Pastorala IPS Bartolomeu

IPS Bartolomeu, arhiepiscol al Vadului, Feleacului si Clujului, a pregatit pentru anul acesta o Pastorala care mi se pare de ascultat – si in lipsa, de citit. Daca am avea mai multe astfel de predici, probabil ca bisericile ar fi mai pline. Paste linistit tuturor. Citeste:

??€ B A R T O L O M E U
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP AL VADULUI, FELEACULUI SI CLUJULUI,

MITROPOLIT AL CLUJULUI, ALBEI, CRISANEI SI MARAMURESULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER SI POPOR:
HAR, PACE, AJUTOR SI MILA DE LA DUMNEZEU,
IAR DE LA NOI, ARHIEREASCA BINECUV??‚NTARE

Iubitii mei fii sufletesti,

Hristos a ?®nviat!

[Adevarat, a ?®nviat!]

Iata, se pare ca eu v´am dat o veste si ca voi v´ati grabit sa mi-o confirmati. Altfel spus, eu v´am adus o noutate, iar voi mi-ati raspuns ca, de fapt, va era cunoscuta si ca nu ram??nea dec??t sa stiu si eu ca voi o stiti. Daca asa ar sta lucrurile, eu as fi st??njenit de faptul ca v´am oferit ceea ce nu va trebuia, iar voi ati avea motive sa sur??deti. E ca si cum eu v´as anunta ?®n rasaritul soarelui ca s´a facut ziua, iar voi mi-ati raspunde ?®n gura mare ca asa e.

Dar schimbul acesta de cuvinte (??€??Hristos a ?®nviat!” – ??€??Adevarat, a ?®nviat”!) nu se petrece o singura data, la slujba de ?Žnviere, ci de-a lungul celor patruzeci de zile dintre Sfintele Pasti si ?Žnaltarea Domnului. ?Žn acest sens, el nu este altceva dec??t o binete crestineasca, o salutare care tine loc de ??€??Buna dimineata”, ??€??Buna ziua”, ??€??Buna seara”. ?Žn sinea ei, binetea este, de fapt, o urare, cu ?®ntelesul de: ??€??Buna (sa-ti fie) ziua!”, motiv pentru care raspunsul poate fi: ??€??Buna sa-ti fie inima!” (ceea ce e foarte frumos). Numai ca salutarea ??€??Hristos a ?®nviat” nu poate fi o urare, ?®ntruc??t ea nu exprima o dorinta a cuiva pentru celalalt.

Ea nu poate fi nici rugaciune, ?®ntruc??t prin aceste cuvinte nu-L laudam pe Hristos Dumnezeu, nu-I multumim pentru ceva si nici ca-I cerem ceva.

Si atunci, dragii mei, daca expresia ??€??Hristos a ?®nviat” nu e vestire, nu e salutare, si nici rugaciune nu e, atunci, ce este? Ei bine, cu acest raspuns am voit sa-mi ?®ncep scrisoarea pascala din anul acesta: ??€??Hristos a ?®nviat” este o marturisire de credinta. Eu, cel care o rostesc, ?®mi marturisesc credinta ca Hristos a ?®nviat, iar voi, cei ce raspundeti, rostiti o marturisire ?®ntaritoare, aceea ca, ?®ntr´adevar, El a ?®nviat.

Dar noi, cei de astazi, de unde avem aceasta credinta?: De la cei de dinaintea noastra, care ne-au marturisit-o, fie prin viu grai, fie prin carti. O credinta religioasa poate fi si un fapt intim, consumat ?®n tacere, stiut doar de cel care-l poarta ?®n fiinta lui launtrica. Dar ea nu este ?®ntreaga si lucratoare daca nu devine si marturisire. O stim cu totii din rugaciunea de dinaintea cuminecarii: ??€??Cred, Doamne, si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu”.

Cei de dinaintea noastra au dob??ndit-o, tot prin marturisire, de la cei care i-au precedat, si asa mai departe, din generatie ?®n generatie, p??na la sfintii apostoli

Dar daca ?®nsumarea acestei credinte pare simpla si usoara pentru noi, cei ce ne-am ?®mpropriat-o ca pe o mostenire, nu tot asa s´a petrecut cu sfintii apostoli, care nici nu auzisera si nici nu citisera undeva ca un om mort ar fi ?®nviat prin el ?®nsusi. Ei cunosteau trei ?®nvieri sav??rsite de Dumnezeiescul lor ?Žnvatator: a fiului vaduvei din Nain, a fiicei lui Iair si, cea mai spectaculoasa, a lui Lazar. Toate erau minuni operate de Iisus asupra cuiva, dar ei nu puteau concepe o minune facuta de Iisus asupra Lui ?Žnsusi, desi El le spusese ?®n repetate r??nduri ca Fiul Omului, adica El, va fi dat ?®n m??inile oamenilor, care ?Žl vor batjocori, ?Žl vor omor?®, dar ca El va ?®nvia.

