Mogulograma presei româneşti (II)

Am arătat în prima parte că Ringier şi Voiculescu au făcut profituri remarcabile în 2007, cel puţin dacă sumăm rezultatele de la firmele pe care le-am putut găsi la Ministerul Economiei şi Finanţelor. Sârbu a ieşit pe minus cu aproximativ 5,7 milioane de euro, dar rezultatul nu e unul înspăimântător, dacă ne gândim că în costurile COO-ului CME s-ar putea regăsi şi preţul Pro Sport, achiziţionat în 2007 pentru o sumă despre care s-a spus că e şapte milioane de euro. Continuăm cu rezultatele lui Vîntu şi Patriciu, ultimii veniţi în lumea celor “cinci mari” din media românească, despre care spuneam că e logic să aibă pierderi mai mari, dat fiind faptul că şi-au constituit structurile de print din 2005 încoace. Pentru început, încă o dată, topul profiturilor nete şi al pierderilor nete:

Ringier România: 28.427.137
Voiculescu: 10.012.587
Sârbu: -19.129.939
Vîntu: -22.666.223
Patriciu: -29.882.214

Vîntu: A avut o expansiune notabilă în ultimii doi-trei ani, mai ales prin fagocitarea Grupului “Academia Caţavencu”. Modul cum au evoluat lucurile e cunoscut. Pe undeva, ceva din cele 22,7 milioane pierderi de pe Caţavencu SA, Poligraf SRL şi IQ Editex.

Cifrele “Ziua SRL” – care nici nu a fost asumată oficial de Sorin Ovidiu Vîntu – nu sunt încă disponibile la Ministerul Economiei şi Finanţelor. Situaţia pe cele trei firme cunoscute e totuşi interesantă prin comparaţie cu 2006 (date în RON):

  Cifra de afaceri 2007 Cifra de afaceri 2006 Pierderea netă 2007 Pierderea netă 2006
Caţavencu SA 57.527.501 26.343.589 -14.188.277 -348.581
Poligraf SRL 17.310.410 4.855.929 -3.714.632 -7.284.652
I.Q. Editex 6.404.691 1.250.837 -4.763.314 -1.040.564

Se vede că în fiecare caz cifra de afaceri e de două până la cinci ori mai mare decât în 2006, ceea ce explică într-o oarecare măsură şi pierderile mai mari. Acestea se sumarizează la titluri nou lansate gen “Business Standard” sau “Money Express” (primăvara 2007), dar şi numeroase operaţiuni de internet, derulate şi ele pe firmele de mai sus. Din toată structura lui Sorin Ovidiu Vîntu, singurul succes e “Cotidianul”, care, ajutat de inserturi, şi-a crescut substanţial tirajul şi audienţa şi, probabil, e cel mai în formă ziar quality al momentului, deşi tirajul lui e încă sub jumătate din cel de la “Evenimentul zilei”. E destul de clar că în 2007 Vîntu a fost dispus să piardă mult, dar ca şi în alte grupuri de media, titlurile din structura lui de print urmează probabil să treacă printr-un proces de evaluare şi reduceri ale pierderilor. Asta spun surse neoficiale că e misiunea lui Mihnea Vasiliu în fruntea ziarului “Cotidianul” şi a “Realităţii TV”, iar Sergiu Toader şi Sorin Enache, cei doi manageri de top ai lui Vîntu, şi-au prelungit contractele cu clauza de a aduce Realitatea TV, principalul aspirator de bani al grupului, la break even în 2009.

Patriciu: A dus “Click!” peste 100 de mii de exemplare, dar nu a reuşit să scoată “Adevărul” din zona gri în care acesta ajunsese după plecarea lui Cristian Tudor Popescu şi a echipei acestuia. Schimbările manageriale de la acesta – Grigore Cartianu a luat locul lui Laurenţiu Ciocăzanu – arată mai curând intenţii de consolidare decât de expansiune, ca şi achiziţia sediului din Fabrica de Glucoză, contra a aproape 10 milioane de dolari SUA, şi tipografia despre care se spune că e o investiţie masivă. Pe undeva, Patriciu se află destul de aproape de începutul traseului de mare investitor media, iar strategia lui e mai curând verticală (sediu, tipografie şi planuri amânate pentru TV) decât orizontal-expansionistă, ca în cazul lui Vîntu sau Voiculescu. Dacă informaţiile despre achiziţia “Blik” în Ucraina se adeveresc, ele pot fi o mutare inteligentă, fiindcă experienţa “Click!” a dovedit, în România, o anumită ştiinţă de a face tabloid a echipei Corneţeanu-Halpert.

Pierderile de 29,88 milioane RON ale lui Patriciu nu includ datele Adevărul SA, societate al cărei bilanţ nu e încă prezent la Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Grupuri străine de reviste: O mare parte din cifra de afaceri şi profitul Ringier se datorează diviziei de reviste, fiindcă titlurile-problemă ale grupului elveţian sunt în zona quality. Revistele – mai ales glossy şi ghiduri TV – sunt un business puternic în România. Pentru că e vorba de companii disjuncte, care editează fiecare mai multe titluri, putem vorbi de suma cifrelor de afaceri ca dimensiuni ale pieţei, ceea ce înseamnă, pentru Business Media Group, Sanoma România, Attica Media, Liberis, Edipresse A.S. şi Casa Lux, nu mai puţin de 128.892.000 RON, o cifră de afaceri aproximativ egală cu cea a Publimedia Internaţional şi a Editurii Intact la un loc. Câteva titluri puternice, de-a valma, pentru ca cititorul nespecialist să înţeleagă despre ce e vorba: “Unica”, “Avantaje”, “Elle”, “Cosmopolitan”, “Playboy”, “Burda”, “Practic în bucătărie”. Interesant e că sumând profiturile cu pierderile, care apar doar în cazul Attica Media şi Liberis Publications, două companii aflate la început de drum, obţinem un profit net de 6,38 milioane RON, undeva sub operaţiunile familiei Voiculescu (10,01 milioane RON), dar incomparabil cu pierderile între 19 şi 29 de milioane ale lui Sârbu, Vîntu şi Patriciu.

Topul este următorul:

Compania Cifra de afaceri 2007 Profit/pierdere neta Nr. angajati
Edipresse A.S. SRL 35286684 2924274 118
Sanoma Hearst România SRL 33633768 127870 122
Burda România SRL 25536659 1106179 75
Casa Lux SRL 13629516 2787609 40
Business Media Group 10503114 329795 93
Attica Media RMN SRL 5675173 -166555 15
Liberis Publications România SRL 4627086 -724726 20
Total 128892000 6384446 483

Interesant e şi totalul angajaţilor, depăşit numai de cel al Ringier România (692), în condiţiile în care şi elveţienii au o divizie de reviste comparabilă ca volum cu Edipresse A.S. sau Sanoma Hearst România.

Campionul pieţei este Edipresse, a patra companie în topul profitului şi a cincea, din punctul de vedere al cifrei de afaceri.

Cifrele de afaceri confirmă evoluţia pe tiraje şi audienţe
În linii mari, în România există două tipuri de companii mari de publishing. Cele străine fac reviste şi eventual tabloide şi sunt axate pe profit. Cele româneşti au şi titluri cotidiene, multe cu probleme şi majoritatea cu parti pris-uri politice. Într-un fel sau altul, situaţia pe audienţe arată că presa ca pârghie de influenţă politică, combinaţiile, articolele plătite fără “P” de la publicitate pe ele, analiştii-impostori, managerii-zbiri, corifeii la andropauză, în fine, jegul care afectează media la fel ca şi alte segmente ale societăţii româneşti nu pare a avea o durată de viaţă lungă. Cel puţin, nu dacă cineva vrea bani – şi nu altceva – din media. Iar profitul e, până la proba contrarie, singura garanţie a curăţeniei editoriale.

  1. Iulian Comanescu Reply

    N-am gasit date despre Rlibera, cred ca am zis asta si la episodul 1. Oricum, e vorba de un singur titlu, care nu schimba dinamica pietei in ansamblu. Mai lipsesc si alti publisheri mici.

  2. Petrisor Socol Reply

    In afara Realitatii TV, mai nicio institutie media din trustul lui Vantu nu este profitabila: The Money Chanel nu are cum sa evolueze mai mult avand in vedere nisa sa, Romantica se zbate la 0,1%, ceea ce nu este pe placul publicitarilor, iar Telesport, post achizitionat de curand de catre Realitatea Media, nu poate produce foarte mult deoarece si acest post TV are o audienta undeva la 5000-7000 de telespectatori, iar pe partea de print SOV a facut miscari sa zicem spectaculoase, dar profitul se va vedea ceva mai incolo.

  3. eftimie Reply

    Pai nici Realitatea nu o duce prea bine, erau niste cifre pe aici cum ca ar a’fi avut pierderi de peste 8 milioane de euro,

  4. r Reply

    realitatea e ca profiturile alea nu vor veni niciodata. o analiza financiara nu foarte profunda ar scoate din cifrele astea niste concluzii tragice si cumva comice. o sg intrebare: de ce margini si de cati ani de profit e nevoie pentru a recupera asemenea investitii (anuale, stati sa le vedem si pe alea pe 2008:)?
    felicitari iulian pt ca ai deschis aceasta discutie.

Post your thoughts