O altphel de strategie

De câteva zile mailul meu a devenit ţinta unei campanii de spam promovare pentru o publicaţie locală. Altphel, un săptămânal prahovean ce urmează o linie editorială similară cu cea a Academiei Caţavencu, încearcă astfel să îşi crească numărul de abonaţi pentru 2008. Nu comentez eficienţa demersului. Probabil pe undeva, în spatele mailului jucăuş pe care-l tot primesc, e o strategie genială care momentan îmi scapă. Citind însă finalul mailului de spam promovare, ceva-ceva tot am înţeles:

“Daca esti dintre cei ce ne citesc pe net, sa stii ca de la anul, doar abonatii vor mai vedea gratuit editia online.”

Aşadar, suntem aproape de finalul lui 2007 şi de ani buni termeni ca online, new media, web 2.0, convergenţă media şi, poate cel mai relevant pentru cazul de faţă, hiperlocalizare sunt pe buzele tuturor oamenilor de presă care vor să aibă unde lucra şi peste doi, cinci, zece ani. E 2007 şi o publicaţie foloseşte spamul mailuri tipizate ca unealtă de marketing şi îşi anunţă cititorii că de la anul “doar abonaţii vor mai vedea gratuit ediţia online”. Dacă aşa stau lucrurile, atunci ceva miroase ciudat în Prahova, şi nu e doar rafinăria.
Ne place sau nu, îl înţelegem sau nu, internetul e responsabil de modificarea fundamentală a tot ce înseamnă media. Hiperlocalizarea conţinutului e una dintre reţetele pe care presa următorilor ani va fi obligată să le folosească pentru a rămâne relevantă în faţa comunităţilor de cititori. Washington Post, unul dintre cele mai “globale” branduri din presa scrisă, a înţeles asta atunci când a început să ofere informaţii hiperlocalizate prin LoudounExtra.com – site dedicat celor ce locuiesc în regiunea Loudoun din zona metropolitană a Washingtonului. Desigur, compar fructe diferite. Profilul editorial al săptămânalului prahovean nu se pretează unei soluţii similare. Ideea însă rămâne. Nu pleci de pe internet, acum în 2007, decât dacă ai de gând ca în curând să faci altceva (eventual, comerţ cu fructe). Un exemplu mai elocvent ar fi cel al Academiei Caţavencu, publicaţie cu acelaşi profil ca şi Altphel. După ce ani de zile şi-au apărat conţinutul de ochii neplatnicilor de pe internet, cei de la Caţavencu au găsit totuşi o soluţie pentru a fi prezenţi pe internet. Pentru că pe cât de neclare sunt câştigurile ce pot veni de pe urma prezenţei în online, pe atât de clare sunt pierderile absenţei din acest mediu.

În cadrul conferinţei “Inovaţia în media” a fost şi un panel dedicat presei locale. S-au discutat problemele cu care se confrunta acest tip de presă: distribuţie proastă, accesul dificil la bugetele mari de publicitate ce se negociază “la centru” etc. Probleme mari, cu siguranţă, care trebuie rezolvate rapid pentru a obţine un model de bussiness eficient. Nu am auzit însă ceva clar în privinţa strategiilor online ale publicaţiilor locale. Asta dacă formularea “trebuie să ne facem site-uri” nu e interpretată ca obiectiv strategic pe termen mediu şi lung. Într-o sală în care, timp de ore bune, s-au auzit strategii şi previziuni optimiste (uneori poate chiar prea optimiste) despre media online în România, “trebuie să ne facem site-uri” a sunat strident. Precum un modem de dial-up uitat lângă un router wireless.

  1. Mircea Scarlatescu Reply

    Sa-ti aduc aminte ca si ZF iti oferta articole complete doar abonatilor la editia tiparita?
    Am incercat sa-mi fac abonament exclusiv online, nu se poate! De ce? Nu stiu, probabil ca e nevoie de hartie consumata.

  2. Gabi Dobre Reply

    Nu m-ar mira ca în curând ZF să renunţe la strategia asta dacă e să imi amintesc ce s-a întâmplat nu demult cu TimeSelect, secţiunea contra cost a New York Times şi să ţin cont şi de declaraţiile lui Murdoch referitoare la o posibilă eliberare a conţinutului WSJ în online.

  3. Claude Reply

    Daca tot sint ceva gen Catavencu, sa-si faca doua site ca al colegilor intru’ stil: unul liber si celalat cu varianta electronica a publicatiei. In orice caz, cam devreme pentru “restrictionari” pe web, sint totusi mai putin cunoscuti in tara.

  4. meplusmyself Reply

    @Iulian
    Cred ca a dori sa fii profitabil exclusiv pe internet, in Romania, intr-un interval de timp de vreo doi ani de acum inainte, ar putea fi o dorinta injusta. Doar daca nu ai deja o imagine de tipar extrem de consolidata si reusesti in acelasi timp sa gasesti solutia integratoare a business-ului de net.
    Deci a restrictiona catre editia tiparita un public pe care incerci sa il formezi si sa il fidelizezi este o strategie cumva stramba.
    Iti dai peste degetele care incearca sa consolideze printul 🙂
    Cat despre site-uri ca punct de baza al strategiei online: eu le vad cumva ca lista pe care o ei cu tine ca sa iti faci cumparaturile, dar nu te ajuta prea mult daca ti-ai uitat portofelul acasa 🙂

  5. Gabi Dobre Reply

    @meplusmysefl
    întâi să lămurim o mică confuzie: textul de mai sus e scris de mine, un blogflender, dacă vrei, căruia Iulian îi acordă găzduire 🙂
    Altfel, revenind la subiect, cred ca avem viziuni diferite asupra problemei. Nu susţin abandonarea printului în favoarea netului. Sunt complementare. Cel mai bun exemplu în acest sens, la noi, e cel al Academiei Caţavencu. Nu dau tot conţinutul online, dezvoltă şi conţinut care apare doar online şamd.Soluţii există. Nu cred că lipsa din online consolidează printul, dimpotrivă. Eventual, ca experiment se poate încerca. O revistă ar putea avea ceva farmec dacă se marketează ca “ultima revistă din lume care va intra în online”, dar mă îndoiesc ca ar fi cumpărată doar pentru asta.
    nu ştiu cum e cu lista de cumpărături şi portofelul uitat acasă, ştiu însă că au început să fie folosite cardurile 😉

  6. meplusmyself Reply

    Revenire tarzie, dar decat niciodata…
    Gabi Dobre, imi cer scuze. Evident nu am fost atent.
    Interesanta nuantarea unui portofel plin de carduri 😉
    Multumesc.

Post your thoughts