Lumea în 2025, din perspectivă digitală

Pew Internet Project a realizat de curând un studiu referitor la modul cum va arăta anul 2025, din perspectiva digitalizării. Studiul conține 15 “teze” despre felul cum vor arăta lucrurile peste 11 ani, pe care am încercat să le rezum mai jos.

Studiul împarte cele 15 teze în motive de optimism și motive de pesimism. Voi încerca să scurtez lista, în limitele spațiului disponibil într-o publicație tipărită:

DISPOZITIVELE INTELIGENTE, INTERNETUL LUCRURILOR, BIG DATA. Primele se vor diversifica, iar capacitatea lor de a se interconecta în rețele va deveni redutabilă. De unde ideea de Internet al lucrurilor, cel în care nu numai oamenii/calculatoarele, ci și dispozitivele de care vorbeam vor avea identificatoare unice. Cu alte cuvinte, pacemaker-ul unui suferind de inimă va fi în rețea cu un dispozitiv de monitorizare de la spitalul care îl are în grijă și cu telefonul unui apropiat, pentru cazul unor evenimente nedorite.

Dispozitivele conectate vor avea și capacitatea de a culege date, care până acum au fost introduse în rețea de oameni (prin tastatură, scanare sau alte modalități). De aici rezultă un mare volum de informație, concludent în forma așa-numită de big data, colecțiile care în principiu depășesc puterea de calcul a unei singure mașini. Pe baza acestor colecții se pot face predicții și evidenția fenomene până acum greu de analizat.

Se întâmplă deja: Google, Facebook și alte aplicații de mobil pot colecționa singure coordonatele GPS ale locurilor prin care trece utilizatorul dispozitivului. Specialiștii construiesc modele conform cărora frecvența căutărilor pe Google, pentru o anumită boală, e o indicație despre apariția și răspândirea unei epidemii. Ceva de genul ăsta puteți vedea la Google.org/flutrends.

REALITATEA AUGMENTATĂ. Foarte simplu spus, e vorba de suprapunerea unor date peste o imagine reală. E cam ceea ce vede un pilot de avion militar de ultimă generație în casca cu afișaj, dar ideea are un număr infinit de aplicații, de la ghiduri virtuale pentru turiști, la jocuri gen Pacman în care omul poate interacționa cu inamici virtuali pe străzile orașului sau la aplicații cu oferte imobiliare. Gama aplicațiilor e, virtual, la fel de mare ca și aceea a dispozitivelor pe care conceptul poate fi pus în aplicare.

Se întâmplă deja: În 2013, Google a lansat Google Glass, ochelarii cu cameră și Internet. Experiența realității augmentate o poți avea și pe mobil însă, dacă descarci o aplicație gen Layar. Cam disfuncțional, deocamdată, dar în 10 ani ne va fi greu să ne imaginăm realitatea fără straturi de date suprapuse, așa cum acum nu ne vine să credem că am putea umbla fără mobil la noi.

FRONTIERELE ÎȘI PIERD IMPORTANȚA, ONLINE-UL FACILITEAZĂ ACȚIUNEA POLITICĂ. Neal Stephenson își imaginează un viitor al republicilor distribuite, state compuse din mici teritorii răspândite ici-colo și intercalate cu cele ale altor state. Ideea scriitorului de SF ne ajută să înțelegem că granițele propriu-zise au mai puțină importanță atunci când comunitățile de interese și interacțiunile economice se produc în afara lor. Mulți dintre noi au deja experiența lucrului de la distanță, cu parteneri din UE sau din afara lor. De la un punct încolo, această stare de lucruri poate căpăta și o coloratură politică.

Se întâmplă deja: S-a spus că rolul Twitter în mișcările din Iran sau Primăvara Arabă a fost supraevaluat. Totuși, în ziua de azi e greu să-ți imaginezi valul de fenomene tip Occupy, inclusiv marșurile de protest de la noi, din toamna anului trecut, fără conectivitate în rețea.

ABUZURILE SE VOR DIVERSIFICA, DE LA SIMPLA HĂRȚUIRE ONLINE, LA CIBERTERORISM. Llewellyn Kriel, comentator sud-african al fenomenului, spune: “Totul – absolut totul – va fi disponibil online, cu etichete de preț. (…) Spațiul privat și confidențialitatea datelor personale vor deveni de domeniul trecutului. «Bolile» online – psihice, sociale, dependențe de cyber-droguri – vor afecta familii și comunități și se vor răspândi vrând-nevrând peste granițe.

Se întâmplă deja: Internetul e un spațiu predliect pentru tot felul de grupuri marginale, de la susținători ai lui Ceaușescu, la Al-Qaida. Campaniile de Bombing, prin care numele cuiva este asociat (temporar) unei insulte, pe Google, au avut loc și în România.

AMENINȚĂRILE ONLINE AR PUTEA DUCE LA AUTORITARISM. Toate abuzurile de mai sus vor avea urmări legislative, vor apărea agenții specializate în ciber-criminalitate. La fel ca în afara Internetului, invocarea acestui gen de pericole poate constitui premisa unor puteri nerezonabil crescute din partea autorităților naționale sau transnaționale.

Se întâmplă deja: Statele cu carențe democratice limitează sau suspendă accesul la rețele sociale, permanent sau în momentele fierbinți. Nu e însă vorba numai de țări precum China sau Arabia Saudită. În România, acum câțiva ani, Lia Olguța Vasilescu, Carmen Moldovan și o serie întreagă de doamne deputat au avut ideea de a monitoriza întregul online românesc, în căutarea expresiilor injurioase, chiar dacă acestea, în sine, nu constituie un delict. Din fericire, ideea doamnelor deputat depășește posibilitățile tehnice existente în România.

OAMENII VOR RENUNȚA LA DREPTUL LA VIAȚĂ PRIVATĂ PENTRU DIFERITE AVANTAJE. Datele personale pe care fiecare dintre noi ni le oferim în schimbul beneficiilor pe care le oferă un serviciu (aparent) gratuit ca Facebook sau Gmail sunt o mină de aur pentru marketingul viitorului. Nu e vorba numai de informații de stare civilă, studii absolvite, preferințe culturale, ci și de locurile în care facem “check-in” și care, la un loc, dau o imagine foarte concludentă despre viața și traseele noastre.

Se întâmplă deja: Așa cum spuneam mai sus, acest gen de tranzacție e deja foarte răspândit. Problema e că în momentul de față nu știm, exact, ceea ce se știe despre noi. Recent am aflat, de exemplu, că Facebook are capacitatea de a păstra inclusiv mesajele pe care începem să le scriem, dar la care renunțăm din diferite motive. E mai puțin – sau mai mult – decât orice ne-am putea dori să împărtășim public.

Articol scris pentru ediția de joi, 10 aprilie, a săptămânalului Dilema veche.

Post your thoughts