Mogulograma presei românești (II)

Am arătat în prima parte că Ringier și Voiculescu au făcut profituri remarcabile în 2007, cel puțin dacă sumăm rezultatele de la firmele pe care le-am putut găsi la Ministerul Economiei și Finanțelor. Sârbu a ieșit pe minus cu aproximativ 5,7 milioane de euro, dar rezultatul nu e unul înspăimântător, dacă ne gândim că în costurile COO-ului CME s-ar putea regăsi și prețul Pro Sport, achiziționat în 2007 pentru o sumă despre care s-a spus că e șapte milioane de euro. Continuăm cu rezultatele lui Vîntu și Patriciu, ultimii veniți în lumea celor “cinci mari” din media românească, despre care spuneam că e logic să aibă pierderi mai mari, dat fiind faptul că și-au constituit structurile de print din 2005 încoace. Pentru început, încă o dată, topul profiturilor nete și al pierderilor nete:

Ringier România: 28.427.137
Voiculescu: 10.012.587
Sârbu: -19.129.939
Vîntu: -22.666.223
Patriciu: -29.882.214

Vîntu: A avut o expansiune notabilă în ultimii doi-trei ani, mai ales prin fagocitarea Grupului “Academia Cațavencu”. Modul cum au evoluat lucurile e cunoscut. Pe undeva, ceva din cele 22,7 milioane pierderi de pe Cațavencu SA, Poligraf SRL și IQ Editex.

Cifrele “Ziua SRL” – care nici nu a fost asumată oficial de Sorin Ovidiu Vîntu – nu sunt încă disponibile la Ministerul Economiei și Finanțelor. Situația pe cele trei firme cunoscute e totuși interesantă prin comparație cu 2006 (date în RON):

  Cifra de afaceri 2007 Cifra de afaceri 2006 Pierderea netă 2007 Pierderea netă 2006
Cațavencu SA 57.527.501 26.343.589 -14.188.277 -348.581
Poligraf SRL 17.310.410 4.855.929 -3.714.632 -7.284.652
I.Q. Editex 6.404.691 1.250.837 -4.763.314 -1.040.564

Se vede că în fiecare caz cifra de afaceri e de două până la cinci ori mai mare decât în 2006, ceea ce explică într-o oarecare măsură și pierderile mai mari. Acestea se sumarizează la titluri nou lansate gen “Business Standard” sau “Money Express” (primăvara 2007), dar și numeroase operațiuni de internet, derulate și ele pe firmele de mai sus. Din toată structura lui Sorin Ovidiu Vîntu, singurul succes e “Cotidianul”, care, ajutat de inserturi, și-a crescut substanțial tirajul și audiența și, probabil, e cel mai în formă ziar quality al momentului, deși tirajul lui e încă sub jumătate din cel de la “Evenimentul zilei”. E destul de clar că în 2007 Vîntu a fost dispus să piardă mult, dar ca și în alte grupuri de media, titlurile din structura lui de print urmează probabil să treacă printr-un proces de evaluare și reduceri ale pierderilor. Asta spun surse neoficiale că e misiunea lui Mihnea Vasiliu în fruntea ziarului “Cotidianul” și a “Realității TV”, iar Sergiu Toader și Sorin Enache, cei doi manageri de top ai lui Vîntu, și-au prelungit contractele cu clauza de a aduce Realitatea TV, principalul aspirator de bani al grupului, la break even în 2009.

Patriciu: A dus “Click!” peste 100 de mii de exemplare, dar nu a reușit să scoată “Adevărul” din zona gri în care acesta ajunsese după plecarea lui Cristian Tudor Popescu și a echipei acestuia. Schimbările manageriale de la acesta – Grigore Cartianu a luat locul lui Laurențiu Ciocăzanu – arată mai curând intenții de consolidare decât de expansiune, ca și achiziția sediului din Fabrica de Glucoză, contra a aproape 10 milioane de dolari SUA, și tipografia despre care se spune că e o investiție masivă. Pe undeva, Patriciu se află destul de aproape de începutul traseului de mare investitor media, iar strategia lui e mai curând verticală (sediu, tipografie și planuri amânate pentru TV) decât orizontal-expansionistă, ca în cazul lui Vîntu sau Voiculescu. Dacă informațiile despre achiziția “Blik” în Ucraina se adeveresc, ele pot fi o mutare inteligentă, fiindcă experiența “Click!” a dovedit, în România, o anumită știință de a face tabloid a echipei Cornețeanu-Halpert.

Pierderile de 29,88 milioane RON ale lui Patriciu nu includ datele Adevărul SA, societate al cărei bilanț nu e încă prezent la Ministerul Economiei și Finanțelor.

Grupuri străine de reviste: O mare parte din cifra de afaceri și profitul Ringier se datorează diviziei de reviste, fiindcă titlurile-problemă ale grupului elvețian sunt în zona quality. Revistele – mai ales glossy și ghiduri TV – sunt un business puternic în România. Pentru că e vorba de companii disjuncte, care editează fiecare mai multe titluri, putem vorbi de suma cifrelor de afaceri ca dimensiuni ale pieței, ceea ce înseamnă, pentru Business Media Group, Sanoma România, Attica Media, Liberis, Edipresse A.S. și Casa Lux, nu mai puțin de 128.892.000 RON, o cifră de afaceri aproximativ egală cu cea a Publimedia Internațional și a Editurii Intact la un loc. Câteva titluri puternice, de-a valma, pentru ca cititorul nespecialist să înțeleagă despre ce e vorba: “Unica”, “Avantaje”, “Elle”, “Cosmopolitan”, “Playboy”, “Burda”, “Practic în bucătărie”. Interesant e că sumând profiturile cu pierderile, care apar doar în cazul Attica Media și Liberis Publications, două companii aflate la început de drum, obținem un profit net de 6,38 milioane RON, undeva sub operațiunile familiei Voiculescu (10,01 milioane RON), dar incomparabil cu pierderile între 19 și 29 de milioane ale lui Sârbu, Vîntu și Patriciu.

Topul este următorul:

Compania Cifra de afaceri 2007 Profit/pierdere neta Nr. angajati
Edipresse A.S. SRL 35286684 2924274 118
Sanoma Hearst România SRL 33633768 127870 122
Burda România SRL 25536659 1106179 75
Casa Lux SRL 13629516 2787609 40
Business Media Group 10503114 329795 93
Attica Media RMN SRL 5675173 -166555 15
Liberis Publications România SRL 4627086 -724726 20
Total 128892000 6384446 483

Interesant e și totalul angajaților, depășit numai de cel al Ringier România (692), în condițiile în care și elvețienii au o divizie de reviste comparabilă ca volum cu Edipresse A.S. sau Sanoma Hearst România.

Campionul pieței este Edipresse, a patra companie în topul profitului și a cincea, din punctul de vedere al cifrei de afaceri.

Cifrele de afaceri confirmă evoluția pe tiraje și audiențe
În linii mari, în România există două tipuri de companii mari de publishing. Cele străine fac reviste și eventual tabloide și sunt axate pe profit. Cele românești au și titluri cotidiene, multe cu probleme și majoritatea cu parti pris-uri politice. Într-un fel sau altul, situația pe audiențe arată că presa ca pârghie de influență politică, combinațiile, articolele plătite fără “P” de la publicitate pe ele, analiștii-impostori, managerii-zbiri, corifeii la andropauză, în fine, jegul care afectează media la fel ca și alte segmente ale societății românești nu pare a avea o durată de viață lungă. Cel puțin, nu dacă cineva vrea bani – și nu altceva – din media. Iar profitul e, până la proba contrarie, singura garanție a curățeniei editoriale.

6 thoughts on “Mogulograma presei românești (II)”

  1. N-am gasit date despre Rlibera, cred ca am zis asta si la episodul 1. Oricum, e vorba de un singur titlu, care nu schimba dinamica pietei in ansamblu. Mai lipsesc si alti publisheri mici.

  2. In afara Realitatii TV, mai nicio institutie media din trustul lui Vantu nu este profitabila: The Money Chanel nu are cum sa evolueze mai mult avand in vedere nisa sa, Romantica se zbate la 0,1%, ceea ce nu este pe placul publicitarilor, iar Telesport, post achizitionat de curand de catre Realitatea Media, nu poate produce foarte mult deoarece si acest post TV are o audienta undeva la 5000-7000 de telespectatori, iar pe partea de print SOV a facut miscari sa zicem spectaculoase, dar profitul se va vedea ceva mai incolo.

  3. realitatea e ca profiturile alea nu vor veni niciodata. o analiza financiara nu foarte profunda ar scoate din cifrele astea niste concluzii tragice si cumva comice. o sg intrebare: de ce margini si de cati ani de profit e nevoie pentru a recupera asemenea investitii (anuale, stati sa le vedem si pe alea pe 2008:)?
    felicitari iulian pt ca ai deschis aceasta discutie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *