Ministrul și opiniile

Un om care a obținut distincții cu nume sonor în cercetare, prin țări occidentale, are un CV în care scrie “servici” în loc de “serviciu”, după ce a fost plecat zeci de ani din țară. Brusc, presa a început să-l toace pentru această greșeală de scriere și pentru încă vreo două scăpări. Nu e absurd?

Probabil că da, dar omul e ministrul educației și națiunea e-n doliu pentru că derbedeii, analfabeții, pramatiile, plozii de bani gata, fanele lui Botezatu și fanii Cruduței, Liga Secretă a Susținătorilor lui Bahoi de pe YouTube și o seamă de copii mai cumsecade, dar la fel de chiulăi au picat Bacul. Ani de zile, dinainte de 1990 încoace, învățământul românesc a produs pe stoc certificate de calificare (acest text e scris de un “electronist pentru automatizări” care de-abia știe să schimbe un bec, apropo), diplome de liceu, diplome de licență. După ce și le-au pus pe toate astea în tașcă, copiii de 20-21 de ani fără o aplecare deosebită către droguri, semințe, fotbal, buticăreală au mai zăcut câte-un an-doi prin cămine, într-un soi de șomaj intelectual, de odihnă activă și lene răstignită-n teste grilă, molfăind la vreun master inept. După ce-au terminat și cu masterul, au dispărut pur și simplu din peisaj, ca actorii bătrâni, ca să reapară prin cine știe ce funcții. Eventual.

Doar o minoritate infimă, cei mai răsăriți, singurii care s-au salvat, au șters-o prin țări străine, descotorosindu-se freudian de țânțarii din cămin, mătreața din capul profesorului care spune la examene bancuri cu aeroport și pistă, conjurația imbecililor de care trebuie să treacă pentru ca să ajungă junior prin vreo firmă cu o cât de mică sclipire la capătul tunelului. Pentru ei, a uita limba română e un lapsus tot freudian, scuzabil, deși tot ei, premianții internaționali, cercetătorii care cercetează în străinătate fiindcă cercetarea din țară nu cercetează nimic, sunt adesea cuprinși de nostalgie și revin ca să încerce să pună umărul la ceva “intern” și să-și rezolve o traumă din trecut.

După ce revin, într-o zi, sunt tocați și făcuți chiftele de ronțăit în studiourile TV, de lideri de opinie fără altă ocupație, dar posesori ai unui teanc de diplome cât o colecție completă de opere ale lui Ceaușescu, pentru că au avut o idee de bun simț: că din lene, copiat, cvasi-analfabetism, agramatism și golănie n-ai cum să construiești o generație de mâine. Așa, nu prea berbant, cum arată acum, ministrul Funeriu are meritul de a fi pus în fața României părinților și copiilor o oglindă care îi reflectă urât, dar fidel. Pentru el, desigur că n-a meritat, dar pentru țară, da. Păcat că ea, țara, nu știe.

Articol scris pentru ediția de miercuri, 6 iulie a ziarului “România liberă”

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

3 thoughts on “Ministrul și opiniile”

  1. Salut Iulian. Mi-a scapat ce-ai vrut sa zici cu “plozii de baunde lidni gata”. Si eu am diploma de “electrician de intretinere”, dar nu ma bag sa schimb o priza.

  2. Viorel: eroare, domle, eroare, mersi de corecțiune. Era desigur “plozii de bani gata”. Care-o fi diferența între un electrician de întreținere și un electronist pentru automatizări?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *