O altphel de strategie

De câteva zile mailul meu a devenit ținta unei campanii de spam promovare pentru o publicație locală. Altphel, un săptămânal prahovean ce urmează o linie editorială similară cu cea a Academiei Cațavencu, încearcă astfel să își crească numărul de abonați pentru 2008. Nu comentez eficiența demersului. Probabil pe undeva, în spatele mailului jucăuș pe care-l tot primesc, e o strategie genială care momentan îmi scapă. Citind însă finalul mailului de spam promovare, ceva-ceva tot am înțeles:

“Daca esti dintre cei ce ne citesc pe net, sa stii ca de la anul, doar abonatii vor mai vedea gratuit editia online.”

Așadar, suntem aproape de finalul lui 2007 și de ani buni termeni ca online, new media, web 2.0, convergență media și, poate cel mai relevant pentru cazul de față, hiperlocalizare sunt pe buzele tuturor oamenilor de presă care vor să aibă unde lucra și peste doi, cinci, zece ani. E 2007 și o publicație folosește spamul mailuri tipizate ca unealtă de marketing și își anunță cititorii că de la anul “doar abonații vor mai vedea gratuit ediția online”. Dacă așa stau lucrurile, atunci ceva miroase ciudat în Prahova, și nu e doar rafinăria.
Ne place sau nu, îl înțelegem sau nu, internetul e responsabil de modificarea fundamentală a tot ce înseamnă media. Hiperlocalizarea conținutului e una dintre rețetele pe care presa următorilor ani va fi obligată să le folosească pentru a rămâne relevantă în fața comunităților de cititori. Washington Post, unul dintre cele mai “globale” branduri din presa scrisă, a înțeles asta atunci când a început să ofere informații hiperlocalizate prin LoudounExtra.com – site dedicat celor ce locuiesc în regiunea Loudoun din zona metropolitană a Washingtonului. Desigur, compar fructe diferite. Profilul editorial al săptămânalului prahovean nu se pretează unei soluții similare. Ideea însă rămâne. Nu pleci de pe internet, acum în 2007, decât dacă ai de gând ca în curând să faci altceva (eventual, comerț cu fructe). Un exemplu mai elocvent ar fi cel al Academiei Cațavencu, publicație cu același profil ca și Altphel. După ce ani de zile și-au apărat conținutul de ochii neplatnicilor de pe internet, cei de la Cațavencu au găsit totuși o soluție pentru a fi prezenți pe internet. Pentru că pe cât de neclare sunt câștigurile ce pot veni de pe urma prezenței în online, pe atât de clare sunt pierderile absenței din acest mediu.

În cadrul conferinței “Inovația în media” a fost și un panel dedicat presei locale. S-au discutat problemele cu care se confrunta acest tip de presă: distribuție proastă, accesul dificil la bugetele mari de publicitate ce se negociază “la centru” etc. Probleme mari, cu siguranță, care trebuie rezolvate rapid pentru a obține un model de bussiness eficient. Nu am auzit însă ceva clar în privința strategiilor online ale publicațiilor locale. Asta dacă formularea “trebuie să ne facem site-uri” nu e interpretată ca obiectiv strategic pe termen mediu și lung. Într-o sală în care, timp de ore bune, s-au auzit strategii și previziuni optimiste (uneori poate chiar prea optimiste) despre media online în România, “trebuie să ne facem site-uri” a sunat strident. Precum un modem de dial-up uitat lângă un router wireless.

7 thoughts on “O altphel de strategie”

  1. Sa-ti aduc aminte ca si ZF iti oferta articole complete doar abonatilor la editia tiparita?
    Am incercat sa-mi fac abonament exclusiv online, nu se poate! De ce? Nu stiu, probabil ca e nevoie de hartie consumata.

  2. Nu m-ar mira ca în curând ZF să renunțe la strategia asta dacă e să imi amintesc ce s-a întâmplat nu demult cu TimeSelect, secțiunea contra cost a New York Times și să țin cont și de declarațiile lui Murdoch referitoare la o posibilă eliberare a conținutului WSJ în online.

  3. Daca tot sint ceva gen Catavencu, sa-si faca doua site ca al colegilor intru’ stil: unul liber si celalat cu varianta electronica a publicatiei. In orice caz, cam devreme pentru “restrictionari” pe web, sint totusi mai putin cunoscuti in tara.

  4. @Iulian
    Cred ca a dori sa fii profitabil exclusiv pe internet, in Romania, intr-un interval de timp de vreo doi ani de acum inainte, ar putea fi o dorinta injusta. Doar daca nu ai deja o imagine de tipar extrem de consolidata si reusesti in acelasi timp sa gasesti solutia integratoare a business-ului de net.
    Deci a restrictiona catre editia tiparita un public pe care incerci sa il formezi si sa il fidelizezi este o strategie cumva stramba.
    Iti dai peste degetele care incearca sa consolideze printul 🙂
    Cat despre site-uri ca punct de baza al strategiei online: eu le vad cumva ca lista pe care o ei cu tine ca sa iti faci cumparaturile, dar nu te ajuta prea mult daca ti-ai uitat portofelul acasa 🙂

  5. @meplusmysefl
    întâi să lămurim o mică confuzie: textul de mai sus e scris de mine, un blogflender, dacă vrei, căruia Iulian îi acordă găzduire 🙂
    Altfel, revenind la subiect, cred ca avem viziuni diferite asupra problemei. Nu susțin abandonarea printului în favoarea netului. Sunt complementare. Cel mai bun exemplu în acest sens, la noi, e cel al Academiei Cațavencu. Nu dau tot conținutul online, dezvoltă și conținut care apare doar online șamd.Soluții există. Nu cred că lipsa din online consolidează printul, dimpotrivă. Eventual, ca experiment se poate încerca. O revistă ar putea avea ceva farmec dacă se marketează ca “ultima revistă din lume care va intra în online”, dar mă îndoiesc ca ar fi cumpărată doar pentru asta.
    nu știu cum e cu lista de cumpărături și portofelul uitat acasă, știu însă că au început să fie folosite cardurile 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *