Arafat și imaginea lui

Din această săptămână, textele pe care le public în “România liberă” sunt programate să apară pe print vinerea. Ceea ce înseamnă că de regulă le veţi găsi aici joi seara, târziu.

Google Trends, un instrument de măsură aproximativ dar imposibil de contestat, spune că volumul de ştiri referitoare la Raed Arafat a crescut foarte tare, începând de luni, 9 ianuarie, când scandalul referitor la legea sănătăţii a căpătat formă. Căutările pe Google au explodat încă mai tare cam din acelaşi moment. Şi oricine caută Arafat nu poate da în aceste zile peste rezultate favorabile pentru actualii guvernanţi. Aşa că politicienii au o problemă când se ating de un nume din clasa Arafat.

Raed Arafat pe Google Trends

Voi expedia rapid chestiunea legii sănătăţii. Tot ce pot spune despre sistem provine din experienţe pe pielea proprie – sau mai degrabă pe pielea celor apropiaţi. {Mai mult…}

Fatih Salis despre strategia Kanal D în The Industry

Atunci când a inventat televiziunea comercială în România, Adrian Sârbu a făcut-o cu ajutorul unui birou în care se afla un perete cu cel puţin o duzină de monitoare, deschise pe toate posturile posibile şi imposibile. Ca şi formatele şi filozofia, biroul lui Sârbu a fost copiat pe la diferite alte televiziuni româneşti, cu mai mult sau mai puţin succes.

Fatih Salis

Fatih Salis, turcul care răspunde de strategia de conţinut a Kanal D, vine din altă tradiţie. N-are în birou decât cinci ecrane: postul propriu, PRO TV, Antena 1, Realitatea TV şi Prima TV. Iar unul din lucrurile pe care le-am făcut cu mare plăcere pentru numărul din decembrie din The Industry a fost interviul cu el. Salis dă câteva detalii referitoare la strategia postului şi ideile lui despre piaţa TV din România, care cred că interesează orice profesionist, cum ar fi:

{Mai mult…}

Complicitate prin SMS

Rămas fără soţie şi fără pretexte de a apărea la TV, Irinel Columbeanu a postat pe Youtube un mesaj în care spune că va candida la primărie. Dovadă de tâmpenie? Nu neapărat. Iri a câştigat deja prima bătălie, fiindcă presa serioasă, orice-ar mai însemna asta în 2012, s-a repezit să preia anunţul.

Nu numai “România liberă”, dar şi “Adevărul”, “Jurnalul naţional” şi “Evenimentul zilei” reiau filmul pe home page-ul site-urilor lor. Ultimul ziar îl vinde chiar cu strigarea “Exclusiv”. Oricât de prost am sta la capitolul “coeficient de inteligenţă” şi “profesionalism” în presă, e greu de imaginat că prietenii de la “Evenimentul” au crezut cu adevărat că se află în posesia unei exclusivităţi, atunci când s-au împiedicat de filmul cu Iri pe YouTube. Probabil că a fost o tentativă de a trage lucrurile de păr.

Toate acestea se întâmplau ieri, 3 ianuarie, după ce filmul fusese postat pe 2 şi, încă odată – în ziarele serioase, fiindcă apariţia în tabloide n-ar fi fost o problemă. Azi, ar trebui să vină la rând editorialiştii care să-şi dea ochii peste cap şi să susţină că aşa nu se mai poate. În această socoteală ar intra şi subsemnatul, dacă cineva ar avea chef să-i citească indignările. {Mai mult…}

Firmele-persoană, Prigoană și Steve Jobs

Spoturile realizate de McCann pentru Silviu Prigoană înainte de Sărbători, în care acesta apare în chip de Moş Crăciun mutant (alias Moş Adun, în ţinută verde) revelează un anumit stadiu al capitalismului românesc, acela (foarte) personal. Se poate şi altfel? Şi dacă da, e cazul să fie altfel?

Dacă n-ar fi fost asociat ba cu PSD, ba, după ce acesta a pierdut primăriile Bucureştiului în 2004, cu PDL şi cu nenumărate contracte cu statul, Silviu Prigoană ar fi fost “doar” un foarte inventiv businessman român, căruia i se datorează cel puţin trei inovaţii. Prima e, desigur, piaţa {Mai mult…}

Crăciun fericit!

Privind asta înţeleg perfect cum de Johnny Rotten a apărut în Anglia.

Piața de media în 2012: show-uri globale, concentrări și fragmentări

Pe site-ul The Industry puteţi găsi articolele din care am compus cover story-ul referitor la piaţa de media în 2012. Ideea generală e că piaţa de publicitate va fi într-o scădere de câteva procente faţă de 2011 (adică undeva sub 300 de milioane în total), deci nu va influenţa decisiv evoluţia segmentelor mass media. Am vorbit mai ales despre televiziune (grosul business-ului), print (scădere mare în anii trecuţi, dar lucruri interesante de spus) şi digital (creştere care nu propulsează neapărat business-ul, veţi vedea de ce). Mai exact:

• TELEVIZIUNE. Dinamica e dată de show-urile mari în care PRO şi Antena continuă să investească. Primii anunţaseră deja cu câteva luni în urmă MasterChef, Intactul a dezvăluit mai recent achiziţia So You Think You Can Dance. Sunt veşti bune, fiindcă după ce X Factor a performat sub filmele de la PRO TV, iar Vocea României a fost de două ori sub Dan Negru, puteam rămâne fără acest gen de formate. La televiziuni de ştiri, am numărat şapte la data scrierii articolului, între timp a apărut şi Naşul TV. Nu mai comenetez.
• PRINT. Jalea e pe terminate, deşi punctul unde se va opri căderea Adevărului e imprevizibil. Piaţa de publicitate e undeva între 25 şi 30 de milioane, ceva mai puţin decât anul trecut, dar nu vorbim de o înjumătăţire sau ceea ce s-a întâmplat din 2008 încoace. Stau în picioare două tabloide şi două ziare serioase. Cătălin Tolontan spune că {Mai mult…}

În decembrie 1989 ne-am luat rația de viitor

Orice revoluţie, sau răsturnare socială de proporţii, îşi are liderii şi în ultimă instanţă personificările ei, figurile legendare cu faţa întoarsă către viitor, pe care istoria, după caz, pune semnul plus sau minus. Pentru noi, românii, decembrie 1989 egal uciderea lui Ceauşescu, ceea ce e ca şi cum ai spune că Revoluţia Franceză înseamnă sfârşitul lui Ludovic al XVI-lea sau cea bolşevică e asasinarea lui Nicolae al II-lea. Din ecuaţie lipsesc, în ce ne priveşte, Robespierre, Danton, Marat, Lenin sau Troţki: cum am putea să îi identificăm pe aceştia cu Iliescu, Dinescu sau Mazilu? Lipsa unor figuri providenţiale înseamnă că 1989 nu a generat un anume tip de viitor. Ci doar un prezent etern şi cenuşiu.  {Mai mult…}

The Industry #4. 2012: Timpuri noi. Trenduri vechi

Ieri am început să distribuim nr. 4 din The Industry. Cover story-ul e de data asta o prognoză despre 2012, referitoare la trei domenii interesante: televiziunea (deoarece continuă să domine în topul veniturilor), printul (tinde să se stabilizeze, după toate hecatombele din 2011-2012) şi digitalul (întotdeauna în ascensiune). Am şi discuţii pe cele trei tem cu Dan Negru, Cătălin Tolontan şi Victor Kapra.

O să revin cu trimiteri mai consistente pe măsură ce se pun materiale pe Theindustry.ro.

The Industry, no. 4. Grafica îi aparţine lui Mihai Nadolu/Griffon & Swans

Bani din online. Ăia ai mei

“Kamikaze” mi-a pus o întrebare măgulitoare şi dificilă despre felul cum se fac bani din online, magazine virtuale şi alte “afaceri din tastatură”. Ştiţi că internetul abundă în raportări glorioase despre cum te poţi îmbogăţi din el, din internet, într-un asemenea grad încât e clar că trăncăneala despre metode de îmbogăţire e una din cele mai bune metode de îmbogăţire. Aşa că am vrut să evit acest gen de deja-vu şi am preferat să scriu un textuleţ despre banii pe care i-am făcut eu din internet.

Ce mai pot adăuga e că din punctul meu de vedere online-ul n-a fost niciodată o miză în sine. A mers la pachet împreună cu alte lucruri pe care le fac. În unele domenii (brandingul personal) e mai bun decât alte suporturi, la alte capitole (prestigiu) stă mai prost. Asta se leagă desigur de ideea că virtualul nu e o oglindire, ci mai degrabă o prelungire a offline-ului. Dar de asta am început să ne convingem tot mai tare în ultimii ani.

Media în campanie: primele mutări

“Dilema veche” mi-a cerut un text legat, desigur, de media. Mi s-a părut un subiect fierbite ceea ce o să ne pască în campania sau campaniile din 2012.

O să vină campania, o să se umple iar tejghelele de ziare prost tipărite, cu frontispicii strâmbe, a căror cerneală ți se ia pe degete și care strigă isteric, din titluri, contra lui Băsescu, Ponta, Antonescu, nu-i așa? Că doar așa a fost la fiecare alegeri.

Ei bine, nu. Ceva o să se întâmple. Dar nu ca la fiecare alegeri.

Problema e serioasă, fiindcă istoria presei de după 1989 e condiționată de cicluri electorale; am mai scris asta acum câțiva ani. În 1992, de primele alegeri, a apărut „Evenimentul zilei”, ziarul care a revoluționat presa. În decembrie 1995, foarte puțin înainte de venirea Convenției la putere, s-au ivit PRO TV și, mai puțin știut, „Avantaje”, revista care înseamnă apariția presei glossy de tip occidental. 2000-2001 e începutul regresului, când o presă vocală și deprimată se transformă parțial în clientelă a guvernului Năstase, dar și momentul de explozie al formulei de tabloid, prin „Libertatea” repoziționată, care începea să crească. În fine, 2004-2005 înseamnă începutul euforiei investitorilor români în media, iar 2008-2009 e un fel de 2000-2001, o perioadă de aliniere și polarizare a unor branduri oricum sărăcite de criză și lipsite de prestigiu.

Deci: istoria se repetă? {Mai mult…}