Piața media în 2015. Unde am avut dreptate și unde am greșit

Sfârșitul anului e perioada când presa publică diferite recapitulări și prognoze. Fiindcă fac asta de mai mulți ani în privința pieței media, mi se pare cinstit să reiau ceea ce scriam în Dilema veche la sfârșitul lui 2014, pentru ca să vedem unde am prognozat corect și unde am greșit.

Piața revistelor tipărite se micșorează, o serie de reviste se vor mai închide. S-au închis numai titluri ca revistele BBC, GQ România și Cultura. Am supraestimat efectul prăbușirilor de tiraj până în zona 5-10.000 de exemplare, fiindcă reviste gen Unica, Elle sau Cosmopolitan continuă să stea bine la capitolul de venituri din publicitate, chiar în această zonă de vânzări. Presa tipărită pare a fi atins fundul gropii în 2014, când publicațiile închise au fost mai multe, iar acum apar semne timide de reviriment, ca Historia, care a ajuns la peste 11.000 de exemplare vândute deși a apărut după criză, sau relansarea Șapte Seri ca ghid urban cu conținut, cu 10.000 de exemplare cu conținut editorial, distribuite gratuit în noul format și venituri din publicitate clasică.

Restartul PRO TV fără Adrian Sârbu. Am fost mai optimist decât trebuia atunci când am spus că această televiziune își va menține statutul de lider autoritar, deși PRO TV și-a păstrat, în general, locul I. E drept, am mai avut dreptate atunci când am spus că PRO TV se va redresa financiar, dar televiziunea despre care vorbesc are probleme de brand, determinate de tăierile de bugete și kixuri din clasa trash TV gen Lecții de viață, plus scandalurile legate de Cătălin Măruță și Mihaela Rădulescu. PRO TV a pierdut locul I în iulie, în favoarea Antenei 1, dar problema postului e mai degrabă de imagine. De exemplu, nu știe ce să facă cu Florin Călinescu, arhetipul PRO, revenit ca jurat la Românii au talent, care de câteva săptămâni înregistrează pentru preselecții. Nu vedem și noi măcar o poză sau un fragment, „scurse” pe Facebook? Altfel, PRO TV va rămâne ce-a devenit, televiziunea lui Măruță și a unei Mihaele Rădulescu care și-a pierdut glamour-ul.

Necazurile Antena Group. Antena 1 arăta mult mai prost în ianuarie 2015, după rateuri gen Iadul bucătarilor, decât arată acum, după succesul lui Ham Talent și consolidarea unui Te cunosc de undeva. Scriam în ianuarie 2015 despre vânzarea către un business global, care rămâne încă o posibilitate și e logică, dar nu am niciun semnal în acest sens. Din punctul de vedere al divertismentului însă, Antena 1 poate spera și la alte succese.

Ofensiva Burci. Cu o Prima TV relansată fără succes și un Adevărul funcțional, Cristian Burci părea mult mai pus pe fapte la începutul anului decât pare acum. Prima TV a intrat în insolvență și nu mai are niciun fel de ambiții de programare, deși Adevărul, deși scriptic în aceeași situație, continuă să meargă bine. Spuneam acum un an că Burci are capacitatea de a găsi bani pentru investițiile media, dar, din păcate, cele două dosare de insolvență arată că i-a găsit la furnizori și la statul român, căruia nu îi plătește taxe.

Fiascoul Antena 3-RTV. Victoria lui Klaus Iohannis a fost percepută ca un eșec al Antenei 3 inclusiv de realizatorii acestui post. Antena 3 și RTV și-au păstrat pozițiile în top, dar, cu un Dan Voiculescu ajuns din Top 300 la închisoare și un Sebastian Ghiță, aterizat din preajma lui Victor Ponta la DNA, existența televiziunilor de propagandă e mai problematică acum decât înaintea alegerilor din noiembrie 2014. Site-urile de propagandă și operațiunile asemănătoare de pe rețele s-au înmulțit, așa cum prognozam. Mușterii pentru posturi cu opțiune politică fermă se vor găsi și în decursul lui 2016, dar nu vom mai vedea niciodată 11 televiziuni de acest fel, câte au fost, la un moment dat, pe cablu.

Altele. Am mai scris că Adrian Sârbu nu va rămâne în afara investigațiilor DNA Parchetului și s-a confirmat. S-a mai confirmat și faptul că situația TVR s-a degradat, ca și faptul că independenții valoroși din online au început să se vadă din ce în ce mai mult. Casa Jurnalistului a publicat câteva materiale remarcabile – Procesul, Sunt femeie liberă sau Bărbatul care a dat foc comunismului -, Dela0.ro a făcut două documentare promițătoare despre presă și televiziunile de știri, iar la asta se adaugă lansări ca Pressone.ro sau Republica.ro.

În rest, nu cred că mi-au scăpat evoluții majore din piață. Digi24 crește în conținut, dar asta nu se vede foarte tare în ratinguri, poate și din cauza segmentelor de grilă care nu sunt știri, unde e mult loc de mai bine, din cauza moderatorilor pe alocuri necovingători și a garniturii de analiști, eterogenă ca valoare și credibilitate. Tirajele de print continuă să scadă, cu liderul pieței, Click!, ajuns în premieră sub 100 de mii de exemplare vândute în medie (88 de mii în ultimele cifre oficiale), iar piața online e în tranziție. Branduri altădată de succes pe hârtie, ca Unica, Adevărul sau Gândul, au ambiții (mai ales) pe Internet, dar va mai dura o vreme până când astfel de produse jurnalistice, gândite în chip de traditional media, se vor adecva total la mediul online. Dacă aș fi optimist, aș spune că cine ar avea în momentul de față cinci milioane de euro sau de dolari de investit, necondiționat politic, într-un Newsweek românesc, tipărit, ar avea mari șanse de succes. Nu cred însă că acești bani se găsesc.

Precizări. Așa cum e frumos, voi face două mențiuni din categoria numită în engleză disclaimer, fiindcă am fost sau sunt implicat în operațiuni ale unor branduri despre care vorbesc mai sus. Am făcut consultanță la Șapte Seri până la 1 octombrie 2015, iar de la aceeași dată am o colaborare cu Mediafax Group.

Articol scris pentru ediția de joi, 24 decembrie, a săptămânalului Dilema veche.

Post your thoughts