O scrisoare de-a lui Tudor Giurgiu

Textul de mai jos circulă pe mail. N-am dovezi privind autenticitatea lui, dar pare real, şi ca stil, şi ca altele. Giurgiu povesteşte cum o doamnă i-a cerut şpagă 30.000 euro (sau nu am înţeles eu bine?) în 2004, când căuta la TVR finanţare pentru o producţie independentă. Mă întreb dacă doamna respectivă mai lucrează la TVR şi ce mai face, altminteri.

TVR – Între restauraţie şi reformă

Cînd am luat hotărîrea să accept propunerea de a prelua postul de Preşedinte-Director General la TVR m-am gîndit tot timpul că e imposibil să nu pot schimba ceva în bine în instituţie şi în percepţia publică asupra TVR. Am spus „da” după multe ezitări, cele mai multe legate de păreri ale unor prieteni care îmi spuneau că mă voi duce într-un „cuib de viespi şi de interese”, că nu se poate face nimic care să dureze şi că mulţi alţi preşedinţi au plecat de-acolo cu reputaţia şifonată. Cu alte cuvinte, „misiune imposibilă”, cum îmi spunea Ducu Darie.

La un an şi opt luni „după”, sînt mîndru de ce am reuşit să fac şi cred că rezultatele se văd pe post fără alte comentarii. TVR a început să fie remarcată şi pentru alt gen de programe în afara festivalurilor muzicale şi a transmisiunilor sportive. Ne-am propus mize mai mari şi asta a început să deranjeze, TVR a început să iasă din letargie.

Succesele au avut însă şi ele un preţ: am vrut să fac poate prea multe deodată, am făcut greşeli poate inerente, nu m-am asigurat să am din timp oameni „de-ai mei” care să verifice ce şi cît semnez, cum şi cît cheltuie instituţia.

În plus, am subestimat forţa ascunsă şi dorinţa de răzbunare a celor daţi la o parte sau „afară”, „deranjaţi” de faptul că m-am „prins” cum funcţionează sistemul. Deranjaţi că nu m-am „împrietenit” cu ei aşa cum îşi doreau.

În ultimele 30 de zile, am aflat însă despre mine că sînt afacerist bun, manager prost, că am făcut afaceri colosale in TVR, că am cultivat interese şi prietenii, că mi-am „tras” constant bani din serialul „La urgenţă”, aud chiar voci care spun că mi-am făcut plinul de peste 1 milion de euro. Am mai aflat că adun bani din procentele împărţite producătorilor independenţi care au lucrat la TVR si că împreună cu soţia devalizez alte conturi TVR în beneficiul unor viitoare proiecte cinematografice. Că sînt omul Caţavencilor, al lui Vîntu, de Tăriceanu ce să mai discutăm? Sau că sînt un fariseu nenorocit şi de fapt sînt omul lui Băsescu, fiind „adus” in TVR de Mona Muscă. Că sînt escroc, am falimentat televiziunea cu faţa asta de student şi enumerarea poate continua cu sprijinul unor jurnalişti „imparţiali” şi al „unui ziar vertical”…

Stau să mă gîndesc dacă să înghit lăturile sau să scuip si eu; să mă mai lupt sau să mă retrag.

M-am săturat de speculaţii de doi bani şi de ABSOLUTA convingere că a fi PDG în TVR înseamnă mai presus de toate, îmbogăţiri rapide şi spectaculoase, şpagă şi gîndul doar la semnul „adunării”.

M-am săturat să mi se spună că predecesorii mei au „lucrat” dibace, magistral, iar eu am fost „vulnerabil”.

Rîd cînd îmi aduc aminte de momentele cînd băteam la poarta TVRului prin 2004 să mă milogesc pentru sprijinirea unei co-producţii de film documentar finanţată „pe bune”, fără şpăgi, de către ARTE, BBC şi France2. La TVR, „preţul de intrare”, rostit candid de o doamnă in chip de porte-parole într-o ceainărie de prin Dorobanţi, era pe-atunci de 30.000 Euro. Nu s-a mai legat…N-am „făcut” afacerea.

Am fost naiv crezînd că a fi PDG in Romania nu te obligă neapărat să pleci din ţară în turnee politice cu diverse ministere, să cauţi prietenia şefilor de ziare, să participi la sindrofii şi serate cu oameni de afaceri sau politicieni. În plus, n-am vrut să intru în suveica internă, să fac pactul de neagresiune şi să cumpăr „liniştea” unui mandat sigur de 4 ani. Probabil că dacă aş fi acceptat (la insistenţele fostei directoarei economice) să semnez un contract „cu cîntec” in toamna lui 2005, nu curgea azi atîta cerneală aiurea.

Mă deranjează că imaginea mi-e maculată aproape zilnic de oameni puşi să scrie la comandă de cei care vor să-mi arate că pot fi uşor pus la zid si executat cu aceleaşi arme aplicate şi împotriva altora. Mă enervează că hoţii strigă „Prindeţi hoţul!”. Lucian Pintilie numea toate astea „mizerii administrative”.

Tocmai pentru că vreau să ies din ele şi să nu dau satisfacţie celor care se bucură că Giurgiu a intrat vezi-Doamne la apă, ii voi ruga pe toţi cei care au cîştigat proiecte, licitaţii, concursuri, finanţări în TVR pe perioada acestui mandat să spună dacă au avut parte de condiţionări, obligaţii, compensaţii pentru alte servicii, dacă le-a cerut Giurgiu „dreptul” sau nu. Dacă am primit eu bani şi de la cine. Aş vrea să merg pînă la capăt şi să le cer acelaşi lucru şi celor care nu au putut intra în „sistemul TVR” înainte de vara lui 2005. Să spună dacă au avut parte de condiţionări, dacă li s-a cerut „ceva” şi de către cine.

E singura soluţie de a arăta că (totuşi) TVR a început să se schimbe, că a dispărut nevoia de a cotiza pentru a intra „înăuntru”. TVR merge înainte şi sper să iasă mai întarită şi puternică din toate clinch-urile ultimelor săptămîni.

TVR nu e nici în colaps, nici în faliment, oricît vor să ne convingă concurenţii noştri. TVR este între cele 8-9 televiziuni publice europene care au declarat pierderi financiar-contabile în 2005 sau 2006, între ele şi France Televisions, aprox. 15.8 milioane Euro, YLE (Finlanda), aprox. 33 milioane Euro, VRT (Belgia flamandă), aprox. 5.9 milioane Euro, RTP (Portugalia), aprox. 7.3 milioane Euro. Toate aceste televiziuni funcţionează fără să fie sub spectrul falimentului, au o ofertă de programe remarcabilă, plătesc salariile la timp, lucrează cu mulţi „independenţi”, produc în continuare seriale, managementul e stabil şi nu au parte de anchete parlamentare din 2 în 2 ani. RTVE (Spania) merge constant de 6 ani în „minus”, în 2005 a avut 618 milioane Euro deficit, moment în care managementul a iniţiat un amplu proces de reformă al organizaţiei. O analiză similară arată că în Portugalia, pierderea s-a redus faţă de anii precedenţi doar pentru că taxa TV s-a mărit astfel că veniturile totale au crescut cu 17.1 %.

Un studiu recent al Observatorului European al Audiovizualului de la Strasbourg indică foarte clar două motive principale ale acestor „pierderi” financiare: investiţii susţinute, de nivel mare în tehnică care să asigure condiţii optime pentru trecerea la televiziunea digitală precum şi subfinanţarea respectivelor televiziuni publice. TVR nu face excepţie la ambele capitole.

O posibilă concluzie personală dupa evenimentele ultimelor săptămîni e că „undeva” nu se doreşte ca TVR să fie o companie de media stabilă şi puternică. Exista o sensibilă dorinţă de a lăsa lucrurile aşa cum sînt (sau cum au fost), atît organizaţional cît şi din perspectiva mizelor pe care TVR trebuie să le joace. Nu există din păcate conştiinţa că televiziunea publică trebuie sprijinită şi nu „îngropată” funcţie de diverse interese politice sau concurenţiale. Sprijinul e necesar mai ales acum cînd, o spun cu toată fermitatea, în ultimul an oferta de programe TVR s-a apropiat foarte mult de ce trebuie sa ofere un adevărat serviciu public de televiziune. Mai avem mult de lucru dar ştim ce e de făcut; în plus, vom începe o reformă organizaţională inevitabilă avînd ca scop eficientizarea modului în care se lucrează azi în TVR.

Vintilă Mihăilescu îmi scria acum cîteva zile: „Îţi urez rezistenţă multă sau renunţare rapidă…”

Merg pe prima variantă.

Tudor Giurgiu

  1. Gabi Reply

    Sincer, eu unul m-am saturat de culoare gri in care ne obliga toate atacurile din presa sa ne scaldam. nu mai este nimeni protejat in fata atacurilor, pacat. asteptam semn de normalizare in ultimi ani, nu de canibalizare.

  2. Emil Stoica Reply

    Cred ca dl. Giurgiu a intrat in jocul celor care il critica personal si domnia sa face greseala de a pune semnul egal intre persoana lui si TVR.
    Am recitit cateva pasaje din raportul de activitate pe 2005 (din pacate cel pe 2006 nu e gata):
    http://tvr.ro/org/raport/raport2005/Raport%202005%20complet.pdf
    In acest raport sunt prezentate obiectivele conducerii TVR, iar dl. Giurgiu trebuie judecat in functie de cum si-a indeplinit aceste obiective.
    Repet, dl. Giurgiu nu inseamna TVR. TVR inseamna si un consiliu de administratie care a aprobat un buget, a aprobat niste politici, a aprobat niste rapoarte. Exista si rapoarte ale corpului de control al MFP sau al auditului intern, etc. care pot, la o adica, usura responsabilitatea dlui Giurgiu (asa cum este si normal in orice firma mare unde responsabilitatile sunt delegate).
    Sa nu uitam si faptul ca TVR este o firma mare, este usor sa se faca si greseli intr-o astfel de firma. Se fac greseli, exista coruptie si exista fraude in orice firma care are dimensiunile TVR, indiferent daca este de stat sau privata.

  3. kiki Reply

    D-na nu mai este in TVR.
    E la Dogan. Kanal D. Inca….

    Iar despre mesajul lui Giurgiu – “rezistenta multa” nu cred ca depinde numai de domnia sa. Prietenii din Parlament stiu de ce…..

  4. vlad iorga Reply

    Scrisoarea e autentica. Eu nu inteleg insa cui a fost ea adresata sau daca i s-a “dat drumu'” pe net sub titulatura de scrisoare deschisa.

  5. rien Reply

    o fi scrisoarea autentica, dar eu nu pot sa am incredere in giurgiu asta. cineva, nu spui cine, persoana importanta, a vrut sa se inscrie la un concurs d-asta pe bune de la tvr. shi i s-a spus ca are shanse doar daca nu cumva n-are giurgiu pe altcineva pentru postul ala, ca atunci inscrierea e in van…

    pe de alta parte, jaful din tvr e cunoscut bine de cei care sunt acolo, sau de cei care au fost shi au plecat intre timp. situatia dezastruoasa din tvr e pe bune, se shtie de amanetarea carelor de transmisiuni, de imprumuturile facute la banci etc.

    mai discutam despre onestitatea lui giurgiu shi planurile lui de management cand o sa apara pe piata ofertele de vinzare pentru tvr cultural si tvr 2…

    dar atunci va fi prea tirziu…

  6. Tadaaaaaaa Reply

    Nu sunt un aparator al PDG-ului TVR; din contra, chiar cred ca a facut foarte multe greseli. Inclin sa cred insa ca atacul nu este atat la persoana cat la adresa institutiei.
    Sa afirmi ca TVR-ul este in faliment este o aberatie; sau sa vorbesti de care amanetate; ma mir ca nu apare cineva care sa ne spuna din sursa sigura cum ca jumatate din terenul din Dorobanti este lasat gaj la camatari. Ca in orice companie de stat din Romania banul public a facut cu ochiul multora, care profitand de cativa binevoitori ce au deschis usa sau au inchis ochiul, au muls cat s-a putut.

Post your thoughts