N-a dansat decât o vară. Da’ de ce?

E o chestie care mă doare pe mine personal, drept pentru care m-am bucurat atunci când Sînziana Boariu mi-a adresat niște întrebări pe tema asta pentru “Adevărul”: de ce în România vedetele TV au un life span de trei-patru ani în general?

Articolul de care vorbesc face un inventar al oamenilor care au dansat mai mult de o vară în televiziunile din România. Eu am furnizat niște motive pentru care situația e așa cum e.

Discuția integrală a fost așa:

Cine a rezistat? Vedeta sau formatul?
În primul rând trebuie spus că toate cazurile de mai sus [Cătălin Ștefănescu, Cârcotași, Esca, Diaconescu, Doina Levintza] ar trebui să reprezinte norma, și nu excepția. Numai în România vedetele trăiesc trei-patru ani sau mai puțin. Larry King, care a ieșit de pe post de curând, a stat 25 de ani în același format. Barbara Walters a petrecut tot atâția ani la 20/20, iar Bernard Pivot a făcut timp de 15 ani Apostrophes și Bouillon de culture, vreo 10.

E clar că în astfel de situații avem de-a face cu formate foarte bine puse la punct pentru realizatori care își fac meseria strălucit. În România, în schimb, vedeta e formatul. Face excepție, de pe lista de mai sus, Andreea Esca, care și-a construit prestanța într-un format bun. Se vede, prin comparație, cât poate face o Andreea Berecleanu, o prezentatoare foarte bună, dacă nu e susținută de producție: o jumătate din audiența Escăi.

La Dan Diaconescu se vede altceva, în momentul în care s-a mutat în niște studiouri mai acătării și a început să facă ceva ce seamănă mai mult a format, a pierdut din viteză. El stătea bine în garsonieră, cu emisiunea aceea despre care am spus altundeva că semăna mai mult a blog.

Levintza, de exemplu, are audiente infime pe langa Cronica Carcotasilor? Cum se explica longevitatea?
În primul rând, Levintza e un brand bun. Apoi lucrul cu care se ocupă, moda, e o afacere aspirațională, estetică. În fine, emisiunea e duminica, într-un interval care nu constituie o mare miză. Televiziunile se bat pe rating mai ales în prime-time, în timpul săpătmânii. În week-end, nu prea avem programe de Doamne-ajută fiindcă nu sunt destule GRP-uri de publicitate disponibile pe piață.

Au rezistat cele mai bune emisiuni sau este si un noroc care depinde de vointa patronatului televiziunii?
Probabil că numai în cazul Andreei Esca putem spune că a rezistat cel mai bun. La Cătălin Ștefănescu, avem un realizator respectabil, dar invitați ca Wally Ollins sau Pascal Bruckner îi aduc mai mult stima presei decât tone de rating.

Sa rezisti cu o emisiune la TVR mai mult de zece ani este un merit? Avand in vedere ca televiziunea publica nu impune un rating anume?
E foarte greu de spus ce e un merit la TVR. Cătălin Ștefănescu e, în orice caz, mult peste media Marinelor Almășan, Iulianelor Marciuc și Sorinilor Burtea care ne intoxică nu de 10, ci de 20 de ani. În aceeași situație e și Eugenia Vodă. Celor doi li se poate reproșa, eventual, doar că n-au vrut mai mult. Ar fi putut eventual să civilizeze un post privat – deși e cam greu cu cultura pe acestea…

De ce afara exista showuri care ruleaza de doua, trei decenii, iar in Romania nu? Publicul roman nu poate sa fie fidel unui format sau pur si simplu nu este un format indeajuns de rezistent?
Vorbim de manageri incompetenți. În primul rând, aceștia nu înțeleg că o emisiune și audiența ei se construiesc în timp. Și un Jay Leno, și un Walter Cronkite au avut probleme de rating la început; la Realitatea TV, ar fi zburat după o săptămână, în ritmul în care această televiziune băga și scotea formate pe post în perioada dinaintea crahului. Știu că la un moment dat cineva de la Antena 3 a spus, în direct: “Hai să vedem pe cine mai bagă Vîntu săptămâna asta, ca să-l batem!” Avea dreptate în mod jalnic: Antena 3 a bătut Realitatea, în prime-time, fiindcă a insistat pe aceleași fețe și aceleași formate, chiar lipsite de calități. Dar acum nu mai contează.

Se vede oricum că adevăratul câștigător e însă PRO TV-ul. Acesta obține leadership-ul absolut cu formate care merită acest nume și oameni pregătiți să le facă, precum “Dansez pentru tine”. De ce nu vorbim și de longevitatea lui Bănică Jr.? Are și el vreo zece sezoane. “Dansez” mi se pare un exemplu de producție aflată la zenit și condusă bine de la un sezon la altul. Iar asta ne duce la cel de-al doilea tip de incompetență: se dau toată decizia și toți banii moderatorului și pentru producția propriu-zisă nu mai rămâne nimic. Asta funcționează foarte bine dacă ai nevoie de un om care să răspundă la comenzi politice, care va fi mai dispus să se conformeze unor telefoane și o va face mai eficient fără un producător ca Al Pacino din “Insider” în coastă. Dar televiziunea adevărată și longevivă nu se face așa. O dovedește cazul lui Teo Trandafir, o persoană plină de carismă, dar care nu a avut parte de formate propriu-zise, ci de un fel de emisiuni-burlan, în care făcea ce voia în funcție de un desfășurător destul de sumar. Andreea Marin a stat la “Surprize, surprize”, o producție foarte atent pusă la punct, vreo nouă ani, iar alte succese marca Lazarov, gen “Din dragoste”, au fost și ele longevive. De ce? În spatele lor se afla o mare cantitate de știință și de creier, cu tot antiintelectualismul lor. Din păcate, Valeriu Lazarov a dispărut fără discipoli, “prea scump” pentru televiziunile care trăiesc din combinații politice, și nu de pe urma publicului.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *