Netto şi cod de bune practici, din nou

Discuţia referitoare la “how to blog“-ul sau codul de bune practici lansat în dezbatere la Netoo s-a încins. Nu am de gând să polemizez cu cei care au considerat că Adrian Cristea şi cu mine suntem “comunişti”, “vrem ciolanul” (care?), “ne e ruşine să fim bloggeri” sau intenţionăm să vopsim toţi bloggerii liberi în negru, să-i luăm ca sclavi şi să îi vindem în Africa de Sud. Un răspuns bine scris, al lui Tudor Mateescu, mi se pare însă luat în seamă. Tudor spune în primul rând că mă bănuieşte de linkbait fiindcă am inserat tagul Technorati legat de discuţie. Nu ştiu ce legătură are linkbait-ul cu toată discuţia, dar aş putea să bănuiesc şi eu, ca Tudor, dacă e să ne batem în bănuieli, că omul nostru nu s-a obosit să se uite pe diferite bloguri unde are loc acelaşi “linkbait”, fiindcă aşa s-a hotărât la Netoo. Nu foarte convins că asta foloseşte la ceva, eu n-am pus nici un fel de link acolo, ci doar m-am conformat ideii comune că trebuie menţionat un tag Technorati.

În al doilea rând, Tudor mai e supărat de faptul că nu fac trimiteri la articolele de lege de care ar trebui să ţinem cont când scriem pe blog, pentru a constata: “nimic concret”. Desigur, putea întreba sau căuta textele de lege, dar a preferat să se ascundă după deget şi să acuze. Precizez aici că e vorba de Constituţie, codul civil şi, ei bine, codul penal, fiindcă insulta şi calomnia continuă să constituie obiectul lui. Trimiterile astea nu se găsesc în draftul meu fiindcă am încercat să concentrez totul la maximum, ca regulile să fie puţine şi clare. Dacă ajungem la concluzia că e totuşi neclar aşa, să ne aducem aminte că e un draft şi se poate ameliora, nu?

O altă formulă care nu îi convine lui Tudor e “acuzaţiile trebuie susţinute factual”. Tudor nu pricepe cum, aşa că îl lămuresc eu: dacă îl acuzi, de pildă, pe ministrul învăţământului că e incompetent, trebuie să vii în sprijinul acuzaţiei cu un fapt, de pildă acela că studenţii trăiesc în cămine fără tavan sau fără apă. Nu, nu am vrut să spun că “ar fi frumos să inviţi persoana la dialog”, asta am vrut să spun două fraze mai jos, de ce aş fi vrut s-o mai spun o dată?

La punctul cu descurajarea atacurilor la persoană, Tudor se inflamează şi are o revelaţie: “Problema principala cu acest pct.3 (dar chiar cu tot codul) este ca iti impune, cum sa faci, pentru ca ei stiu mai bine.”

Dincolo de acest “ei” picat din cer, Tudor conchide “automat”: aha, e vorba de cenzură. De ce? Fiindcă “ei” îţi… “impune” ceva. Pe de o parte, nimeni nu impune nimic nimănui. Poţi adera sau nu la principiul că atacul la persoană nu e bun. Părerea mea e că dacă nu aderi, începi să-ţi etalezi virtuţile de troglodit intelectual. Dar eşti liber să nu aderi. Pe de altă parte, din constatarea că cineva ţi-ar impune ceva, nu poţi trage concluzia că e vorba de cenzură. Deja celebrul exemplu cu “m..e RDS” ţine de codul penal, pe undeva pe la insultă şi, dacă Tudor s-a trezit brusc, de-abia acum, după nenorocitul nostru de draft, că “ei” îl cenzurează, atunci a făcut-o târziu. Trebuia să iasă în Piaţa Universităţii cu o pancartă de gât ceva mai de mult, să protesteze împotriva Codului Penal, care îl “cenzurează” şi el. Asta, acum foarte mult timp, când a apărut articolul cu insulta – pe vremea lui Napoleon? Noi nu facem decât să propunem/recomandăm, iar angoasele lui Tudor că am putea să-i impunem ceva mi se par ridicole. N-avem nici cătuşe, nici aparat represiv şi nici sceptru de dictatori 🙂

Mai departe. Paragraful cu “descurajarea obscenităţii etc.” îi stârneşte lui Tudor o reverie ironică:

“Oau.. cat americanism. In curand o sa ne spunem Sarbatori fericite in loc de Craciun fericit, Paste fericit sau eu mai stiu ce…”

Recunosc că treaba cu ura de rasă e cam “americanism”, dar am băgat-o acolo fiindcă nişte toarăşi de pe Internet au avut nişte accese de libertate de expresie de-asta de-a lui Tudor şi au stârnit interesul autorităţilor. Eu cred că Internetul românesc e în bună parte o mizerie, şi nu în primul rând din motive de discriminare şi ură de rasă. Dar cei trei moroni care se dau urmaşii lui Hitler sau ceva de genul ăsta ar putea să ne procopsească cel mai uşor cu o lege de toată frumuseţea – şi-atunci să vezi cenzură. De aceea am crezut că e cazul să pun “americanismele” alea acolo. Mă mir, în treacăt: “Paşte fericit” e după părerea lui Tudor o urare de pe vremea dacilor sau ce? Eu ştiam de “Hristos a înviat”.

Tudor se întreabă ce înseamnă pentru mine “violenţa de limbaj” şi dă nişte exemple din categoria “patru litere”. Da, exact alea mi se par şi mie violente şi dacă Tudor, care nu e de acord în genere cu mine, înţelege acelaşi lucru ca şi mine prin “violenţă de limbaj”, e posibil ca termenul să fie suficient de precis. Probabil că şi “imbecil”, “vită”, “cretin”, “bou” şi altele asemenea sunt, la limită, în aceeaşi categorie. Calificativele astea prea puţini le merită, prea mulţi le acordă. Părerea mea e că ai voie să te joci cu cuvintele, iar cele mai fără perdea sau răutăcioase au voie să zburde în libertate pe Internet. Nu vreau o lege precum cele referitoare la audiovizual, care să le interzică. Însă dacă aplici lista de mai sus unei persoane sau instituţii, nu faci nici o scofală. Pe lângă faptul că discuţia coboară în rigolă, te poţi trezi şi cu un proces.

La capitolul cu protecţia surselor, Tudor se miră iar, în necunoştinţă de cauză, de faptul că ţi-ai putea asuma obligaţia să nu dai numele oamenilor care te informează. Îl lămuresc eu: sunt ziarişti care au făcut puşcărie pentru treaba asta, prin State, dar a comunica implică nişte responsabilităţi. Nu cred că pentru Tudor categorisirea ca blogger, pe care o iubeşte, vrea să însemne ceva gen “iresponsabil”. Revin la responsabilităţi mai jos.

Ultimul paragraf spune că dimpotrivă, ai putea dezvălui identitatea cuiva care îţi face spam sau te insultă în subsol. Ce-a priceput Tudor de aici? Paragraful “contrazice majoritatea afirmatiilor facute anterior in cod (oricum exista multe contradictii)”. Probabil că Tudor vede o contradicţie între protecţia surselor şi cea a spammerilor, ceea ce e pueril. Protecţia surselor vine de la ideea că serveşti interestul public dacă dai mai multă informaţie relevantă, prin urmare cauţi s-o obţii şi încurajezi sursele să vină cu nişte fapte relevante, pentru a schimba o situaţie rea în bine, şi pentru asta le păstrezi identitatea ascunsă. Protecţia spammerilor, a celor violenţi în exprimare sau a proştilor, prolicşilor ş.a.m.d. e însă o gogoriţă.

Despre restul “contradicţiilor” trebuie să îl invit pe Tudor să spună ceva, fiindcă până acum nu a făcut-o. E ceea ce eu am numit “o acuzaţie nesusţinută factual”.

La final, Tudor mai încearcă o cascadorie, reducând codul la aproape nimic şi sfătuind lumea să facă precum “Academia Caţavencu”, care spune ceva de genul: “Tot ce am scris aici este propria-mi fantezie si orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare”. Felicitări! Ştiaţi că iubita “Academie Caţavencu” e plină de procese? Eu nu am nici măcar unul şi scriu de 15 ani la gazetă. În afară de presă sportivă, am făcut orice, de la anchete la cultură şi de la politic la umor. Mulţumesc, Tudor, dincolo de izul de fugă de răspundere al unei asemenea abordări, prefer regulile mele.

Tudor încheie triumfal cu nişte panseuri care nu privesc “cestiunea noastră” şi cu concluzia: “Consider ca toata “afacerea” este un “mare” buzz “gandit”. Un linkbait, un brand awarness sau numiti-o cum vreti. Pe moment isi face treaba intr-un fel sau altul….”

Am mai spus-o şi altădată, am pornit în direcţia asta din mai multe motive, altruiste şi egoiste. Printre cele altruiste se numără faptul că ştiu regulile jocului din comunicare, mă doare faptul că nu se aplică nici măcar în presa scrisă ca lumea şi aş vrea să pun la îndemâna cui are nevoie un instrument cu care să se poată ghida. Cred că Netoo îşi găseşte un scop precis şi finit cu treaba asta şi va obţine prestigiu cu un program punctual şi concret. De aceea am propus toată treaba la Netoo. Printre motivele egoiste se numără faptul că blogul mă face cunoscut, e precum ştie oricine un instrument de branding personal, iar faptul că Internetul e atât de suburban cât e pe alocuri nu mă ajută. Nici “blogosfera”, în general, nu poate scăpa de lipsa de credibilitate decât crescând calitatea scrisului şi spre o calitate a scrisului te duce codul sau how-to-ul despre care vorbim. “Libertatea” pe care o fâlfâie Tudor e o iluzie. În primul rând, suntem constrânşi intern de nişte principii, de genul “nu da în cap altuia”. În al doilea, extern funcţionăm într-o asociere liber-consimţită numită stat, care are nişte legi, legi care ne constrâng.

Cum se spune, faptul că Tudor nu le cunoaşte nu îl scuteşte de urmările lor.

  1. Cristian Banu Reply

    Iulian, bloggingul este o activitate individuala. Credibilitatea unui blogger deriva exclusiv din credibilitatea lui ca individ, nu de apartenenta la o asociatie sau organizatie. Faptul ca X sau Y respecta standardele “asociatiei blogerilor mari si mici fara frontiere” nu ii creste audienta si nici nu il face mai credibil daca el scrie pur si simplu prost/neinteresant.

    Voiam sa scriu mai multe, dar a facut-o deja Vivi in doua posturi interesante:
    http://www.vivi.ro/blog/?p=348
    http://www.vivi.ro/blog/?p=344

  2. Daniel Reply

    In plus Iulian, pe langa cele spuse mai sus de Cristian , cred ca ideea ta
    a fost inca o incercare de a inventa roata, atat timp cat exista un cadru trasat
    deja :

    http://www.eff.org/bloggers/lg/

    Fiecare blogger isi poate exprima dorinta de a actiona in conformitate cu respectivul cadru, afisand pe blog-ul propriu un badge EFF, ceva gen “W3C XHTML”. Oricine ajunge pe blog, stie care sunt regulile “casei”, simplu.

  3. ICE3ERG Reply

    Netoo si codu’ de bune practici, DIN NOU ? eu as zice more like… Un articol despre ce crede Tudor despre articol. Care Tudor !

  4. jazzman Reply

    O s’avem toti blogurile noastre si nu de’astea facute la tasta ci unele, marfa, audio/video, internetul va fi o cacofonie de monoloage la care nu asculta nimeni. In momentul asta e noutatea, excitatia, posibilitatile. Care posibilitati inca nici n’au dat bine coltul din tarana. Content is everything. Delivery won’t really matter. Ceea ce e clar: presa scrisa e pe dric. Toti o sa facem jurnalism de investigatie, o sa ne uitam unii sub patul altuia dupa ciuguleli suculente pe care o sa le trantim pe youtublog in constant stream mode, news reported as they happen. Proaspete, virgine, crude. Dl Comanescu si grupa formati la scoala presei scrise isi fac iluzii ca ordinea si protocolul se vor asterne peste bloguri. Prea tarziu. Formatul de azi e Usenet 1997. Poate o privire mai distanta, mai de pe margine, ar prinde ceva mai larg din peisaj, daca nu mai adanc. Dar, poate, blogger din jurnalist se scoate, dar nu ziaristul din blogger.

  5. Iulian Comanescu Reply

    Cristian: Ce zici de afirmaţii gen – “Domne, voi cu blogurile voastre…”, care nu vizează site-ul şi scrisul tău, dar răsfrâng asupra ta ceva din dispreţul faţă de producţiunile altora? Mie mi s-a întâmplat asta, deci afirmaţia ta cade.

    Daniel: Dacă e s-o luăm aşa, şi oamenii de la adresa respectivă s-au inspirat dintr-un alt cod, care e poate inspirat dintr-un alt cod. Eu am adaptat nişte reguli de presă. Mă frapează cât seamănă cu codurile de pe Net.

    Iceberg: Tudor mi se pare de luat în seamă fiindcă a scris un răspuns lung şi articulat. Nu ştiu cine e şi ce trafic are. Dar poziţia lui mi s-a părut interesantă şi de aceea am luat-o în considerare. Bravo lui, chiar dacă nu sunt de acord deloc cu el, altfel spus.

  6. Cristian Banu Reply

    Iulian, obiectia ta mi se pare absolut ridicola. Astfel de mesaje intra in categoria “Ce presa de kkt”, “Programatorii lu’ Peste”, “Medici macelari” etc. Se pot folosi aici orice specialitati doresti, pentru fiecare exista contestari. In orice meserie exista un Ciomu si un Sorin Oprescu. Crezi ca Ciomu a stirbit ceva din profesionalismul lui Oprescu?
    Daca tu te oftici ca nu stiu cine spune nu stiu ce gogomanie despre blogeri, inseamna ca TU nu esti SIGUR ca bloggingul e ceva serios si ca ce faci tu e OK. Si, inainte de a purcede la alte demersuri, poate ar trebui sa te convingi pe tine insuti ca faci un lucru OK, ca il faci bine (acum pe bune, ca altfel nu pierdeam timpul pe-aici).
    Asta nu inseamna sa ignori orice feedback, ci doar sa le selectezi pe cele relevante.

  7. Iulian Comanescu Reply

    Cristian: pana la urma, ce sustii? Prima data ai spus, in esenta, ca tu si numai tu, ca autor, iti construiesti credibilitatea. Acum accepti ca da, exista obiectii care ti se pot aduce din cauza altora, dar spui ca zambetele de felul “voi, bloggerii” nu trebuie luate in seama.

    Cred ca problema noastra e ca suntem prea imersati in “blogosfera” si ne raportam stupid unii la altii. Ai vazut discutiile alea despre cine e mai citit? De fapt, nici un blogger din Romania nu a reusit sa monetizeze in vreun fel traficul, pentru ca nici “cel mai citit”, nici un baiat care face o treaba de super-nisa, cu 150 de unici pe zi, nu are acelasi ordin de marime cu un site popular. Ar trebui sa scoatem nasul din display din cand in cand si sa vedem ce mai spune si lumea “cealalta”, din afara blogosferei, despre noi, nu?

  8. Monicata Reply

    Blogul ramine in principal a one way communication media, in ciuda replicilor, threadurilor, incercarilor wiki, forum, etc. Iti inteleg ratiunile altruise si egoiste de a scrie unul si iti admir dedicatia si puterea de munca. Se pare ca cei 20 de ani de jurnalism te ajuta sa scrii mai bine si mai repede decit altii. Doar ca daca asta e incercarea ta de a salva lumea, ma gindesc ca ar trebui sa gasesti o cale sa comunici in adevaratul sens al cuvintului, nu doar sa informezi sau citeodata sa-ti distrezi cititorii.

  9. Cristian Banu Reply

    Iulian, nu cred că ai înteles. Credibilitatea mea, Cristian Banu, nu este afectata in nici un fel daca X bate campii pe blogul lui, asa cum credibilitatea lui Sorin Oprescu nu a fost afectata de incidentul Ciomu.
    Ca sunt idioti care fac generalizari “toti bloggerii sunt idioti”, “toti medicii sunt macelari”, “toti ziaristi sun inculti”, whatever, este un fapt care exista si care nu va fi atenuat de o Asociatie a Blogerilor.
    Nu vad de ce sa ma simt eu afectat de idiosincraziile unor oameni care isi dau cu parerea despre un fenomen pe care nu il inteleg. Aici nu este vorba de a ne citi noi intre noi. Oricum, majoritatea au activitati offline serioase.
    Apoi, se uita un aspect foarte important. Bloggingul este – in mare parte – un “second job”, un hobby, ca pescuitul, sau filatelia. Ori, reglementarea unui hobby este discutabila. Faptul ca esti membru al Asociatiei Pescarilor nu te face un pescar mai bun sau mai rau. Mi se pare mai degraba o ocazie pentru niste neni sa castige importanta in mod artificial, caci, nu-i asa, orice organizatie are un presedinte, vicepresedinti, secretari samd.

  10. Tudor Mateescu Reply

    Imi cer scuze pentru intarziere.

    Sa preiau o insiruire de cuvinte, citez: “Părerea mea e că ai voie să te joci cu cuvintele,”.. corect a fost un joc.. si se pare ca reusit 😀

    Acum as putea sa ma joc cu tot ce ai scris aici dar nu are rost. Fapt, cauze dovezi.. ehh 🙂

    Ceea ce era cel mai important de retinut este ca:

    De ce un comentariu distructiv la un astfel de cod atat de bun?
    Pentru ca distrugerea este o functie a creatiei (poate cea mai importanta).

    Asa ca uite cat de creativ ai fost si cat de bine ai lamurit/subliniat anumite idei. Felicitari 🙂

Post your thoughts