O redacţie şi un brand

Această rubrică se referă în general la un om şi mai multe etichete. Azi e vorba de o etichetă şi mai mulţi oameni. Mai exact, de brandul “Academia Caţavencu”, care şi-a schimbat recent proprietarul, în urma licitaţiei.

Întâmplarea face ca noul proprietar să fie una şi aceeaşi persoană cu cel al “României libere”, Dan Grigore Adamescu, dar asta are mai puţină importanţă pentru rândurile care urmează. Problema e dacă suma pentru care a fost tranzacţionat brandul, ceva mai mult de 880 de mii de euro, e “adevărata valoare” a lui, orice-ar însemna asta.

Într-un sens, întrebarea are un răspuns afirmativ chiar din momentul în care aceşti bani vor trece dintr-un cont într-altul. E o sumă tranzacţionată efectiv, ceea ce în ultimă instanţă e cea mai bună evaluare a unui lucru. Merită, atunci, brandul “Academia Caţavencu” aceşti bani?

Previzibil, dacă revista se va dovedi mai departe una profitabilă, răspunsul e “da”. Ce-ar trebui făcut în acest caz? “Academia Caţavencu” a ajuns la licitaţie pentru că a dat faliment. Motivele care se pot invoca ţin de criză şi management/calitatea editorială a revistei.

Cea dintâi, criza, e pe cale de a se încheia, dar banii pe care advertiserii îi cheltuiesc pe presa scrisă nu se vor întoarce în niciun caz la nivelul din 2008, de vreo 80 de milioane de euro. Pentru 2011, se prognozează în jur de 30 de milioane, ca şi anul trecut. Reiese că revista trebuie făcută mai atractivă.

La acest punct, cel mai la îndemână răspuns ar putea fi că redacţia şi managerii ar trebui schimbaţi. Răspuns greşit.

Pe ce-a dat noul proprietar 882.659 de euro? Cu siguranţă, nu pe un nume şi o siglă. “Academia Caţavencu”, ca şi alte branduri, este şi, sau în primul rând, oamenii care au creat-o. Ca dovadă faptul că în anii ’90, acest nume a apărut ca urmare a separării redacţiei de primul proprietar, pentru care, până atunci, scosese “Caţavencu”, fără “Academie”. Aşa i se spune şi azi, revistei, la chioşc. În mod asemănător, “Dilema veche” a dus mai departe povestea “Dilemei”, în ciuda proprietarului, în timp ce din brandul iniţial, oficial, nu a mai rămas nimic.

Prin urmare, redacţia trebuie schimbată pentru ca “Academia Caţavencu” să funcţioneze la parametri mai buni, dar trebuie păstrată pentru ca brandul, achiziţionat contra unor bani cu care s-ar putea scoate o altă revistă vreme de un an, să nu se facă praf şi pulbere.

Desigur, e nevoie de un compromis, mai precis, de unul făcut cu fineţe. Rămâne de văzut dacă şi cum se va face.

De cealaltă parte, redacţia falită are mai multe opţiuni. E drept, la nivel de “simplu cetăţean”, ea ar putea fi tentată să rămână, fiindcă noul proprietar, Medien Holding, pare a fi un grup media mai stabil decât cel al lui Sorin Ovidiu Vîntu, unde revista şi publicaţiile din jurul ei au făcut implozie. Mai există varianta ca vechea redacţie să înregistreze un brand asemănător (al cui o fi vechiul “Caţavencu”?) şi să-şi vadă de drum, aşa cum sugerează faptul că Doru Buşcu, fostul manager, a licitat într-o primă instanţă până la 1,3 milioane de euro, câştigând dar neavând de unde plăti.

Necunoscutele din ecuaţie sunt prin urmare multe. Lucrurile se vor clarifica însă repede, poate atât de repede încât chiar şi aceste rânduri ar putea fi perimate la ieşirea de sub tipar. Să vedem!

Articol scris pentru ediţia de tipar de miercuri, 15 iunie a “României libere”

UPDATE: Lucrurile au început deja să se perimeze-precizeze cu zvonul că Liviu Mihaiu va fi cel care va prelua conducerea săptămânalului. Mihaiu părăsise de ceva vreme redacţia, iar o altercaţie între el şi Doru Buşcu a stârnit ecouri.

  1. Tiberiu Cazacioc Reply

    Salut,

    Al cui este brandul Catavencu ? Al SC Catavencu SA (care este un conglomerat), dupa cum arata baza de date a OSIM, cu actionari interesanti. Despre povestea asta, am scris si eu cateva randuri de curand, aici http://bit.ly/lTvCKw

    Ideea este ca, daca s-au pierdut circa 3 milioane de euro pe an, in ultimii doi ani, s-au intors in conturi peste 800.000 euro, dar pierderea va fi la fel de mare si in acest an, minus suma platita pentru brand, cine scoate banii din buzunar ? Transferul brandului de la un proprietar la altul nu este decat un mijloc de presiune pe o schimbare a modelului de afaceri ? Sau, ma gandesc eu, daca saptamanulul merge la fel, in pierdere constanta, poate ca problema este de context si anume de piata: publicitate si public. Transferul brandului nu rezolva nimic, in sine, si daca ar fi sa se schimbe ceva in felul care se exprima revista, ce anume o va aduce pe castig ? Si daca s-ar schimba, ca sa castige din nou cota de piata, ar mai fi acelasi Catavencu ? Ultimele cifre BRAT arata prost pentru multe publicatii offline.

    Deci, la ce a folosit punerea in panoplie a brandului, daca nu ai actionariatul SC Catavencu SA ?

  2. Iulian Comanescu Reply

    Dragă Tiberiu, e şi nu e aşa.

    Odată că SC Caţavencu e oale şi ulcele în momentul licitaţiei, a intrat în insolvenţă şi probabil că ulterior nu mai poate funcţiona, nu mai ştiu cum e cu etapele acelea.

    În al doilea rând, în România poţi muta de azi pe mâine o publicaţie de pe o firmă pe alta fără niciun fel de probleme, de fapt, n-ai nici măcar obligaţia de a scrie societatea editoare undeva, în caseta redacţională. De fapt, singurul mod în care poţi afla cine editează de fapt, în sens juridic, un titlu de print e să furi o factură din tipografie, de unde să afli cine a plătit tirajul.

    Reiese de-aici că Academia Caţavencu o poate scoate oricine are brandul. Ce face cu ea după e o chestie care depinde de multe lucruri, în schimb.

  3. Marian Stavaroiu Reply

    Păi o soluţie ar exista: inserturile.
    La fiecare revistă să se dea un spray mic cu gaz ilariant. Altminteri o cumpărăm degeaba.
    Oamenii aceştia (ca mulţi alţii, de altfel) nu vor să vadă că în calendar scrie 2011 şi nu mai me rge cu umor din anii `90.
    Părerea mea.

  4. Tiberiu Cazacioc Reply

    Draga Iulian,

    M-a furat un pic constructia logica…brandul si echipa care il sustine editorial, sunt simbiotice…de aceea spuneam ca brandul fara sa stapinesti compania, nu valoareaza in sine nimic. Nu am fost prea clar. Sigur, poti muta de pe o firma pe alta. Faptul ca Mircea Dinescu (primul split de piata, “Aspirina saracului” si “Plai cu boi”) este cooptat in echipa de relansare, nu sunt sigur ca este o garantie. Dl. Dinescu este un produs in sine, super tare in lucrurile pe care le face prin el si cu persoana sa, dar nu sa construiasca gazete. Cel putin pina acum, eu nu stiu daca a excelat, asa, din pozitia mea de privitor de pe marginea pajistii media. Deci, ce avem: o piata in scadere, 3 pui de Academia Catavencu: vechiul, disidenta Kamikaze si noul ‘Catavencii’ si vorba ta, adica follow the money….cine plateste facturile….?! Daca publicatia a avut probleme este pentru ca piata s-a schimbat si publicul consumator s-a schimbat si tehnologiile s-au schimbat. Tot ce vezi in restul lumii, este continut pe bani, la britanici, la americani, la francezi. Iar Le Canard Enchaine, ofera doar prima pagina gratuit si atat. De restul, abonati-va. Si jurnalistii trebuie sa traiasca din ceva…..proportia dintre veniturile din advertising si continut s-a schimbat, cota de publicitate a scazut…si: ori taxezi continut ori mori….publish or perish….

Post your thoughts