Sa deschidem c??teva pagini ale Noului Testament si sa ascultam marturiile sfintilor evanghelisti (dintre care doi, Matei si Ioan, erau ei ?®nsisi ucenici directi ai Domnului). Ce aflam mai ?®nt??i din aceste pagini? Ca sfintele femei au fost singurele fiinte care au crezut de la ?®nceput, fara nici un fel de ?®ndoiala, ?®n ?®nvierea lui Iisus. Ele au venit Duminica dis-de-dimineata sa-L tam??ieze pe Cel ce fusese ?®ngropat, chiar sub ochii lor, cu trei zile ?®nainte. Vestea ?®nvierii le-a fost data de un ?®nger care le-a aratat morm??ntul gol, spun??ndu-le ca Cel-Viu nu mai trebuie cautat printre cei morti. Cuprinse de spaima sacra, dar si de bucurie duhovniceasca, ele au alergat spre cetate sa le dea de veste ucenicilor, dar pe drum au fost ?®nt??mpinate de ?Žnsusi Iisus, pe Care L-au recunoscut si Caruia I s´au ?®nchinat. Dar c??nd le-au spus ucenicilor ceea ce ele ?®nsele auzisera si vazusera, acestia, clatin??nd din capete, le-au luat drept niste biete femei scr??ntite, care-si iesisera din minti si vorbeau ?®n dodii.1

?Žn cele din urma, Iisus li s´a aratat chiar lor, celor unsprezece, despre care Sf??ntul Matei ne spune ca ??€??vaz??ndu-L, I S´au ?®nchinat, iar unii s´au ?®ndoit”.2

Vi-l mai amintesc pe Toma, despre care toata lumea stie ca, ?®ndoindu-se de realitatea ?®nvierii lui Iisus, a pretins ca el ?®nsusi sa-I pipaie ranile de la rastignire.3 Aici ?®nsa as vrea sa ma opresc putin. Iisus ?Žsi deschide bratele si-l ?®ndeamna, aproape poruncitor, sa-i atinga ranile din palme si din coasta. Dar o spune cu at??ta fermitate si siguranta de Sine, ?®nc??t Toma nu mai simte nevoia s´o faca, ci I se arunca la picioare exclam??nd: ??€??Domnul meu si Dumnezeul meu!” Spun asta pentru acei tineri din vremea noastra care socotesc ca o credinta religioasa se obtine doar prin experienta. ?Žn cazul lui Toma, experimentul nu i-ar fi fost de nici un folos. Toti ucenicii, inclusiv el, porneau de la premisa ca fiinta aceasta care li se arata d??ndu-se drept Iisus era de fapt o naluca, o entitate acorporala, si nicidecum una si aceeasi persoana cu Iisus Cel rastignit pe cruce. De aici, dilema lui Toma devenea insolubila: Daca ??€??acest” Iisus este real, cum de a patruns ?®n casa prin usile ?®ncuiate? iar daca este naluca, cum de se lasa pipait? Asadar, singura solutie era credinta pura, adica nu o relatie logica ?®ntre subiect si obiect (cum ar fi, de pilda: ??€??Cred ?®n constelatia Orion”, ?®n care constelatia ram??ne exterioara celui ce crede), ci relatia duhovniceasca prin care subiectul ?®si ?®ncorporeaza obiectul. Toma nu exclama: Acum cred ca Tu esti Domnul Dumnezeu, ci: ??€??Domnul meu si Dumnezeul meu!” Fostul obiect al tagadei devine acum parte din fiinta lui launtrica, de care nu se va mai desparti niciodata. Este, prin excelenta, o credinta marturisitoare, asa cum o vor avea si toti cei unsprezece laolalta, c??nd le vor spune colegilor lor, Luca si Cleopa, veniti din Emaus, ca ??€??Domnul cu adevarat a ?®nviat”4. Atunci, ?®n acel moment apostolic, atunci a luat fiinta zicerea noastra de astazi: Luca si Cleopa, ?®n fata celor unsprezece si a celor ?®mpreuna cu acestia, vestesc si marturisesc: ??€??Hristos a ?®nviat!” Iar acestia raspund marturisind: ??€??Cu adevarat a ?®nviat!”

Iubitii mei fii sufletesti,

Daca noi credem ?®n ?®nvierea lui Hristos si o marturisim, oare ce credem si ce marturisim despre propria noastra ?®nviere? Aceasta este, de fapt, tema pe care mi-am propus-o pentru scrisoarea pastorala din acest an. Iar motivul este pe c??t de simplu, pe at??t de esential: Domnul nu a ?®nviat pentru Sine, ci pentru noi. Dar nu doar asa, pentru noi, ca un fel de demonstratie a dumnezeirii Sale (asa cum o facuse schimb??ndu-Se la fata ?®n muntele Taborului), ci cu un scop mult mai ?®nalt, mai ad??nc si mai general. Noi marturisim ?®n Simbolul Credintei ca El, Domnul, ??€??pentru noi, oamenii, si pentru a noastra m??ntuire S´a pogor??t din cer si S´a ?®ntrupat […] si a patimit si S´a ?®ngropat si a ?®nviat a treia zi”. Asadar, pentru a noastra m??ntuire.

Dar ce este, oare, m??ntuirea?: Eliberarea dintr´o robie. Care anume robie? Robia mortii. Si care este pricina acestei robii?: Pacatul primilor oameni.

Voi stiti, dragii mei, ca atunci c??nd Dumnezeu i-a facut pe Adam si Eva, le-a dat pe m??na raiul si i-a ?®nzestrat cu nemurire. ?Žn acelasi timp, i-a avertizat: Sa nu-mi calcati o anume porunca; daca Mi-o veti calca, negresit veti muri. Ced??nd ispitei diavolului, ei au calcat porunca Facatorului lor, sav??rsind astfel primul si cel mai greu pacat din lume, acela al neascultarii de Dumnezeu. Iar plata pacatului – asa cum va spune mai t??rziu Sf??ntul Apostol Pavel – este moartea5. Consecinta nu a ?®nt??rziat: izgonirea omului din rai si intrarea lui ?®n robia mortii. Aceasta e conditia de existenta a omenirii ?®ntregi si a fiecarui ins ?®n parte. Moartea e singura noastra certitudine. De-a lungul unei vieti ne putem ?®ndoi de orice, ?®n afara de faptul ca vom muri; si putem spera ?®n orice, ?®n afara de nemurire. Oric??t ar fi caile vietii de multe si de ?®ntortocheate, ele merg, ?®n mod sigur, ?®ntr´o singura directie: morm??ntul.

Ce se petrece ?®nsa dincolo de morm??nt? Materialistii, ateii, estropiatii spiritului spun ca dincolo de groapa nu mai e nimic, ca totul se cufunda ?®n neant. Mai sunt si astazi ziaristi care, pastr??nd tarele comunismului si anunt??nd decesul cuiva, spun ca ??€??a trecut ?®n nefiinta”, ceea ce e o prostie. Ar fi groaznic sa fie asa: viata si-ar pierde sensul, totul ar cadea sub incidenta absurdului; daca dupa moarte nu mai e nimic, ce rost are sa mai traiesti, sa te zbati, sa iubesti, sa urasti, sa lupti, sa speri?…

Ei bine, noi, crestinii, noi stim ca omul este alcatuit nu numai din trup, ci si din suflet, si ca aceste doua componente, trupul si sufletul, traiesc ?®mpreuna din momentul zamislirii ?®n p??ntecele mamei si p??na la ultima suflare. Ele nu se despart dec??t prin moartea fizica: trupul merge si se descompune ?®n pam??ntul din care a fost alcatuit, ?®n timp ce sufletul, nemuritor, ?®si ia zborul catre ceea ce numim lumea ??€??de dincolo”, unde, laolalta cu cei ce ?®nca traiesc vii pe pam??nt, asteapta ceea ce asteptam cu totii marturisind ?®n Crez: ??€?? ?®nvierea mortilor si viata veacului ce va sa fie”.

Asadar, la sf??rsitul veacurilor, ?®ntr´o vreme pe care numai Dumnezeu o stie si pe care doar El o va r??ndui, va avea loc ?®nvierea generala a mortilor. Ea a fost prevestita de Profetul Iezechiel ( care a trait cu vreo 600 de ani ?®nainte de Hristos) printr´o vedenie asupra unui c??mp imens plin de oase omenesti care, la o anume porunca dumnezeiasca, se aduna din risipire, se realcatuiesc din ?®ncheieturi si redevin trupurile care au fost.6 ?Žn aceeasi epoca, Profetul Daniel prevesteste si el o ?®nviere a mortilor, cu mentiunea ca, dupa faptele lor, unii se vor trezi la viata vesnica, iar altii la ocara si rusine vesnica.7 Credinta ?®n ?®nvierea generala a mortilor capata radacini ad??nci ?®n spusele M??ntuitorului Iisus Hristos. El a afirmat-o ?®n repetate r??nduri ?®n convorbirile Sale cu fariseii, saducheii, preotii si carturarii poporului8, dar marturia cea mai limpede o aflam ?®n Evanghelia Sf??ntului Ioan. Din ea stim ca ?®nvierea mortilor va fi precedata de a doua venire a Domnului si urmata de Judecata de Apoi. Dumnezeu-Tatal este Acela care I-a dat Fiului puterea de a ?®nvia mortii, dar si pe aceea de a-i judeca. Iata chiar cuvintele Sale: ??€??Vine ceasul c??nd toti cei din morminte ?Ži vor auzi glasul; si cei ce au facut cele bune vor iesi spre ?®nvierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre ?®nvierea os??ndei”.9

Sa lasam acum Judecata deoparte si sa ne oprim asupra ?®nvierii. V´am amintit ca fiinta umana este alcatuita din cele doua componente, suflet si trup. Daca stim ca sufletul, prin moartea fizica a omului, trece ?®n lumea ??€??de dincolo”, adica ?®n cea spirituala, unde ram??ne ?®ntreg, el nefiind divizibil, tot at??t de bine stim ca trupul se descompune p??na se face una cu pam??ntul. Mai mult, el poate fi ?®nghitit si digerat de salbaticiuni, mistuit ?®n foc, sf??rtecat de obuze sau, pur si simplu, pulverizat de explozii nucleare. Daca profetul Isaia vedea oase omenesti, un profet apocaliptic nu mai vede nimic. Asadar, se pune ?®ntrebarea: Cum anume va ?®nvia trupul descompus al unui om spre a se reuni cu propriul sau suflet? Aceasta, deoarece, sa fim ?®ntelesi, prin ?®nviere se recompune omul ?®n fiinta lui ?®ntreaga, pentru ca astfel sa se ?®nfatiseze la Judecata care urmeaza. Si e firesc sa fie asa, de vreme ce trupul si sufletul si-au trait ?®mpreuna viata de pe pam??nt si ?®mpreuna au facut bune si rele.

Raspunsul ni-l da, magistral, Sf??ntul Apostol Pavel ?®n prima sa Epistola catre Corinteni. El face mai ?®nt??i o deosebire ?®ntre trupurile animalelor, care nu supravietuiesc mortii, si ?®ntre acela al omului, supus unui alt regim de existenta. (Sa nu uitam ca, dintru ?®nceput, Dumnezeu a facut animalele ca specii si numai pe om l-a facut ?®n mod special, ca persoana, ??€???®ntru suflet viu” 10). ?Žn al doilea r??nd, Sf??ntul Pavel face o distinctie ?®ntre ceea ce el numeste ??€??trupul carnal” si ??€??trupul duhovnicesc” al omului. Nu e vorba de doua trupuri, ci de unul si acelasi trup ?®n doua moduri de existenta. Trupul carnal este acela cu care omul vietuieste pe pam??nt si care se risipeste prin moarte; trupul duhovnicesc este tot acelasi trup, dar transfigurat prin ?®nviere. Cum, adica, transfigurat?: Realcatuit dupa o alta lege, a ??€??cerului nou” si a ??€??pam??ntului nou”, o lege prin care ?®ntregul univers se transfigureaza, adica se schimba la fata si se desav??rseste, se sfinteste, se ?®ndumnezeieste, iese din devenirea timpului si intra ?®n echilibrul vesniciei. Sf??ntul Pavel aseamana moartea si ?®nvierea trupului cu o sam??nta ?®ngropata ?®n pam??nt; din ea rasare o planta, care ?®nsa nu mai seamana cu ea, dar nici nu este altceva, ci are chipul pe care Dumnezeu i l-a r??nduit dintru ?®nceput, atunci c??nd a facut si planta, si sam??nta ei. Zice Pavel: ??€??Se seamana trup firesc, ?®nvie trup duhovnicesc”.11

Ei bine, dragii mei, trupul omului de la ?®nviere are ca model trupul cu care a ?®nviat Domnul. Prin ?®ntrupare din Sf??nta Fecioara, Iisus a purtat trup ?®ntocmai ca al nostru, cu toate virtutile si slabiciunile lui, ?®n afara de pacat: a simtit si a ?®nfruntat foamea, setea, oboseala, durerea, chinurile, moartea si ?®ngroparea. Dar trupul lui Iisus Celui ?®nviat era unul si acelasi cu cel rastignit si mort pe cruce, numai ca acesta de acum, transfigurat si ?®ndumnezeit prin ?®nviere, avea alte legi: putea sa patrunda prin materie, sa man??nce fara sa-i fie foame, sa bea fara sa-i fie sete, sa strabata fulgerator distantele fara sa oboseasca, sa se ?®nalte la cer fara sa aiba aripi. Devenise trup ceresc, cel care avea sa sada de-a dreapta Tatalui. E motivul pentru care Sf??ntul Pavel, vorbind de trupurile duhovnicesti ale oamenilor de dupa ?®nviere, le numeste si ??€??trupuri ceresti12″. Trupul ceresc ?®l transcende pe cel carnal, asa cum capilaritatea transcende gravitatia.

Cineva ?®nsa ar putea spune: Trupul Domnului a ramas ?®ntreg ?®n morm??nt si tot ?®ntreg a ?®nviat. Nu asa stau lucrurile cu trupurile oamenilor-oameni: ele se risipesc, ?®si pierd forma si, asa cum ati observat, pot fi chiar pulverizate de o explozie nucleara. Cum se pot alcatui dintr´o asemenea dispersare? Nu trebuie sa uitam ca trupul omului e materie si ca, prin descompunere sau pulverizare, din el ram??n moleculele sau atomii. Spre a ?®nlesni, c??t de c??t, o ?®ntelegere mai apropiata a acestui fenomen, voi lua un exemplu din fizica pe care o ?®nvata elevii la scoala. Daca pe o coala de h??rtie presaram pilitura de fier, minusculele particule ne apar ?®mprastiate si informe. ?Žn momentul ?®nsa c??nd le apropiem o bara magnetica, ele se misca si se organizeaza rapid dupa cum le porunceste fluxul magnetic al barei, lu??nd o anume forma care poate fi desenata sau fotografiata. Cam asa trebuie ca se vor petrece lucrurile cu atomii trupesti ai fiecarui om ?®n clipa c??nd sufletul – care-si cauta trupul – va emite un flux magnetic care-i este propriu, individual, personal, si care nu poate fi confundat cu un altul. Desigur, reunirea prin ?®nviere a sufletului cu trupul este o taina pe care nu o stim, dar pe care o putem intui prin aceasta asemanare, menita sa ne alimenteze credinta.

Se mai naste ?®nsa o ?®ntrebare. ?Žnvierea cea de obste se va petrece la o vreme c??nd pam??ntul va fi ?®nca locuit de oameni vii. Mortii, am ?®nteles, vor ?®nvia, dar ce se va petrece cu acestia din urma? Vor muri instantaneu spre a ?®nvia ?®n acelasi chip? Ne-o spune tot Sf??ntul Pavel, ?®n Epistola sa catre crestinii din Tesalonic. La semnalul venirii lui Hristos, cei dint??i care se vor misca vor fi mortii. Imediat dupa aceea, oamenii vii vor fi rapiti ?®n nori spre a-L ?®nt??mpina pe Cel ce vine ?®ntru putere, si astfel toti, ?®mpreuna, cu Domnul vor fi.13 Desigur, si aceasta este o taina, pe care Apostolul o stia prin descoperire dumnezeiasca, dar eu ma aflu ?®n fata unor crestini din secolul rationalismului si al stiintelor exacte, si iarasi ma simt dator sa ofer o punte de ?®ntelegere. Materia ni se ?®nfatiseaza ?®n una din cele trei stari posibile: solida, lichida si gazoasa. Apa, de pilda, este solida ?®n forma unui bulgare de gheata, devine lichida prin topirea acestuia si gazoasa prin evaporarea lichidului, ea pastr??ndu-si aceeasi compozitie chimica. Ceara dintr´o lum??nare este solida prin structura, devine lichida prin aprindere si gazoasa prin ardere. Cam asa ar fi trupul care moare, se descompune si ?®nvie. Exista ?®nsa ?®n natura si corpuri care trec de-a dreptul din starea solida ?®n cea gazoasa, adica fara sa mai treaca prin starea intermediara a celei lichide. Un exemplu la ?®ndem??na noastra este cristalul de camfor, ascuns ?®n tubul cu care ne desfundam narile racite; el este solid, dar de ?®ndata ce intra ?®n contact cu aerul se volatilizeaza si patrunde ?®n nara de-a dreptul ?®n stare gazoasa. Ei bine, cam asa se va petrece cu trupurile celor vii la ?®nviere. Si daca o astfel de exceptie de la regula exista ?®n fizica, de ce nu poate exista si ?®n minune? Asa putem avea o cale de acces la fantastica, uriasa priveliste a omenirii transfigurate, plutindu-si prin vazduh urcusul spre cerul cel nou, ?®n pragul caruia asteapta, biruitor asupra mortii, Iisus Hristos, M??ntuitorul.

Iubitii mei fii sufletesti,

Va spuneam la ?®nceput c??t de greu le-a fost sfintilor apostoli sa creada ?®n ?®nvierea Domnului si c??t de usor ni se pare noua, celor de astazi, sa credem si sa marturisim. Ei bine, tocmai de aici ne p??ndeste primejdia, din faptul ca noi credem prea usor. Apostolii au crezut prin motivatie, noi credem prin inertie. Motivatia e profunda, duhovniceasca, inertia e superficiala, comportamentala. Motivatia ?®si are temeiul ?®n ceea ce se arata, inertia se sprijina pe ceea ce am apucat.

Eu am ?®ncercat sa va pun ?®n fata singura motivatie posibila, ?®nvierea lui Hristos legata de propria noastra ?®nviere. Sensul ?®nsa e dublu: Daca credem ca Hristos a ?®nviat, credem ca si noi vom ?®nvia. Si invers: daca credem ca noi vom ?®nvia, credem si ca Hristos a ?®nviat.

Acest dublu sens ?®l avem tot de la Sf??ntul Pavel, care li se adreseaza astfel Corintenilor: ??€??Daca se propovaduieste ca Hristos a ?®nviat din morti, atunci cum de zic unii dintre voi ca nu exista ?®nviere a mortilor? Daca nu exista ?®nviere a mortilor, atunci nici Hristos n´a ?®nviat. Iar daca Hristos n´a ?®nviat, atunci zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica e si credinta voastra”.14

El ?®nsa pune problema si altfel, introduc??nd splendida metafora a primului fruct care ?®ncepe sa se coaca, numit ?®n rom??neste ??€??p??rga”, adica semnul si garantia ca toate celelalte ?®l vor urma. De asemenea, el introduce si binomul Adam-Iisus ca arhetip al mortii si arhetip al ?®nvierii. Iata chiar cuvintele marelui Apostol: ??€??Hristos a ?®nviat din morti, p??rga celor adormiti. Ca de vreme ce printr´un om a venit moartea, tot printr´un om a venit si ?®nvierea mortilor. Ca dupa cum toti mor ?®n Adam, tot asa toti vor ?®nvia ?®ntru Hristos. Dar fiecare ?®n ceata sa: Hristos, ca p??rga; apoi cei ai lui Hristos, la Venirea Lui. Apoi vine sf??rsitul, c??nd Domnul ?Ži va preda lui Dumnezeu-si-Tatal ?®mparatia”.15

Asadar, iubitii mei, sa sarbatorim Pastile ?®ntru bucuria de a crede si a marturisi ca Hristos a ?®nviat, dar si ?®ntru bucuria de a anticipa, tot prin credinta si marturisire, propria noastra ?®nviere. Doar asa vom fi ?®n stare sa c??ntam ?®mpreuna cu Sf??ntul Ioan Damaschin: ??€??Ziua ?®nvierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pam??nt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce c??ntam c??ntare de biruinta”.16

Si tot astfel vom fi ?®n stare sa rostim ?®mpreuna cu Sf??ntul Ioan Gura de Aur: ??€???Žnviat-a Hristos, si se bucura ?®ngerii. ?Žnviat-a Hristos, si viata stap??neste. ?Žnviat-a Hristos, si nici un mort nu este ?®n groapa; ca Hristos, scul??ndu-Se din morti, p??rga celor adormiti S´a facut.”17

Iubitii mei, ?®n plina sarbatoare a Sfintelor Pasti, noi, cei ai lui Hristos, credem si marturisim: Hristos a ?®nviat!

Post your thoughts