Mihaela Rădulescu + Elan Schwartzenberg = o poveste ca-n Balzac

“Evenimentul zilei” mi-a cerut o opinie despre povestea cu Mihaela Rădulescu și Elan Schwartzenberg. Am spus că tot scandalul are și o componentă serioasă, referitoare la bani, celebritate, mecanisme de succes social, care îmi amintește de Balzac. Mihaela și Elan sunt un soi de Delphine de Nucingen și Eugene de Rastignac, dar în sensul că “ea” e Rastignac și “el”, baroana. Ce-a ieșit vedeți aici.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

11 thoughts on “Mihaela Rădulescu + Elan Schwartzenberg = o poveste ca-n Balzac”

  1. Jules hello,
    Mi-s Doina, colega-ta din Politehnica, daca iti mai amintesti….
    Mai citesc uneori bloguri, si pe al tau, nu prea raspund, dar azi simteam nevoia sa te intreb : OK, si daca itri ceru EVZ parerea ( ca si dlui Paraschivescu de altfel … ), nu putusi sa taci?
    Ti se pare mare personaj, vedeta de notorietate internationala, o doamna, astfel incat sa-ti pierzi timpul astfel?!?!

    Eu credeam ca oamenii cu o anumita capacitate intelectuala ( deci si tu.. ), au invatat sa nu se iroseasca in subiecte mici, penibile. Pentru MR exista emisiuni la antene, la otv, in libertatea, loc are, slava Domnului!

    Numai bine iti doresc!

  2. Imi pare rau ca faci asemenea comparatii.Balzac a fost unul din titanii literaturii , iar pseudo-femeia care a invadat posturile de televiziune, ziarele e buna doar la ”top rusinica”

  3. Doino, dragă, femeia care a invadat ziarele mi se pare un superpersonaj, cu valențe de Balzac. Desigur că acei cărora nu le place Răduleasca pot trece la pagina despre Beethoven. Eu unul sunt dispus să-mi pierd destul de mult timp cu ea, dar nu oblig pe alții la așa ceva.

    Tocmai de aia mă mir de ce tu îți pierzi timpul cu ceva ce contează pentru mine, dar pentru tine zici că deloc. Treci mai departe, la ce te interesează 🙂

    Lidia: Balzac a făcut topuri rușinică pe epoca lui, care e simetrică cu România post-1990. Ce zici de Verișoara Bette, e o fată cool? În Balzac erau numai personaje giorno?

  4. Alert readerul Mircea vine cu următorul comentariu pe mail, neintrat din motive de captcha aici, cred:

    “1. Cati romani stiu azi exact ce e Comedia Umana / Mos Goriot / Rastignac. Daca nu stiu, inseamna ca analogiile de tipul asta sunt de nisa, si implicit – daca tot le folosesti in EVZ – nu ar merita sa dai bibliografie (eventula wiki?)

    2. Discutia mai larga: fragmentarea culturii populare odata cu generatia y. Balzac, Rostand sau chiar Shakespeare – atat timp cat nu sunt “reluati” de Hollywood (ca Jules Verne sau Dumas) dispar din referintele culturale. Implicit, analogiile cu ei devin tot mai eclectice/ pretioase / intelectualiste? Sau trebuie fortate de jurnalisti – pe ideea ca bibliografia exista undeva (chiar daca decriptarea e grea, cere efort?).”

    1. Da, ar merita să dau o bibliografie și scuze cititorilor că n-am făcut-o. Totuși, generația y e al naibii de bună la căutat pe Google și cred că și-a putut forma o opinie în doi timpi și trei mișcări chiar dacă n-a citit Balzac în viața ei. Nu e chiar “the real thing” (deși textele se găsesc la liber pe net), dar tot e ceva, nu? Sunt o mulțime de autori pe care i-am absorbit la rândul meu prin Google și digesturi.

    2. Evit de obicei referințele culturale tocmai din motivele expuse de tine. Totuși, față de teoria jurnalistică, care îți cere să explici toate chestiile astea, am un optimism față de cititor, în sensul că chiar dacă nu-l știe pe Balzac, Fenimore Cooper și cine mai vrei tu, el se va duce spre cetățeanul respectiv ca să-l citească. Ce se zice în teorie conține și un grad de cinism, prin ideea că cititorul s-ar putea simți jignit dacă-i prezinți niște referințe culturale pentru el obscure, prin urmare, evită să-l jignești (dă-l dracu’ de bou, dar asta nu scrie în cursuri). Eu îi dau lucruri pe care s-ar putea să nu le știe tocmai fiindcă îl respect și cred că în multe cazuri s-ar putea, dimpotrivă, să le știe.

    Contextele astea le dau atunci când publicul oricum înțelege “scriitor de pe vremuri, vorbea despre parvenitism și bani”, chiar dacă nu știe exact ce scriitor, ce bani etc.

  5. Eu observasem doar ca investitia in interviul cu mingi plasate convenabil la fileu pare a fi fost neprofitabila pe termen mediu, momentan presupun ca dl. Nastase nu cred ca ar vrea sa-i fie asociata imaginea cu imaginea Mihaelei. Sau poate gresesc, si de aceea te intrebam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *