,

Pă ștrand la Divertiland

Când eram eu mic – ăhăăă, o să vă dați seama acum cât timp era -, să ieși din București în jurul Bucureștiului se reducea la Snagov, chestie destul de exclusivisto-securistă, plus locuri din clasa boschetăreală plină de gunoaie, unde puteai face un grătar din zgârciuri dacă aveai butelie bulgărească și alte ustensile, plus zgârciurile care și ele erau o dificultate la procurare. Mi-aduc aminte că am fost odată la râul Argeș, cu părinții unor prieteni, și pentru mine, unul cam nedus în expediții de-astea de agrement, toată treaba avea conotații un pic horror, ceva între Blairwitch Project și Pescuit sportiv al lui Sitaru. Restul era numai “Trei ligheane” din Drumul Taberii și alte chestii gen demolatul ștrand de la Izvor, unde am și fost cel puțin odată, ca să vă dați din nou seama cât de boșorog sunt. Continue reading

Carte, Politică, Print, Visual

Tetraevanghel într-un post de blog

Dragă Anais,

Uite, pun aici, pe blog, o chestie ca un bilet într-o sticlă aruncată în Ocean, fără să-ți dau linkul, fiindcă sunt curios dacă o să o găsești de una singură. E un fel de scrisoare de scuze, care pornește de la faptul că noi, adulții, râdem de voi, copiii, mult prea des, fără să vă dăm explicații. Precum știi, motivele sunt chestii pe care le spuneți, gen “n-am citit cartea, dar am văzut filmul”. În loc de “ha, ha, ha, fraiere!” o să îți explic că în zicerea asta se ascund cam 570 de ani de istorie. Continue reading

Broadcast

Exarhu necenzurat

I-am făcut un portret lui Răzvan Exarhu pentru Șapte Seri, care s-a învârtit binișor pe Net și toată lumea e mulțumită. Mizele mele au fost să construiesc un material, așa, mai “ca afară” – din fapte și unghiuri diferite, nu numai din zicerile subiectului – și o imagine coerentă și onestă a cuiva. Mai ales că acel cineva e un tip așa, mai umbratic și greu de descifrat – inclusiv pentru mine, înaintea materialului, iar Răzvan mi-a spus, după, că l-am “citit”.

Că toată treaba a plăcut multora e cu atât mai bine. Chestia e că lucrând în felul ăsta am rămas cu o grămadă de ziceri interesante ale lui Răzvan, din interviul pe care l-am făcut. Îl postez aici, minim editat, pentru fanii lui și pentru cei care vor să afle una-alta despre gastronomie, business-ul numit restaurante și altele, că omul are destule de spus. Dacă am mâncat vreun cuvânt sau e ceva ce nu se înțelege, trageți-mă de mânecă și repar. Continue reading

, , , , ,

Site-uri de cultură sponsorizate: Scena9 vs. art7

Cum tot spun aici și în alte locuri că pe online au viitor nișele și conținutul sponsorizat, mă bucur să vin cu două exemple de astfel de site-uri, care se ocupă cu o chestie prea puțin comercială și o fac fiecare cu succes: Scena9.ro și art7.fm. Primul e construit pornind de la o finanțare a BRD, iar al doilea e un proiect CREART, adică, în ultimă instanță, finanțat de Primărie. Continue reading

Toni Erdmann, anti-supraego-ul

Dacă tot ne putem lăuda că avem și noi un film nominalizat la Oscar, prin alianță, adică Toni Erdmann-ul produs de Ada Solomon, e cazul să încercăm o revenire la filmul pe care îl veți putea probabil vâna în cinematografele mai fițoase, în funcție de rezultatul Oscarurilor. Continue reading

,

De ce o să merg cu copiii la protest

Prin anii ’50, unchiu-meu, care la vremea respectivă avea 10, 12 sau 13 ani, a plecat într-o bună dimineață la plimbare cu câinele Ciucurică, prin orășelul în care bunicul și familia lui fuseseră ejectați de comunism din București, ca posesori de origine nesănătoasă. De ce ejectați? fiindcă altcineva voia joburile bune, de medic, pe care bunicul le agonisise unul peste altul ca să-și hrănească familia în Bucureștiul în care bunica povestea că foametea generase un covor dens de coji de semințe, atât de dens încât tramvaiul se împotmolea în el. Naiba știe de unde, unchiu-meu aflase că oamenii din alte locuri își plimbă câinele cu o lesă, așa că îl legase pe Ciucurică cu o sfoară de gât și plecase cu el pe străzi lăturalnice, în zig-zag, cum te duce orice câine. Continue reading

Social Media

2017: Revoluția Firechat

În Țara lu’ Pește, vorba Vunk-ului, un ministru de interne citește la televizor liste cu personalitățile care se manifestă vocal pe Facebook în favoarea protestelor, ca-ntr-un regim dintr-o republică bananieră. Circulă zvonuri despre faptul că PSD ar cheltui 1,5 milioane de euro pe influenceri online (adică bloguri și Facebook, căutați simptomele pentru eventuala confirmare), dar încă odată, partidul care n-a înțeles Facebook-ul nu înțelege nici faptul că acesta e, deja, platforma zilei de ieri. Dacă vrei să știi cele mai noi chestii din Piață sau să afli care-i ora, minutul și secunda când trebuie să-ți verși plămânii în fluier, locul în care trebuie să fii e altul: pe Firechat. Și cum mediul e mesajul, organizarea virtuală dă o anumită formă evenimentelor fizice. Continue reading

Ziua a 8-a: Duminica protestelor, în care mai lucrează și alții, mai precis un tip de la Cotroceni

5.000 de oameni, totuși, ceea ce e destul pentru ca toată povestea să aibă șanse să se transforme într-una permanentă. Din câte-mi amintesc din Piața Universității 1990, numărul oamenilor prezenți fluctua foarte tare de la o zi la alta. De regulă, atunci când nu erau evenimente sau chemări la acțiune, mulțimea se contracta rău de tot. În Piața Victoriei, dacă duminică a fost concentrarea de 250-300 de mii de participanți, odihna duminicală ar putea pica, foarte bine, marți. De aceea m-am dus și eu în Piață: nu trebuie să fii savant ca să știi că urmează zile cu lume puțină.

Continue reading