca aceea din Piața Victoriei, ești pierdut și amorf, o particulă dintr-o masă de manevră, fiindcă nu vezi decât căciulile și canadienele celor din jur, plus vreo două pancarte. Orientarea se face mai degrabă audio, în funcție de ce se strigă la un moment dat. Dar, ca să-mi dau seama dacă nu ne-mbătăm cu apă rece/nu ne-nvârtim într-o bulă minusculă, am făcut și eu un test instigator. Într-una din serile trecute, când lumea dezbătea dacă trebuie cerute alegeri anticipate sau demisia guvernului, am postat câteva mesaje despre faptul că ar trebui să strigăm “Demisia” la și jumătate. Am așteptat cu telefonul în mână, iar pe la și 29 de minute și ceva un grup mare, aflat la vreo 30 de metri de mine, a început să ceară lucrul respectiv. S-a auzit apoi și in alte părți și, cel puțin în zona mea de Piață, a fost sloganul dominant un minut sau două.

Genul acesta de conectare laxă și descentralizată funcționează în același timp ca un catalizator pentru ideile cu potențial (grad presupus de acceptare mare) și ca un mecanism de autoapărare împotriva  intoxicărilor hard, a mesajelor evident false pe care ar putea să le disemineze cineva, chiar dacă chatroom-urile pe care le-am amintit mai sus sunt publice și oricine poate spune acolo orice. Lucrul numit de Aristotel ethos, autoritatea emitentului, nu mai există nici măcar dacă îi dăm o accepțiune cantitativă, a dimensiunii audienței atinse. O socoteală grosieră ne ajută să înțelegem de ce:

Ca să infestezi 300 de mii de oameni cu propagandă (am ales cifra asta fiindcă a fost dată ca maxim al protestelor), trebuie să cumperi o singură televiziune care realizează două-trei puncte de rating, gen România TV sau Antena 3. Ca să faci același lucru pe Facebook, trebuie să corupi de 30 de ori mai mulți “influenceri”, presupunând că fiecare dintre aceștia are câte 5.000 de prieteni și alte 5.000 de persoane care îl urmăresc – dar asta nu include postacii care deturnează conversația în subsolul feed-ului, cheltuielile pe reclamă, faptul că publicul influencerilor e într-o oarecare măsură duplicat și altele. Gândiți-vă cam cum ai putea să faci același lucru pe Firechat, unde fiecare e egal cu fiecare, 1:1. Felul de a gândi de mai sus sugerează că trebuie să cumperi 60 de mii de oameni, în ideea că fiecare ar vorbi (la propriu) cu câte cinci persoane din apropiere, la maximul de participare. Socoteala e departe de a fi corectă, fiindcă Firechat nu poate avea 60 de mii de utilizatori printre protestatari, iar mesajele se propagă fizic de la grupul inițial de cinci la cei din jur, la fel cum s-au propagat de la posesorul de Firechat la cei cinci. Dar dă o indicație bună despre reziliența online-ului per se, ca mediu, față de mijloacele propagandei clasice. Ca și despre felul cum se vor petrece lucrurile în anii următori. Dacă media clasică e broadcasting, “unu către foarte mulți”, Facebook-ul și blogurile sunt narrowcasting, “unu către puțini” (comparativ cu televiziunea, altfel de ordinul miilor), Firechat-ul e anycasting, “unu către orice”, comunicare descentralizată din aproape în aproape, 1:1.

Toată povestea e o dovadă implicită că lucrurile apărute pe Antena 3 și România TV despre instigatori și servicii secrete sunt povești cu cocoșul roșu, dacă nu ne referim la genul de instigare netenebroasă, soft și democratică de mai sus, cu “Demisia”. Altfel, Firechat-ul e un mecanism de autoimunizare al mulțimii, tocmai fiindcă e public sau folosit prin chatroom-uri publice. Propagandiști și intoxicatori din toate partidele, descurcați-vă cu asta!

    • Iulian Comanescu Reply

      Interesant, o să studiez. S-ar putea ca Firechat să fi ajuns în piață fiindcă instalarea lui e joacă de copii și site-ul de prezentare e explicit. Plus maximum usability.

Post your thoughts