Lecţia de body language a lui Lenin, pentru uzul contemporanilor

Lenin în Piaţa Sverdlov din Moscova, 5 mai 1920

Lenin în Piaţa Sverdlov din Moscova, 5 mai 1920

Una din fotografiile iconice ale lui Lenin, cea de mai sus, îl înfăţişează pe inventatorul comunismului real într-o postură neverosimil de înclinată. English Russia a publicat zilele trecute peste 100 (cred) de fotografii care arată că postura nu era, pentru Lenin, una singulară. Dimpotrivă, pare a fi fost unul din ingredientele succesului oratoric, aplicat şi de vedetele TV de la noi şi din zilele noastre şi, eventual, de politicieni. Dar să vedem, întâi, ce-ar putea însemna înclinarea lui Lenin.

La linkul către English Russia vă puteţi convinge că selecţia de poze de mai sus nu e arbitrară. Nu sunt specialist în body language şi sunt curios ce ar spune un astfel de specialist cu glandă intelectuală, dar mi se pare clar că postura neverosimilă adoptată foarte des de Lenin, acele cinci grade de înclinare, semnifică dorinţă de dominare şi nevoia de apropiere de public. Cu astfel de postúri atipice, actorul politic are şanse de a se impune pe o scenă populată de regulă de bărbaţi corpolenţi, adesea nesportivi, de vârsta a doua, cu mişcări moderate de propria fiziologie în declin. De comparat cu gesticulaţia şi intonaţia ridicole azi, dar surprinzătoare în contextul epocii, ale lui Adolf Hitler. Pe aceeaşi English Russia puteţi vedea numeroase ipostaze în care Lenin gesticulează şi el. Ar putea părea găselniţe de fotoreporter, dar la sensibilitatea pe care o aveau plăcile cu emulsie în epocă, fotografii căutau ipostaze mult mai statice şi, cred, Lenin era o bătaie de cap pentru ei.

Dar, în fine, destul cu politica, fiindcă în zeitgeist-ul destul de radical pe care îl respirăm, nu m-aş mira să mă trezesc etichetat ca leninist de extremă dreaptă sau, dimpotrivă, nazist de stânga. La ce ne folosesc toate aceste consideraţii azi?

Privind imaginile cu Lenin mi-a venit în minte prestaţia de mim vorbitor de la “Câştigi în 60 de secunde” a lui Dan Negru. Priviţi-l odată fără sonor: e un exerciţiu foarte bun, pe care îl făceam cu oamenii de pe post în PRO TV, în anii ’90. Dan Negru îşi stăpâneşte mişcările şi corpul aşa cum, păstrând proporţiile, făceau şi oameni din clasa Charlie Chaplin. Domină platoul mişcându-se dintr-o parte-n alta dezinvolt şi lipindu-se vizual de diferitele personaje din el. Pe celălalt post, PRO-ul, surpriza vine de la Cătălin Măruţă, care, atunci când se ridică în picioare, patinează prin platou ca un câştigător la proba de individual. L-am văzut pe Măruţă la Premiile TV mania, fâţâindu-se pe scena pe care o parcurgea din câte două şpagaturi, aplecându-se şi întinzând mâna cum fanda d’Artagnan.

Probabil că şi Lenin se izmenea la fel, dintr-un colţ într-altul al ţarcului de a cărui margine se sprijinea în imaginea cu care am început. Şi nu, dragi imbecili, asta nu înseamnă că i-am făcut pe Măruţă şi Negru comunişti. Ci doar că Lenin ar fi putut fi şi entertainer, aşa, fan new media (patefon/film, pe vremea lui) cum era.

Enhanced by Zemanta

Post your thoughts