Negative, de final de campanie

Fluturas Oprescu

Fluturas Oprescu

Pescuit de la Universitate, astă seară. Nu aș putea spune exact care-i fața și care-i verso-ul, dar le-am pus în ordinea “problemă-soluție”. Se dovedește că mesajele negative au început să fie asumate (nu numai prin culoare și poza cunoscută a lui Blaga, ci și prin numele PD-L tipărit) și să aibă un grad de decență. În trecut, s-au purtat diferite petice de hârtie pline de mizerii. PD-L a consultat probabil și un avocat pentru a nu putea fi băgat în cofă cu vreun proces de contracandidat, în virtutea lucrurilor destul de dure spuse.

Fluturașul e-n logica lucrurilor, aici are sens să-ți critici competitorul, e 1:1. Autorii au avut o problemă: să-l facă pe Oprescu urât și pe Blaga frumos, când aparatul foto îl iubește, dimpotrivă, pe cel dintâi.

Movul de la fața cu Oprescu e asemănător cu cel al președintelui Băsescu de la referendum, despre care s-a spus că e culoarea doliului oriental și inovația lui Eugen Ciocan, colaborator la GMP. (UPDATE: Movul e folosit chiar de Sorin Oprescu la SorinOprescu.ro.)

Voi ce ziceți? Vreun anti-Blaga există? Lucrurile alea alb-negru de pe stâlpi sunt mai curând asertive. Beneficiar, Oprescu.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

10 thoughts on “Negative, de final de campanie”

  1. Mihnea: sunt asumate, ma rog. Teoretic, materialele neasumate sunt mai eficiente pentru ca electoratul mai putin informat nu remarca emitentul mesajului si prin urmare ar putea acorda mai multa credibilitate unei “anonime”, dat fiind ca nu vine de la adversar. E o discutie morala aici, daca e “bine” sau “nu” sa faci asa ceva, dar dincolo de asta, cred ca bucurestenii identifica destul de bine cei doi adversari din turul II si deci stiu oricum cui sa atribuie fluturasul critic. Pana aici, corect gandit. Problema e ce eficienta are mesajul critic din cazul concret la aceiasi bucuresteni. Nu mi se pare stralucit, dar poate ca exista un argument pentru insistenta pe tema “el bate campii, eu am solutii concrete” si in ceasul al XI-lea.

    INconstantIN: da, sarpele vs. buldogul e ceva mai fun, mascotele sunt o poveste si simpatica, si folosita mai peste tot. E o problema acolo – Oprescu are destul de putine in comun cu un sarpe, nu exista asemanare fizica, ci doar niste presupuneri cu privire la caracter ale adversarului. Poate daca se pornea mai devreme pe treaba asta, prin repetitie, Oprescu se alegea cu o porecla. Acum e tarziu. Am auzit niste zvonuri dinspre tabara PD-L ca o astfel de propunere i s-ar fi pus pe masa lui Blaga la inceputul campaniei, dar acesta ar fi refuzat-o, ca prea putin serioasa. Poate ca vedem pe outdoor-uri ceea ce trebuia sa fie de la inceput?

  2. Anul trecut stacojiul acesta imperial (purpuriu inchis sau o nuanta aprop.) a fost culoarea lui Base in lupta cu “conjuratii” de la referendum: aparea in literele din outdoor… si in dungile de la camasa lui Base (finesse de photocabinet)… Era o culoare grava care se potrivea cu mesajul: singur contra tuturor. In 2008 e culoarea lui Opr. indep. care – tantanes…- are un mesaj asemanator: singur si insingerat de pumnalele ticalosite… Blaga a fost obligat la portocaliu, mai putin dramatic, = culoarea heralica a partidului.
    Dar au recuperat la nivel de layout… o sa dezvolt ideea la mine.

  3. o fi ceva cu doliul, iuli, dar e de intors prea mult camionul pina s-o explic.
    evident ca opr. si-a dorit culoarea asta, asa cum si base si-a dorit-o.
    mai precis: e inca un accesoriu de-al lui base pe care-l imprumuta opr.
    asa vulgarizat, stacojiul e super-culoare care implica participare emotionala! conotata pe lux premium high. iti vinde scumpatate, huzur, majestate.
    e siclamul de la silk cut, dunhill si nu stiu cite whiskyane si coniace… de ce voiau toti securistii dacie “visina putreda”? e culoarea cea mai dorita pe cherokee… e si pe maybachul lu’ jiji… e de super-basina!

  4. Textier: cu doliul nu e nimic, anul ăsta, la Oprescu. Dacă o fi copie, e copia a ceea ce-a făcut anul trecut Băsescu la referendum. Ceea ce se spune că a gândit Eugen Ciocan, cu ipostazele budiste ale maimuței (mâinile alea prin diferite locuri) și tristețea. Eu unul nu cred c-a servit la ceva, dar n-avem de unde ști.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *