Netto și cod de bune practici, din nou

Discuția referitoare la “how to blog“-ul sau codul de bune practici lansat în dezbatere la Netoo s-a încins. Nu am de gând să polemizez cu cei care au considerat că Adrian Cristea și cu mine suntem “comuniști”, “vrem ciolanul” (care?), “ne e rușine să fim bloggeri” sau intenționăm să vopsim toți bloggerii liberi în negru, să-i luăm ca sclavi și să îi vindem în Africa de Sud. Un răspuns bine scris, al lui Tudor Mateescu, mi se pare însă luat în seamă. Tudor spune în primul rând că mă bănuiește de linkbait fiindcă am inserat tagul Technorati legat de discuție. Nu știu ce legătură are linkbait-ul cu toată discuția, dar aș putea să bănuiesc și eu, ca Tudor, dacă e să ne batem în bănuieli, că omul nostru nu s-a obosit să se uite pe diferite bloguri unde are loc același “linkbait”, fiindcă așa s-a hotărât la Netoo. Nu foarte convins că asta folosește la ceva, eu n-am pus nici un fel de link acolo, ci doar m-am conformat ideii comune că trebuie menționat un tag Technorati.

În al doilea rând, Tudor mai e supărat de faptul că nu fac trimiteri la articolele de lege de care ar trebui să ținem cont când scriem pe blog, pentru a constata: “nimic concret”. Desigur, putea întreba sau căuta textele de lege, dar a preferat să se ascundă după deget și să acuze. Precizez aici că e vorba de Constituție, codul civil și, ei bine, codul penal, fiindcă insulta și calomnia continuă să constituie obiectul lui. Trimiterile astea nu se găsesc în draftul meu fiindcă am încercat să concentrez totul la maximum, ca regulile să fie puține și clare. Dacă ajungem la concluzia că e totuși neclar așa, să ne aducem aminte că e un draft și se poate ameliora, nu?

O altă formulă care nu îi convine lui Tudor e “acuzațiile trebuie susținute factual”. Tudor nu pricepe cum, așa că îl lămuresc eu: dacă îl acuzi, de pildă, pe ministrul învățământului că e incompetent, trebuie să vii în sprijinul acuzației cu un fapt, de pildă acela că studenții trăiesc în cămine fără tavan sau fără apă. Nu, nu am vrut să spun că “ar fi frumos să inviți persoana la dialog”, asta am vrut să spun două fraze mai jos, de ce aș fi vrut s-o mai spun o dată?

La punctul cu descurajarea atacurilor la persoană, Tudor se inflamează și are o revelație: “Problema principala cu acest pct.3 (dar chiar cu tot codul) este ca iti impune, cum sa faci, pentru ca ei stiu mai bine.”

Dincolo de acest “ei” picat din cer, Tudor conchide “automat”: aha, e vorba de cenzură. De ce? Fiindcă “ei” îți… “impune” ceva. Pe de o parte, nimeni nu impune nimic nimănui. Poți adera sau nu la principiul că atacul la persoană nu e bun. Părerea mea e că dacă nu aderi, începi să-ți etalezi virtuțile de troglodit intelectual. Dar ești liber să nu aderi. Pe de altă parte, din constatarea că cineva ți-ar impune ceva, nu poți trage concluzia că e vorba de cenzură. Deja celebrul exemplu cu “m..e RDS” ține de codul penal, pe undeva pe la insultă și, dacă Tudor s-a trezit brusc, de-abia acum, după nenorocitul nostru de draft, că “ei” îl cenzurează, atunci a făcut-o târziu. Trebuia să iasă în Piața Universității cu o pancartă de gât ceva mai de mult, să protesteze împotriva Codului Penal, care îl “cenzurează” și el. Asta, acum foarte mult timp, când a apărut articolul cu insulta – pe vremea lui Napoleon? Noi nu facem decât să propunem/recomandăm, iar angoasele lui Tudor că am putea să-i impunem ceva mi se par ridicole. N-avem nici cătușe, nici aparat represiv și nici sceptru de dictatori 🙂

Mai departe. Paragraful cu “descurajarea obscenității etc.” îi stârnește lui Tudor o reverie ironică:

“Oau.. cat americanism. In curand o sa ne spunem Sarbatori fericite in loc de Craciun fericit, Paste fericit sau eu mai stiu ce…”

Recunosc că treaba cu ura de rasă e cam “americanism”, dar am băgat-o acolo fiindcă niște toarăși de pe Internet au avut niște accese de libertate de expresie de-asta de-a lui Tudor și au stârnit interesul autorităților. Eu cred că Internetul românesc e în bună parte o mizerie, și nu în primul rând din motive de discriminare și ură de rasă. Dar cei trei moroni care se dau urmașii lui Hitler sau ceva de genul ăsta ar putea să ne procopsească cel mai ușor cu o lege de toată frumusețea – și-atunci să vezi cenzură. De aceea am crezut că e cazul să pun “americanismele” alea acolo. Mă mir, în treacăt: “Paște fericit” e după părerea lui Tudor o urare de pe vremea dacilor sau ce? Eu știam de “Hristos a înviat”.

Tudor se întreabă ce înseamnă pentru mine “violența de limbaj” și dă niște exemple din categoria “patru litere”. Da, exact alea mi se par și mie violente și dacă Tudor, care nu e de acord în genere cu mine, înțelege același lucru ca și mine prin “violență de limbaj”, e posibil ca termenul să fie suficient de precis. Probabil că și “imbecil”, “vită”, “cretin”, “bou” și altele asemenea sunt, la limită, în aceeași categorie. Calificativele astea prea puțini le merită, prea mulți le acordă. Părerea mea e că ai voie să te joci cu cuvintele, iar cele mai fără perdea sau răutăcioase au voie să zburde în libertate pe Internet. Nu vreau o lege precum cele referitoare la audiovizual, care să le interzică. Însă dacă aplici lista de mai sus unei persoane sau instituții, nu faci nici o scofală. Pe lângă faptul că discuția coboară în rigolă, te poți trezi și cu un proces.

La capitolul cu protecția surselor, Tudor se miră iar, în necunoștință de cauză, de faptul că ți-ai putea asuma obligația să nu dai numele oamenilor care te informează. Îl lămuresc eu: sunt ziariști care au făcut pușcărie pentru treaba asta, prin State, dar a comunica implică niște responsabilități. Nu cred că pentru Tudor categorisirea ca blogger, pe care o iubește, vrea să însemne ceva gen “iresponsabil”. Revin la responsabilități mai jos.

Ultimul paragraf spune că dimpotrivă, ai putea dezvălui identitatea cuiva care îți face spam sau te insultă în subsol. Ce-a priceput Tudor de aici? Paragraful “contrazice majoritatea afirmatiilor facute anterior in cod (oricum exista multe contradictii)”. Probabil că Tudor vede o contradicție între protecția surselor și cea a spammerilor, ceea ce e pueril. Protecția surselor vine de la ideea că servești interestul public dacă dai mai multă informație relevantă, prin urmare cauți s-o obții și încurajezi sursele să vină cu niște fapte relevante, pentru a schimba o situație rea în bine, și pentru asta le păstrezi identitatea ascunsă. Protecția spammerilor, a celor violenți în exprimare sau a proștilor, prolicșilor ș.a.m.d. e însă o gogoriță.

Despre restul “contradicțiilor” trebuie să îl invit pe Tudor să spună ceva, fiindcă până acum nu a făcut-o. E ceea ce eu am numit “o acuzație nesusținută factual”.

La final, Tudor mai încearcă o cascadorie, reducând codul la aproape nimic și sfătuind lumea să facă precum “Academia Cațavencu”, care spune ceva de genul: “Tot ce am scris aici este propria-mi fantezie si orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare”. Felicitări! Știați că iubita “Academie Cațavencu” e plină de procese? Eu nu am nici măcar unul și scriu de 15 ani la gazetă. În afară de presă sportivă, am făcut orice, de la anchete la cultură și de la politic la umor. Mulțumesc, Tudor, dincolo de izul de fugă de răspundere al unei asemenea abordări, prefer regulile mele.

Tudor încheie triumfal cu niște panseuri care nu privesc “cestiunea noastră” și cu concluzia: “Consider ca toata “afacerea” este un “mare” buzz “gandit”. Un linkbait, un brand awarness sau numiti-o cum vreti. Pe moment isi face treaba intr-un fel sau altul….”

Am mai spus-o și altădată, am pornit în direcția asta din mai multe motive, altruiste și egoiste. Printre cele altruiste se numără faptul că știu regulile jocului din comunicare, mă doare faptul că nu se aplică nici măcar în presa scrisă ca lumea și aș vrea să pun la îndemâna cui are nevoie un instrument cu care să se poată ghida. Cred că Netoo își găsește un scop precis și finit cu treaba asta și va obține prestigiu cu un program punctual și concret. De aceea am propus toată treaba la Netoo. Printre motivele egoiste se numără faptul că blogul mă face cunoscut, e precum știe oricine un instrument de branding personal, iar faptul că Internetul e atât de suburban cât e pe alocuri nu mă ajută. Nici “blogosfera”, în general, nu poate scăpa de lipsa de credibilitate decât crescând calitatea scrisului și spre o calitate a scrisului te duce codul sau how-to-ul despre care vorbim. “Libertatea” pe care o fâlfâie Tudor e o iluzie. În primul rând, suntem constrânși intern de niște principii, de genul “nu da în cap altuia”. În al doilea, extern funcționăm într-o asociere liber-consimțită numită stat, care are niște legi, legi care ne constrâng.

Cum se spune, faptul că Tudor nu le cunoaște nu îl scutește de urmările lor.

11 thoughts on “Netto și cod de bune practici, din nou”

  1. Iulian, bloggingul este o activitate individuala. Credibilitatea unui blogger deriva exclusiv din credibilitatea lui ca individ, nu de apartenenta la o asociatie sau organizatie. Faptul ca X sau Y respecta standardele “asociatiei blogerilor mari si mici fara frontiere” nu ii creste audienta si nici nu il face mai credibil daca el scrie pur si simplu prost/neinteresant.

    Voiam sa scriu mai multe, dar a facut-o deja Vivi in doua posturi interesante:
    http://www.vivi.ro/blog/?p=348
    http://www.vivi.ro/blog/?p=344

  2. In plus Iulian, pe langa cele spuse mai sus de Cristian , cred ca ideea ta
    a fost inca o incercare de a inventa roata, atat timp cat exista un cadru trasat
    deja :

    http://www.eff.org/bloggers/lg/

    Fiecare blogger isi poate exprima dorinta de a actiona in conformitate cu respectivul cadru, afisand pe blog-ul propriu un badge EFF, ceva gen “W3C XHTML”. Oricine ajunge pe blog, stie care sunt regulile “casei”, simplu.

  3. O s’avem toti blogurile noastre si nu de’astea facute la tasta ci unele, marfa, audio/video, internetul va fi o cacofonie de monoloage la care nu asculta nimeni. In momentul asta e noutatea, excitatia, posibilitatile. Care posibilitati inca nici n’au dat bine coltul din tarana. Content is everything. Delivery won’t really matter. Ceea ce e clar: presa scrisa e pe dric. Toti o sa facem jurnalism de investigatie, o sa ne uitam unii sub patul altuia dupa ciuguleli suculente pe care o sa le trantim pe youtublog in constant stream mode, news reported as they happen. Proaspete, virgine, crude. Dl Comanescu si grupa formati la scoala presei scrise isi fac iluzii ca ordinea si protocolul se vor asterne peste bloguri. Prea tarziu. Formatul de azi e Usenet 1997. Poate o privire mai distanta, mai de pe margine, ar prinde ceva mai larg din peisaj, daca nu mai adanc. Dar, poate, blogger din jurnalist se scoate, dar nu ziaristul din blogger.

  4. Cristian: Ce zici de afirmații gen – “Domne, voi cu blogurile voastre…”, care nu vizează site-ul și scrisul tău, dar răsfrâng asupra ta ceva din disprețul față de producțiunile altora? Mie mi s-a întâmplat asta, deci afirmația ta cade.

    Daniel: Dacă e s-o luăm așa, și oamenii de la adresa respectivă s-au inspirat dintr-un alt cod, care e poate inspirat dintr-un alt cod. Eu am adaptat niște reguli de presă. Mă frapează cât seamănă cu codurile de pe Net.

    Iceberg: Tudor mi se pare de luat în seamă fiindcă a scris un răspuns lung și articulat. Nu știu cine e și ce trafic are. Dar poziția lui mi s-a părut interesantă și de aceea am luat-o în considerare. Bravo lui, chiar dacă nu sunt de acord deloc cu el, altfel spus.

  5. Iulian, obiectia ta mi se pare absolut ridicola. Astfel de mesaje intra in categoria “Ce presa de kkt”, “Programatorii lu’ Peste”, “Medici macelari” etc. Se pot folosi aici orice specialitati doresti, pentru fiecare exista contestari. In orice meserie exista un Ciomu si un Sorin Oprescu. Crezi ca Ciomu a stirbit ceva din profesionalismul lui Oprescu?
    Daca tu te oftici ca nu stiu cine spune nu stiu ce gogomanie despre blogeri, inseamna ca TU nu esti SIGUR ca bloggingul e ceva serios si ca ce faci tu e OK. Si, inainte de a purcede la alte demersuri, poate ar trebui sa te convingi pe tine insuti ca faci un lucru OK, ca il faci bine (acum pe bune, ca altfel nu pierdeam timpul pe-aici).
    Asta nu inseamna sa ignori orice feedback, ci doar sa le selectezi pe cele relevante.

  6. Cristian: pana la urma, ce sustii? Prima data ai spus, in esenta, ca tu si numai tu, ca autor, iti construiesti credibilitatea. Acum accepti ca da, exista obiectii care ti se pot aduce din cauza altora, dar spui ca zambetele de felul “voi, bloggerii” nu trebuie luate in seama.

    Cred ca problema noastra e ca suntem prea imersati in “blogosfera” si ne raportam stupid unii la altii. Ai vazut discutiile alea despre cine e mai citit? De fapt, nici un blogger din Romania nu a reusit sa monetizeze in vreun fel traficul, pentru ca nici “cel mai citit”, nici un baiat care face o treaba de super-nisa, cu 150 de unici pe zi, nu are acelasi ordin de marime cu un site popular. Ar trebui sa scoatem nasul din display din cand in cand si sa vedem ce mai spune si lumea “cealalta”, din afara blogosferei, despre noi, nu?

  7. Blogul ramine in principal a one way communication media, in ciuda replicilor, threadurilor, incercarilor wiki, forum, etc. Iti inteleg ratiunile altruise si egoiste de a scrie unul si iti admir dedicatia si puterea de munca. Se pare ca cei 20 de ani de jurnalism te ajuta sa scrii mai bine si mai repede decit altii. Doar ca daca asta e incercarea ta de a salva lumea, ma gindesc ca ar trebui sa gasesti o cale sa comunici in adevaratul sens al cuvintului, nu doar sa informezi sau citeodata sa-ti distrezi cititorii.

  8. Iulian, nu cred că ai înteles. Credibilitatea mea, Cristian Banu, nu este afectata in nici un fel daca X bate campii pe blogul lui, asa cum credibilitatea lui Sorin Oprescu nu a fost afectata de incidentul Ciomu.
    Ca sunt idioti care fac generalizari “toti bloggerii sunt idioti”, “toti medicii sunt macelari”, “toti ziaristi sun inculti”, whatever, este un fapt care exista si care nu va fi atenuat de o Asociatie a Blogerilor.
    Nu vad de ce sa ma simt eu afectat de idiosincraziile unor oameni care isi dau cu parerea despre un fenomen pe care nu il inteleg. Aici nu este vorba de a ne citi noi intre noi. Oricum, majoritatea au activitati offline serioase.
    Apoi, se uita un aspect foarte important. Bloggingul este – in mare parte – un “second job”, un hobby, ca pescuitul, sau filatelia. Ori, reglementarea unui hobby este discutabila. Faptul ca esti membru al Asociatiei Pescarilor nu te face un pescar mai bun sau mai rau. Mi se pare mai degraba o ocazie pentru niste neni sa castige importanta in mod artificial, caci, nu-i asa, orice organizatie are un presedinte, vicepresedinti, secretari samd.

  9. Imi cer scuze pentru intarziere.

    Sa preiau o insiruire de cuvinte, citez: “Părerea mea e că ai voie să te joci cu cuvintele,”.. corect a fost un joc.. si se pare ca reusit 😀

    Acum as putea sa ma joc cu tot ce ai scris aici dar nu are rost. Fapt, cauze dovezi.. ehh 🙂

    Ceea ce era cel mai important de retinut este ca:

    De ce un comentariu distructiv la un astfel de cod atat de bun?
    Pentru ca distrugerea este o functie a creatiei (poate cea mai importanta).

    Asa ca uite cat de creativ ai fost si cat de bine ai lamurit/subliniat anumite idei. Felicitari 🙂

Leave a Reply to ICE3ERG Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *