Ministrul şi opiniile

Un om care a obţinut distincţii cu nume sonor în cercetare, prin ţări occidentale, are un CV în care scrie “servici” în loc de “serviciu”, după ce a fost plecat zeci de ani din ţară. Brusc, presa a început să-l toace pentru această greşeală de scriere şi pentru încă vreo două scăpări. Nu e absurd?

Probabil că da, dar omul e ministrul educaţiei şi naţiunea e-n doliu pentru că derbedeii, analfabeţii, pramatiile, plozii de bani gata, fanele lui Botezatu şi fanii Cruduţei, Liga Secretă a Susţinătorilor lui Bahoi de pe YouTube şi o seamă de copii mai cumsecade, dar la fel de chiulăi au picat Bacul. Ani de zile, dinainte de 1990 încoace, învăţământul românesc a produs pe stoc certificate de calificare (acest text e scris de un “electronist pentru automatizări” care de-abia ştie să schimbe un bec, apropo), diplome de liceu, diplome de licenţă. După ce şi le-au pus pe toate astea în taşcă, copiii de 20-21 de ani fără o aplecare deosebită către droguri, seminţe, fotbal, buticăreală au mai zăcut câte-un an-doi prin cămine, într-un soi de şomaj intelectual, de odihnă activă şi lene răstignită-n teste grilă, molfăind la vreun master inept. După ce-au terminat şi cu masterul, au dispărut pur şi simplu din peisaj, ca actorii bătrâni, ca să reapară prin cine ştie ce funcţii. Eventual.

Doar o minoritate infimă, cei mai răsăriţi, singurii care s-au salvat, au şters-o prin ţări străine, descotorosindu-se freudian de ţânţarii din cămin, mătreaţa din capul profesorului care spune la examene bancuri cu aeroport şi pistă, conjuraţia imbecililor de care trebuie să treacă pentru ca să ajungă junior prin vreo firmă cu o cât de mică sclipire la capătul tunelului. Pentru ei, a uita limba română e un lapsus tot freudian, scuzabil, deşi tot ei, premianţii internaţionali, cercetătorii care cercetează în străinătate fiindcă cercetarea din ţară nu cercetează nimic, sunt adesea cuprinşi de nostalgie şi revin ca să încerce să pună umărul la ceva “intern” şi să-şi rezolve o traumă din trecut.

După ce revin, într-o zi, sunt tocaţi şi făcuţi chiftele de ronţăit în studiourile TV, de lideri de opinie fără altă ocupaţie, dar posesori ai unui teanc de diplome cât o colecţie completă de opere ale lui Ceauşescu, pentru că au avut o idee de bun simţ: că din lene, copiat, cvasi-analfabetism, agramatism şi golănie n-ai cum să construieşti o generaţie de mâine. Aşa, nu prea berbant, cum arată acum, ministrul Funeriu are meritul de a fi pus în faţa României părinţilor şi copiilor o oglindă care îi reflectă urât, dar fidel. Pentru el, desigur că n-a meritat, dar pentru ţară, da. Păcat că ea, ţara, nu ştie.

Articol scris pentru ediţia de miercuri, 6 iulie a ziarului “România liberă”

  1. Viorel Gaita Reply

    Salut Iulian. Mi-a scapat ce-ai vrut sa zici cu “plozii de baunde lidni gata”. Si eu am diploma de “electrician de intretinere”, dar nu ma bag sa schimb o priza.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Viorel: eroare, domle, eroare, mersi de corecţiune. Era desigur “plozii de bani gata”. Care-o fi diferenţa între un electrician de întreţinere şi un electronist pentru automatizări?

Post your thoughts