Media dot ro în ultimul an (și ceva)

Am tot zis-o aici și în alte părți, știrile despre media și online-ul autohton sunt din ce în ce mai puține și mai proaste, iar ăsta e motivul pentru care nu mai prea scriu despre așa ceva. Totuși, cred că e momentul pentru o recapitulare. 

1. Recorder.ro confirmă

Spuneam fix acum un an că Recorder va conta și s-a dovedit că am dreptate. Site-ul a publicat un Raport în fața cititorilor care include:

  • o echipă de nouă oameni, față de cea de pornire, de patru
  • donații de 21.200 de euro în ultimele trei luni: cam 7.000 de euro pe lună, e substanțial, nu știu un alt proiect independent care să fi atins această sumă
  • clienți de publicitate majori. Cred că Uncredit, Orange, Aqua Carpatica, Timișoreana, OMV Petrom și Medlife merită menționați cu toată gura pentru curajul de a sprijini un proiect jurnalistic cu atitudine și, mai mult, pentru modalitățile creative (proiecte de branded content) în care au făcut-o
  • raportul nu cuprinde asta, dar aruncați o privire la canalul de YouTube: zeci de mii de views pe film, cu vârfuri de sute de mii pe anumite reportaje. Publicul, e clar, există (și nu numai acolo).

2. RISE Project crește

RISE Project este, în mod tradițional, un site investigativ care publică rar anchete îndelung muncite, dar atunci când le publică, face valuri în toată presa. Subiecte precum casele lui Iohannis sau aventurile în Brazilia ale lui Dragnea au pornit de pe RISE și, la drept vorbind, nu au fost substanțial îmbogățite de media care le-au preluat. Dar, pentru ultimul an, ajunge să aruncăm o privire pe site-ul RISE ca să vedem că ritmul de publicare a crescut. De remarcat modul cum jurnaliștii de acolo își urmăresc propriile subiecte și revin cu elemente noi și precizări. Publicul nu face ochii mari la lucruri de astea, dar urmărirea subiectului e simptomul presei quality.

Ultima bombă aruncată în piață de RISE este Institutul de boli inventate. Să vedem cum se va propaga în restul media.

3. Alte proiecte indie

Vedeta anilor trecuți, Casa jurnalistului, și-a redus motoarele – sau cel puțin așa se vede de la mine -, probabil, din cauza plecării unora dintre fondatori. Pe home page, în dreapta, vedem totuși că are 500 de susținători (cu donații), ceea ce duce la un buget lunar de 3.000 de euro. G4media.ro e proiectul unor jurnaliști plecați de la HotNews, cu o componentă politică puternică. Cred că pe piață e un loc pentru așa-numitele hard features, care să aprofundeze unele din subiectele expediate succint – și uneori părtinitor – de site-urile de știri, cu un output de unu-două-cinci subiecte pe zi. Ca să ajungă acolo, G4media ar trebui să livreze mai puțină interpretare și mai multă informație pe subiect. Probabil, în mai puține subiecte pe zi – azi, 17 iulie, văd nu mai puțin de 10 articole scrise de trei-patru oameni, or în ritmul ăsta nu ai cum face research. Dar, cine știe, poate de fapt contează traficul 0bținut pe fiecare articolaș?

Ar mai fi Newsweek(.ro), pe care îl menționez fie și numai pentru încăpățânarea de a scoate și o variantă de hârtie, care aspiră la statutul celebrului, dar greu încercatului titlu din SUA. Și Scena9.ro, care în ultima vreme reușește tot mai bine să plece de la subiecte de cultură pentru a se duce spre lucruri importante. Ca ăsta.

4. Media legacy: anul fake news

Probabil, vă întrebați de ce până acum am menționat doar proiecte independente. Motivul e simplu: cu excepții ca HotNews, Digi24 sau Adevărul, care se mențin acolo unde sunt, presa clasică/marile branduri de acum 10 ani continuă să se ducă la vale. Asta se vede în explozia de fake news alimentată mai ales de Antena 3 și România TV, începând de la protestele din 2017. Câinii pentru care Soros plătește și focul pus de Iohannis cu premeditare la Colectiv sunt doar primele simptome ale unei avalanșe de minciuni și răstălmăciri aruncate în piață mai ales de PSD și ALDE și rostogolite cu spor de mediile prietene, fără contextualizare critică. E o specie de spin doctoring rudimentară, dar cam la fel de lipsită de subtilitate ca acrobațiile de pe Twitter ale lui Donald Trump. Cu genul acesta de intoxicare va trebui să mai trăim naiba știe cât, nu numai în România.

Altfel, site-urile mari de (fake) news din România funcționează în continuare pe criteriile vitezei (în detrimentul acurateții) și cantității (în detrimentul calității). Sutele de itemi postate zilnic de outlet-urile media generează în continuare un trafic oarecare și sunt un spațiu care poate fi umplut cu display ads la costuri de 0,0X euro/ mia de afișări, provenite de la agențiile locale sau Google. Contează în continuare inventarul de (milioane de) afișări pe zi al grupurilor media, iar pe termen lung, mie mi se pare că ne continuăm panta către extincție.

5. Libertatea, ziar “popular”? Nimic despre divertisment

Preluarea Gazetei sporturilor de către Ringier nici nu a fost aprobată de Consiliul Concurenței, așa că ce spun aici s-ar putea să fie hazardat. Interesant e faptul că, în fine, Cătălin Tolontan renunță la sport, pentru ca să se ocupe de transformarea Libertății în “ziar popular” și pentru ca Stiricurate.ro, proiectul care a obținut o finanțare Google, să aibă o continuare mai convingătoare decât “just another news site”, așa cum arată în momentul de față. Probabil, “ziar popular” se referă la știrile de interes public pe care Libertatea a început să le dea în ultima vreme. Cum piața serioasă generalistă e formată în ultima vreme doar de Adevărul și HotNews, un brand ca Libertatea nu are niciun motiv să se mărginească la cancan-uri, mai ales că tabloidele din România știu ceva ce nu a prea știut presa serioasă, să producă informație proprie (fie ea și despre căsnicii, sex și naiba mai știe ce). Posibil, un hibrid din clasa Evenimentul zilei – anii ’90, dar mai puțin strident, ar putea acoperi o felie mare de piață. Rămâne de văzut dacă Tolotan și restul Ringier vor putea împinge proiectul în direcția dorită: Mihnea Vasiliu, GM Ringier, spune la linkul de mai sus că “nimeni nu va pune niciun fel de stavilă libertății jurnalistice”, dar după părerea mea, ea, libertatea jurnalistică, are nevoie și de un șut în fund, în direcția proprie, în România.

Voi trece în textul de față peste piața de divertisment TV (oricât de mulți bani înseamnă) și nu voi intra în profunzime în zone interesante, ca a vlogurilor și a content marketingului în sine.

6. Și patru tendințe, pentru final

Se ghicesc și din ceea ce-am mai scris mai sus, dar dacă ar fi să inventariem, mizele media, pe termen mediu, ar fi:

  1. Domeniile proprii reîncep să conteze. Nu e nevoie ca Facebook să se ducă de râpă cu totul ca să constați că el, Facebook, și alte rețele nu mai generează nici pe departe atâta trafic ca acum doi ani. La asta se adaugă lucruri ca Directiva privind copyright-ul, deocamdată amânată de Parlamentul European pentru toamnă, dar care ar putea modifica serios ecosistemul online, prin așa-numita taxă pe linkuri. Reiese că utilizatorii ar putea reîncepe să intre pe home page-urile site-urilor de știri sau pe site-uri curated, cu contribuție umană, ca Longform. Eu unul mi-am reinstalat The Guardian pe mobil și intru tot mai rar pe Facebook, fiindcă mă interesau mai puțin pozele de vacanță ale prietenilor cât selecția inteligentă de conținut pe care o crea bula mea acum câtăva vreme. Probabil, o creează și acum, dar Facebook nu mi-o mai arată.
  2. Conținut original, câțiva itemi pe zi. În România, toată lumea face site-uri de știri, dar nu prea avem știri, fiindcă redacțiile sunt decimate. Totul seamănă cu totul, așa că nu e de mirare că o serie de site-uri care propun conținut propriu, ca domeniile indie de mai sus – dar și, în altă, zonă Times New Roman -, au succes, măcar în sensul că au public și identități distincte. Probabil, această tendință centrifugă ne va scăpa de uniformitatea ineptă a mediei online, bazată adesea pe lătrăturile de la TV ale politicienilor, care sunt preluate de la stânga la dreapta și pe dos.
  3. Content marketing. Produce bani – știu asta pe propria piele. Dar, în plus, se inserează firesc în sumarul brandurilor media – vezi proiectele speciale Recorder, articolele semnate Advert Einstein pe Times New Roman sau cele semnate Smile Media pe HotNews.
  4. Ziaristul-rock star. Da, există exemple dizgrațioase pe care nu le mai pomenesc. De mai mulți ani însă, tonul personal și profilul public contează. De la vloggeri și bloggeri la oameni ca Vlad Ursulean de la Casa Jurnalistului, acest personaj pe stil nou imprimă conținutului o subiectivitate asumată și atitudine. E bine să fii subiectiv în media? E o discuție mai lungă și mai plicticoasă; cert e doar că plicticos e mai ales vechiul tone of voice neutru al marelui outlet de știri. Am discutat acum câtăva vreme cu Mona Dîrțu despre asta, dacă vă interesează dilema profesională.

Dacă mi-a scăpat ceva esențial din ultimul an și jumătate, vă aștept cu comentarii. Dar, la cum arată lista de mai sus, e clar că asistăm la o implozie a instituției numite media, în sensul de câine de pază al democrației, de sistem influent cu un public masiv. Presa legacy se transformă în simulacre și tribune de propagandă, iar cea nouă nu-și poate găsi decât o audiență premium, nișată. Sub aceasta e domeniul vast al victimelor electorale, care votează în cel mai bun caz cu stomacul. Și care vor determina oriunde democrația așa cum va fi – sau ce va mai rămâne din ea.

One thought on “Media dot ro în ultimul an (și ceva)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *