Miniștrii și CV-urile lor

După Corina Dumitrescu, aspiranta care și-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educației un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic și profesional stufos, Ioan Mang. Și acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute, ceva care cere câteva sute de dolari ca să-ți ofere un dreptunghi de carton frumos și pompos colorat. Cum de ne-am cotorosit cu asemenea demnitari?

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu era unul al posesorilor de diplome și realizări obscure, gen facultăți private fără prea multă faimă sau masters-uri de care adesea puștimea isteață trage cât poate, pentru un loc cvasi-gratuit în cămin și bunăvoința părinților, care vor continua să stipendieze tânărul studios, dar, în fond, aproape șomer. Guvernul Ponta e, comparativ, fistichiu, mai ales prin prezența pe lista propunerilor a unor veleitari gen Corina Dumitrescu. Dar despre asta presa, mai ales cea critică la adresa USL, a discutat deja. Mai rămâne o problemă: modul cum am ajuns să ne construim CV-uri atât de penibile încât acestea să devină niște pietre legate de gât, care ne trag la fund. 

În primul moment, ai tentația să vorbești de prostie și să expediezi problema ca atare. Însă, dacă ar fi vorba de prostie, CV-urile cu greșeli de limbă, diplome ciudate/plătite sau, din ce în ce mai des, cu poze (ciudate) nu ar fi atât de frecvente. Și nu ar aparține tocmai celor care acced la funcții înalte în aparatul birocratic, deci au succes.

La mijloc e mai degrabă altceva. Și guvernul Ungureanu, și guvernul Ponta sunt compuse din miniștri formați, adesea, după 1990. De exemplu, Corina Dumitrescu, cea cu înnotul, e născută în 1964, deci avea 25 sau 26 de ani în 1989. De fapt, la modul prăfuit în cazul Ungureanu și strident în cazul Ponta, cea care scoate capul este noua generație a politicii românești, cea care ia locul activiștilor convertiți la democrație socială, liberală și de alte feluri după 1989. Ceea ce se vede în CV-uri, printre greșelile de ortografie și de adecvare la forma numită CV, e cam ceea ce a produs școala românească după 1989, sub îndrumarea plagiatorilor și politrucilor dovediți, dar prea puțin sancționați. O generație care plutește năuc pe deasupra ideii de competență în ceva precis, lucrativ sau științific, pentru a-și însemna propria viață cu tot felul de grade și atribute patafizice, generate de preaplinul de nimic al îndrumătorilor întru știință și carieră.

Am putea presupune că acest gen de malformație intelectuală le e caracteristic numai și numai lor, celor înregimentați în diferite zone ideologice, ariviștilor care nu se pricep la nimic anume, lucru care îi împinge către politică. O astfel de presupunere implică însă o elită care să se găsească în afara conspirației partidelor și politicienilor, iar odată ce o astfel de elită ar exista, ea ar trebui să fie capabilă să demaște și să răstoarne sistemul și exponenții lui, așa spectrali cum par a fi. Ceea ce, vizibil, nu e cazul.

Rămâne constatarea tristă că înnotul doamnei foste viitoare ministru și diploma probabil cumpărată pe câteva sute de dolari a succesorului ei de pe lista de propuneri ministeriale ale lui Ponta sunt simptome ale unei stări de lucruri generalizate. Elitele de azi secretă lucrări științifice, grade universitare, diplome și așa-numitele abilități așa cum Ceaușescu își oua Operele, irelevant, abundent și secvențial, fără certitudinea că autorul era chiar el. Și, din păcate, în ipostaza lor politică, sunt fix crema societății, conducătorii pe care poporul îi merită.

Articol scris pentru ediția de joi, 10 mai, a săptămânalului “Dilema veche”

P.S.: După ce am scris cele de mai sus, Ioan Mang a fost implicat într-un scandal de plagiat. Se leagă, nu?

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

One thought on “Miniștrii și CV-urile lor”

  1. Ce inspirați au fost strămoșii noștri, latinii, atunci când au zis “curriculum vitae“.
    Vă dați seama, dacă ziceau “vitae curriculum“ ce de confuzii făceam noi acuma??? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *