Mac App Store, primele impresii. De ce va schimba totul – sau măcar destule

Azi, cu câteva ore mai devreme decât era anunțat (eu l-am accesat pe la ora 16.00, ora României), Apple a lansat Mac App Store, portarea App Store-urilor de iPhone și iPad pe OS X. Pentru a-l instala trebuie să faci un update la Snow Leopard 10.6.6 (cei cu sisteme mai vechi nu beneficiază de App Store), după care softul îți apare cuminte sub “Software Update” și în Dock.

Mac App Store în Dock

Cu privire la Mac App Store ar fi mai multe de spus. Încep cu felul cum merge și avantajele lui, care îi privesc numai pe posesorii de mașinării Steve Jobs. După care găsiți puțină filozofie despre întreaga poveste, care are șanse să schimbe peisajul, conform obiceiului Apple.

PRACTICA. Am Mac. La ce-mi trebuie App Store? Primele impresii sunt așa:

  • Funcționează cuminte cu un card VISA trivial, de persoană fizică, emis în România, de o bancă autohtonă
  • Contul de iTunes, cu care ai încercat eventual să cumperi fără succes muzică, e bun
  • N-am văzut nimic mai scump de 44,99 USD; aplicațiile costă de regulă între nimic și 15 dolari. E mai ieftin decât softul din magazin. Am făcut un update la iPhoto ’11, cu 11,99 dolari. Alternativa clasică ar fi fost să-mi cumpăr iLife ’11 de la iStyle, de exemplu, dar primeam la pachet și Garage Band și iMovie 11, cu care nu am ce face, contra a vreo 244 RON, adică vreo 76 USD. Adică mai mult decât dublul triplului sumei de pe Mac App Store (am pus triplu pentru tot setul de trei)
  • N-am primit niciun fel de receipt electronic pentru aplicație; presupunând că aș vrea să instalez ceva ce folosesc la producție, în firmă, nu am cum deconta în momentul ăsta. Presupun că poți face cumva să primești facturile electronic sau se va putea în viitorul apropiat, dar nu e ceva ce vine “by default”
  • Softurile se instalează fără probleme. Update-ul la iPhoto avea către 700 de MB, a “curs” liniștit în background cât am făcut alte lucruri, după care am pornit în iPhoto ’11 fără griji
  • Nu se poate dezinstala prin App Store. Am aruncat la coș Evernote, pe care îl pusesem dar nu îmi trebuia, App Store nu a protestat, dar îl păstrează la “Purchases”
  • Dacă ai dat banii pe o aplicație te simți puțin nesigur fiindcă ai installer-ul doar undeva în cloud (sau pe serverele Apple, oricum în App Store), de unde, presupun, poți să redownloadezi aplicația. App Store e însă făcut să meargă cu Time Machine, mașinăria de back-up din OS X, pentru care îți trebuie doar un hard extern și un cablu de USB. Orice crash ai avea pe computer, poți reconstitui totul de pe același hard sau pe un altul, eventual alt Mac. Ești, ca să zic așa, captiv și fericit în OS X, cu tot calabalâcul pe care l-ai acumulat (pe hardul extern) de la primul tău Mac încoace.

Când downloadezi o aplicație, îți apare o icoană în Dock

TEORIA. N-am Mac, ce mă tot aia la cap cu App Store-ul tău? Mac App Store reprezintă un nou tip de distribuție de software. Dacă cumva ai PC, probabil că așa ceva va veni și pe computerul tău, la o anumită versiune Windows. Ideea le era de mai mult timp cunoscută geekșilor pe Linux, unde distribuțiile înseamnă nu doar sistemul de operare, ci și pachete de softuri; mai departe, update managerele au însemnat gestiunea foarte ușoară a sistemului, cu instalări și dezinstalări printr-o interfață pentru care nu trebuie să fii în niciun caz expert în computere. Ubuntu, cea mai user-friendly distribuție de Linux, duce ideea mai departe într-un Software Store care e mai simplu decât vechiul Synaptics, încă prezent în distribuițiile din 2010.

La fel și pe Android, care stă pe un kernel de Linux, și pe iPhone, și pe iPad, care are același sistem de operare cu iPhone-ul (iOS). Din punctul de vedere al utilizatorului e clar că a avea o mulțime de soft la dispoziție, eventual gratis, e tentant. Dar unde duce, mai departe, această idee?

La Keynote Address-ul de lansare a iPad, acum aproape un an, pe 27 ianuarie 2010, Steve Jobs spunea că realizase nu mai puțin de trei miliarde de download-uri prin App Store. Și pe vremea aceea App Store-ul funcționase doar cu iPhone, timp de 18 luni. E vorba de o cantitate imensă de download-uri, în momentul respectiv în lume existau ceva mai puțin de 40 de milioane de iPhone (acum sunt vreo 73, zice Wikipedia). Cifrele acreditează ideea, pe care nu eu am enunțat-o primul, conform căreia App Store-ul permite un soi de download-ca-distracție, pe care cei mai dotați tehnic îl practicau oricum de mult, pe site-uri ca download.com sau CD-urile cu shareware de pe vremuri ale revistelor de IT. Downloadurile lui Jobs împărțite la iPhone-urile aceluiași dădeau vreo 75 de aplicații instalate pe fiecare telefon, cifră vag imposibilă. Probabil că heavy userii folosesc în jur de 30 de aplicații downloadate; reiese că restul sunt update-uri sau programe descărcate și apoi șterse.

Asta contează mai puțin, în ideea că e vorba de free download-uri sau prețuri de regulă sub 5-7 dolari pe aplicație. Lucrurile se desfășoară în legalitate și în microclimatul Mac; faptul că App Store-ul vine pe PC după ce a fost pe iOS înseamnă că developerii vor fi tentați să vândă ieftin aplicațiile, care necesită doar portarea la un sistem de operare înrudit, OS X. Așadar se creează premisele unui fenomen de tip Long Tail, cel despre care vorbea Chris Anderson: Apple va câștiga o mulțime de bani luând câte puțin de la foarte mulți, cam în maniera în care devin rentabile magazinele digitale de muzică.

E bine sau rău pentru developeri? Mi-e greu să văd lucrurile din punctul de vedere al programatorului, fiindcă nu ăsta e background-ul meu. Probabil că la prețuri gen 7 dolari e imposibil să dezvolți un soft complex. Mă îndoiesc că o să vedem produse Adobe, sau măcar Microsoft Office, pe Mac App Store. Apple a pus însă Pages la bătaie acolo, iar iWork și iLife asigură cam toate facilitățile de editare imagine, sunet, masterizare DVD ș.a.m.d. de care are nevoie un utilizator mediu. Într-un fel sau altul, cine nu intră în App Store se găsește oarecum în situația în care era Apple cu costisitorul său hardware acum vreo 10 ani: cotă mică de piață, prețuri foarte mari, marchetat către elite (profesioniști). E întâmplător că Apple a făcut tot ce a putut să iasă din acea nișă?

Iar în materie de software, un produs scump de nișă înseamnă și tentația pirateriei. Care scade exponențial când prețul unei aplicații e de 0,99. 0,99 nu contează ce.

P.S.: Apropo de download-uri de agrement, încercați asta. Dă dependență și, posibil, febră musculară.

UPDATE: Prețurile de care vorbeam mai sus sunt în euro, nu că ar conta decisiv. Între timp, în App Store, au apărut, desigur, și aplicații mai scumpe de 45 de euro. Și, în fine, iTunes mi-a trimis receiptul electronic de care mă plângeam, fără să-l solicit. Deci vine automat, doar că ceva mai târziu.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *