O redacție și un brand

Această rubrică se referă în general la un om și mai multe etichete. Azi e vorba de o etichetă și mai mulți oameni. Mai exact, de brandul “Academia Cațavencu”, care și-a schimbat recent proprietarul, în urma licitației.

Întâmplarea face ca noul proprietar să fie una și aceeași persoană cu cel al “României libere”, Dan Grigore Adamescu, dar asta are mai puțină importanță pentru rândurile care urmează. Problema e dacă suma pentru care a fost tranzacționat brandul, ceva mai mult de 880 de mii de euro, e “adevărata valoare” a lui, orice-ar însemna asta.

Într-un sens, întrebarea are un răspuns afirmativ chiar din momentul în care acești bani vor trece dintr-un cont într-altul. E o sumă tranzacționată efectiv, ceea ce în ultimă instanță e cea mai bună evaluare a unui lucru. Merită, atunci, brandul “Academia Cațavencu” acești bani?

Previzibil, dacă revista se va dovedi mai departe una profitabilă, răspunsul e “da”. Ce-ar trebui făcut în acest caz? “Academia Cațavencu” a ajuns la licitație pentru că a dat faliment. Motivele care se pot invoca țin de criză și management/calitatea editorială a revistei.

Cea dintâi, criza, e pe cale de a se încheia, dar banii pe care advertiserii îi cheltuiesc pe presa scrisă nu se vor întoarce în niciun caz la nivelul din 2008, de vreo 80 de milioane de euro. Pentru 2011, se prognozează în jur de 30 de milioane, ca și anul trecut. Reiese că revista trebuie făcută mai atractivă.

La acest punct, cel mai la îndemână răspuns ar putea fi că redacția și managerii ar trebui schimbați. Răspuns greșit.

Pe ce-a dat noul proprietar 882.659 de euro? Cu siguranță, nu pe un nume și o siglă. “Academia Cațavencu”, ca și alte branduri, este și, sau în primul rând, oamenii care au creat-o. Ca dovadă faptul că în anii ’90, acest nume a apărut ca urmare a separării redacției de primul proprietar, pentru care, până atunci, scosese “Cațavencu”, fără “Academie”. Așa i se spune și azi, revistei, la chioșc. În mod asemănător, “Dilema veche” a dus mai departe povestea “Dilemei”, în ciuda proprietarului, în timp ce din brandul inițial, oficial, nu a mai rămas nimic.

Prin urmare, redacția trebuie schimbată pentru ca “Academia Cațavencu” să funcționeze la parametri mai buni, dar trebuie păstrată pentru ca brandul, achiziționat contra unor bani cu care s-ar putea scoate o altă revistă vreme de un an, să nu se facă praf și pulbere.

Desigur, e nevoie de un compromis, mai precis, de unul făcut cu finețe. Rămâne de văzut dacă și cum se va face.

De cealaltă parte, redacția falită are mai multe opțiuni. E drept, la nivel de “simplu cetățean”, ea ar putea fi tentată să rămână, fiindcă noul proprietar, Medien Holding, pare a fi un grup media mai stabil decât cel al lui Sorin Ovidiu Vîntu, unde revista și publicațiile din jurul ei au făcut implozie. Mai există varianta ca vechea redacție să înregistreze un brand asemănător (al cui o fi vechiul “Cațavencu”?) și să-și vadă de drum, așa cum sugerează faptul că Doru Bușcu, fostul manager, a licitat într-o primă instanță până la 1,3 milioane de euro, câștigând dar neavând de unde plăti.

Necunoscutele din ecuație sunt prin urmare multe. Lucrurile se vor clarifica însă repede, poate atât de repede încât chiar și aceste rânduri ar putea fi perimate la ieșirea de sub tipar. Să vedem!

Articol scris pentru ediția de tipar de miercuri, 15 iunie a “României libere”

UPDATE: Lucrurile au început deja să se perimeze-precizeze cu zvonul că Liviu Mihaiu va fi cel care va prelua conducerea săptămânalului. Mihaiu părăsise de ceva vreme redacția, iar o altercație între el și Doru Bușcu a stârnit ecouri.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

4 thoughts on “O redacție și un brand”

  1. Salut,

    Al cui este brandul Catavencu ? Al SC Catavencu SA (care este un conglomerat), dupa cum arata baza de date a OSIM, cu actionari interesanti. Despre povestea asta, am scris si eu cateva randuri de curand, aici http://bit.ly/lTvCKw

    Ideea este ca, daca s-au pierdut circa 3 milioane de euro pe an, in ultimii doi ani, s-au intors in conturi peste 800.000 euro, dar pierderea va fi la fel de mare si in acest an, minus suma platita pentru brand, cine scoate banii din buzunar ? Transferul brandului de la un proprietar la altul nu este decat un mijloc de presiune pe o schimbare a modelului de afaceri ? Sau, ma gandesc eu, daca saptamanulul merge la fel, in pierdere constanta, poate ca problema este de context si anume de piata: publicitate si public. Transferul brandului nu rezolva nimic, in sine, si daca ar fi sa se schimbe ceva in felul care se exprima revista, ce anume o va aduce pe castig ? Si daca s-ar schimba, ca sa castige din nou cota de piata, ar mai fi acelasi Catavencu ? Ultimele cifre BRAT arata prost pentru multe publicatii offline.

    Deci, la ce a folosit punerea in panoplie a brandului, daca nu ai actionariatul SC Catavencu SA ?

  2. Dragă Tiberiu, e și nu e așa.

    Odată că SC Cațavencu e oale și ulcele în momentul licitației, a intrat în insolvență și probabil că ulterior nu mai poate funcționa, nu mai știu cum e cu etapele acelea.

    În al doilea rând, în România poți muta de azi pe mâine o publicație de pe o firmă pe alta fără niciun fel de probleme, de fapt, n-ai nici măcar obligația de a scrie societatea editoare undeva, în caseta redacțională. De fapt, singurul mod în care poți afla cine editează de fapt, în sens juridic, un titlu de print e să furi o factură din tipografie, de unde să afli cine a plătit tirajul.

    Reiese de-aici că Academia Cațavencu o poate scoate oricine are brandul. Ce face cu ea după e o chestie care depinde de multe lucruri, în schimb.

  3. Păi o soluție ar exista: inserturile.
    La fiecare revistă să se dea un spray mic cu gaz ilariant. Altminteri o cumpărăm degeaba.
    Oamenii aceștia (ca mulți alții, de altfel) nu vor să vadă că în calendar scrie 2011 și nu mai me rge cu umor din anii `90.
    Părerea mea.

  4. Draga Iulian,

    M-a furat un pic constructia logica…brandul si echipa care il sustine editorial, sunt simbiotice…de aceea spuneam ca brandul fara sa stapinesti compania, nu valoareaza in sine nimic. Nu am fost prea clar. Sigur, poti muta de pe o firma pe alta. Faptul ca Mircea Dinescu (primul split de piata, “Aspirina saracului” si “Plai cu boi”) este cooptat in echipa de relansare, nu sunt sigur ca este o garantie. Dl. Dinescu este un produs in sine, super tare in lucrurile pe care le face prin el si cu persoana sa, dar nu sa construiasca gazete. Cel putin pina acum, eu nu stiu daca a excelat, asa, din pozitia mea de privitor de pe marginea pajistii media. Deci, ce avem: o piata in scadere, 3 pui de Academia Catavencu: vechiul, disidenta Kamikaze si noul ‘Catavencii’ si vorba ta, adica follow the money….cine plateste facturile….?! Daca publicatia a avut probleme este pentru ca piata s-a schimbat si publicul consumator s-a schimbat si tehnologiile s-au schimbat. Tot ce vezi in restul lumii, este continut pe bani, la britanici, la americani, la francezi. Iar Le Canard Enchaine, ofera doar prima pagina gratuit si atat. De restul, abonati-va. Si jurnalistii trebuie sa traiasca din ceva…..proportia dintre veniturile din advertising si continut s-a schimbat, cota de publicitate a scazut…si: ori taxezi continut ori mori….publish or perish….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *