La Realitatea, despre Cine face legea în presă

E clar, lumea se interesează despre diferitele conflicte, antagonisme, pacte mutuale și altele de presă, așa cum reiese de aici, unde se vede că m-a preocupat mai mult pompa de la bicicletă decât bicicleta de la pompă. Courtesy of Monitoring Media, transcriptul ediției de duminică a emisiunii “Deschide ochii”, cu Mihai Tatulici și Oana Dobre în chip de gazde și Liviu Iolu, Cornel Nistorescu, Cristi Șuțu, Dan Tapalagă, Robert Turcescu, ca invitați. Tema: Cine face legea în presă?

(Cu privire la copyright: e un transcript oferit de Monitornig Media în exclusivitate pentru “Media lui Comanescu”. NU poate fi luat cu copy și paste și pus pe alte bloguri, NU poate fi folosit integral de presa scrisă sau audiovizuală. Motivul: oamenii ăștia vând astfel de lucruri, ceea ce mi se pare și normal.)

Tatulici incipit:

Mihai Tatulici: Deschide România! Cine face legea în presă? O dezbatere poziționată acum în plină vară, pe căldură. O facem pentru că e un moment în care societatea românească ar trebui să își pună întrebări normale despre anumite sectoare ale ei. Ne-am întrebat într-o zi, discutând incidente de presă, pe unde e presa? Și am constatat că presa românească e cam la coada plutonului societății românești. Ne-am întrebat dacă asta se întâmplă din cauza clasei politice față de care suntem apropiați, că e tot timpul în vizorul nostru? N-am găsit un răspuns, și atunci am zis să punem această întrebare public, astăzi. Am formulat această întrebare, Cine face legea în presă? ca să putem întreba în continuare: cine o face de fapt, organizațiile profesionale, cele patronale, editorii care conduc redacțiile, CRP sau nimeni? Sau e un model cultural de tipul fiecare se descurcă cum poate mai bine? La aceste abordări i-am invitat pe domnul Cornel Nistorescu, pe domnul Robert Turcescu, pe domnul Mircea Toma, pe domnul Liviu Iolu, de la Evenimentul, pe domnul Cristi Șuțu, de la Cotidianul, și pe domnul Dan Tapalagă, freelancer în acest moment. La Cluj se află Dragoș Bucurenci, un ziarist tânăr. Asta e prima întrebare: cine face legea în presa românească? O face cineva?

Cornel Nistorescu: Nu știu, întrebarea asta sună așa, parcă ar fi un codru și cineva trebuie să facă legea.

Mihai Tatulici: Societatea românească are de multe ori aspecte de codru.

Cornel Nistorescu: E o întrebare puțin forțată. Dar în Germania e cineva care face legea?

Mihai Tatulici: În Germania, e legea presei.

Cornel Nistorescu: Presa românească s-a luptat cu disperare după 1990 să nu aibă asemenea lege, asta a fost voința tuturor. Să nu avem o lege a presei. Poate că a fost greșit.

Mihai Tatulici: Nu știu!?! Eu am început să mă îndoiesc la un moment dat că varianta asta de libertate nebună pe care ne-am asumat-o de după 1990 am și folosit-o cum trebuie și am reușit să ducem lucrurile pe o direcție corectă.

Oana Dobre: A fost liberă presa de după 1990?

Cornel Nistorescu: Cum să nu?

Oana Dobre: Nu a fost marcată de complicități între ea și oamenii de afaceri?

Cornel Nistorescu: Cine a avut slăbiciuni, a avut complicități. Problema e să nu îi luăm pe toți, ca instituție.

Oana Dobre: Să spunem că presa după 1990, că de 17 ani a fost liberă, cred că ar fi o ipocrizie.

Cornel Nistorescu: Presa a fost liberă. Sigur, parazitată de tot felul de probleme, dar una peste alta nimeni n-a putut să o controleze. Așa cum era înainte, să te duci cu textul și să ți-l taie. Nu! Una peste alta, haideți să fim serioși, a fost o presă liberă. Dacă ne ducem la reuniunile organizațiilor internaționale, unde se pun pe panouri jurnaliștii care sunt în pușcării, ziarele care au fost închise… în România nu e o presă în care să se invoce grav libertatea presei.

Mihai Tatulici: Robert Turcescu?

Robert Turcescu: Dacă înțeleg bine sensul întrebării, eu o traduc „cine dictează în România în momentul de față”?

Mihai Tatulici: E un sens!

Robert Turcescu: În acest sens vreau să răspund. Era vorba despre cine dictează în momentul de față, și spuneam că în momentul acesta ne aflăm într-un punct în care departamentele de marketing și publicitate din ziare încep să dicteze din ce în ce mai mult legea în presă. Instituțiile media se află în momentul de față sub un asalt mai mare ca oricând din partea acestor departament, pentru că dacă în anii 1990 jurnalismul din România a avut o perioadă în care lucrurile erau, așa, un fel de… era o platformă de bătaie civică ziarul, acum presa tinde să devină o afacere. Și bătăliile majore în redacție se duc pe câștigarea audiențelor, a tirajelor și pe transformarea acestora în bani.

Mihai Tatulici: Asta înseamnă că editorii-șefi fac creație editorială în consens cu ce cere marketingul?

Robert Turcescu: Asta înseamnă că, conținutul jurnalistic răspunde într-o măsură destul de mare la comanda departamentelor de marketing și publicitate. Cred că dacă discutăm acum despre ceea ce se întâmplă în presă, despre cine face legea, trebuie să ne aplecăm cu mare atenție asupra acestor comandamente care țin de publicitate, de bani, de presă ca afacere.

Mihai Tatulici: Deci unul din răspunsurile indirecte, e că banul face legea în presă. Presa a început să fie o industrie.

Robert Turcescu: A fost întotdeauna.

Dragoș Bucurenci: Vreau să spun, scurt de tot, că nu mi se pare utilă comparația libertății presei din România cu libertatea presei din unele țări totalitare. Cred că Mircea Toma poate să furnizeze destule exemple despre problema libertății presei din România, care e o problemă, deși nu avem morți sau ziariști în pușcării. Mi se pare foarte pertinent ce a spus domnul Robert Turcescu, dar vreau să spun că dacă marketingul face legea, înseamnă că publicul face legea, cu o singură condiție, ca marketingul acesta să fie bun. Și e și temerea mea, că marketingul acesta e foarte prost, că folosește date prost culese, nu are studii corecte, și atunci nu e în stare să creeze produse nișate pentru orice fel de public. Altfel, nu văd care ar fi problema.

Mihai Tatulici: Până la urmă, asta arată că începe presa să simtă care sunt motoarele care o duc către public. Dar face publicul legea în România în presă? Din punctul meu de vedere, publicul nu face legea în acest moment.

Robert Turcescu: Vă contrazic vehement, domnule Tatulici. Eu nici nu cred că în momentul acesta e benefic pentru societatea românească ca legea în presă să fie făcută de public. Dacă vă uitați pe studiile celor care se uită la TV, vedeți cine sunt în topul preferințelor, sau ce fel de producții televizate sau ziare sunt în top. Pe mine mă trece un frison gândindu-mă că presa ar trebui să se lase dirijată de gusturile publicului consumator de media. Eu cred că presa din România are o misiune mult mai înaltă. Să se adapteze cerințelor unui anume public consumator de media. Care are și un nivel de cultură ceva mai ridicat. Care nu vede doar varianta de distracție.

Mihai Tatulici: Tu spui așa, eu sunt director la Cotidianul și vreau să am un ziar premium, care să aibă un public de elită?

Robert Turcescu: Da.

Mihai Tatulici: Și ce face restul presei uitându-se la camionagii sau menajere, și alte persoane? Le lăsăm fără presă?

Robert Turcescu: Ce, credeți că aceștia nu au ce să citească în Cotidianul? Dacă vor să citească în ziar, care să treacă dincolo de violuri, spânzurații și morții de pe șoselele României, sau de pe geamurile balcoanelor, pot să citească lucruri interesante inclusiv camionagii.

Mircea Toma: Cred că aici domnul Robert Turcescu a demonstrat că marketingul face presa, recomandând Cotidianul.

Dragoș Bucurenci: Eu nu pot să fiu de acord cu această demonizare a publicului pe care o face Robert Turcescu…

Robert Turcescu: Nu exagera, pentru că am un respect deosebit pentru public, pentru care de asemenea lucrez. Dar să fim foarte atenți la… ai spus-o foarte clar, am ajunge la situația ideală în care publicul ar decide felul în care face presă în România.

Dragoș Bucurenci: Da, eu chiar cred lucrul acesta, în momentul în care publicul ar face legea în presă, am avea destule produse pentru toate segmentele de public. Publicul ar fi segmentat, am avea produse nișate pentru fiecare categorie de public.

Robert Turcescu: Spune-mi tu mie ce lipsește din această perspectivă din presa din România? Că nișe există suficiente.

Mihai Tatulici: Dragoș Bucurenci, tu unde te situezi cu ceea ce faci în acest moment? Ca freelancer?

Dragoș Bucurenci: Eu încerc, atât cât pot, să îmi adaptez tot timpul mesajul vehiculului media în care mă exprim. Mi se pare esențial să încerci să te adaptezi publicului. Publicul trebuie înțeles. Până la urmă trăim dacă satisfacem acest public.

Mihai Tatulici: Domnul Dan Tapalagă, e asta problema esențială a presei, dacă e mai mult marketing?

Dan Tapalagă: Sigur că da, cred că e o problemă esențială, și la fel de bine cred că o ocolim cu grație. De ce spun asta? Poate am avantajul să fiu liber de contract și să spun mai multe lucruri dintr-un mediu pe care îl cunosc foarte bine, discuția despre cine face legea în presă suportă 3 subiecte distincte: 1. Sunt patronii de presă. Sigur că da, diviziile de marketing sunt Dumnezeii intermediari. Dumnezeii supremi în presă sunt patronii de presă. Aici vorbim de Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Adrian Sârbu, și despre un trust foarte puternic, care se numește Ringgier și concurează de fapt pe piața asta. E o clasificare pur subiectivă, jucători foarte mari. Cei care pot da tonul în presă. Prin urmare, un prim răspuns la întrebarea cine face legea în presă? sunt acești moguli, oligarhi, oameni foarte puternici…

Mihai Tatulici: Citați din domnul Traian Băsescu?

Dan Tapalagă: Citesc din ce scriam la EvZ… nu e o noutate pe care Traian Băsescu să o fi descoperit. E o poveste mai veche, despre care noi am scris constant. Prin urmare, aceștia sunt oamenii importanți care fac legea în presă.

Robert Turcescu: Puneți-l pe domnul Dan Tapalagă să se angajeze numai la instituții publice. Da, domne, există mogulii de presă. Dar dați dumneavoastră o variantă în care n-ar exista, să lucrezi la o instituție de presă? Unde să ne angajăm toți ăștia de aici? Mă simt jignit în momentul de față. Pentru că ai spus Dumnezeu și induci o idee falsă, aceea că pe produsele jurnalistice pe care le fac îmi dictează cineva. Și nu îți permit să spui lucrul acesta.

Dan Tapalagă: Nu am spus diavolul din presă. Și că-mi permiți tu sau nu, tot o să spun. Deci trecem mai departe. 2. Marketingul, acolo e o problemă destul de gravă. Pentru că și diviziile ăstea de marketing nu funcționează chiar în piața de presă. Adică mai folosesc și ei informațiile din ziar să fugă după un contrăcțel, și dacă informațiile din ziar se opresc contrăcțelul încheie. Prin urmare, asta se mai cheamă uneori și șantaj…

Mihai Tatulici: Vorbiți de tonul general al presei?

Robert Turcescu: Are dreptate în povestea asta, nu știți cazul de la Cluj…

Dan Tapalagă: Acolo nu s-a pronunțat o instanță încă.

Robert Turcescu: De acord. Dar mai sunt și alte cazuri în povestea cu șantajul, e adevărat.

Dan Tapalagă: Clujul, din păcate, a căzut aproape o victimă „inocentă”, pentru că răul absolut în presă nu e la Cluj. Soarele nu răsare la Cluj, răsare totuși la București. La problema numărul doi, cine face legea în presă, un al doilea posibil răspuns, vorbim de organizațiile de breaslă care ar trebui să facă legea în presă, și asta nu se întâmplă. Din punctul meu de vedere, CRP, principala organizație din breaslă, e un fel de „Consiliu Superior al Magistraturii” nereformat din presă. Pentru că toată povestea asta cu șantajele… nu prea găsesc vinovați, domnule Tatulici.

Mihai Tatulici: Păi ce se întâmplă, uitați-vă la justiție, găsiți vinovații acolo? Nu e asta starea de spirit de astăzi de la CRP.

Dan Tapalagă: Cazul meu de o lună de zile se află pe masa CRP, n-am auzit din partea dumneavoastră nici un răspuns…

Mihai Tatulici: Vai de mine, știți de câte ori am citit reclamația?

Dan Tapalagă: V-ați luat avânt de câteva ori și ați zis „nu e bine să ne luăm de Sorin Roșca Stănescu”. A treia discuție este despre cine face legea în presă, înțeleg, dacă avem nevoie de o lege a presei. E bine sau nu să avem o lege? Din punctul meu de vedere nu e bine și că legea ar trebui să fie normată în interior, să existe mai multe coduri deontologice, dintre care un jurnalist să aleagă, și un jurnalist acceptă să urmeze acele reguli, sau nu acceptă.

Mihai Tatulici: Dragoș Bucurenci, tu ai talent, știi limba română, ai opinii, ai atitudini. N-ai facultate, o faci acum. Intrarea asta în presă a tânărului ziarist poate să fie condiționată de aspecte formale de tip studii, facultate?

Dragoș Bucurenci: E foarte important de ce fel de intrare vorbim. Pentru că și în medicină există mai multe feluri de doctori. Eu nu cred, de exemplu, că aș putea să fac reportaj sau investigație. Eu nu cred în formalitatea acestei pregătiri. Cred că diploma nu spune mare lucru.

Mihai Tatulici: Dar ce instanță decide că ești pregătit?

Dragoș Bucurenci: Cititorul și editorul-șef. Altfel, nu are cum să se întâmple.

Mihai Tatulici: Dar tu de ce faci facultatea acum?

Dragoș Bucurenci: Da, dar știi că eu nu fac Facultatea de Jurnalism, fac Facultatea de Istorie a Artei, și o fac cu un singur motiv, vreau să fac un master în scriere creativă la Londra, și pentru asta îmi trebuie o licență.

Mihai Tatulici: Mulțumesc foarte mult. A fost Dragoș Bucurenci de la Cluj, un exemplu de intrare naturală în presă pe bază de talent și personalitate, care ne pune de fapt problema criteriilor.

Robert Turcescu: Dragoș Bucurenci nu e jurnalist, eu cred că Dragoș Bucurenci e publicist, ceea ce e cu totul altceva. Dragoș Bucurenci e un scriitor de opinie, așa cum în momentul de față România are foarte mulți. Eu cred că pentru a veni să îți dai cu părerea la TV sau a deveni scriitor de opinie la gazetă nu îți trebuie Facultatea de Jurnalism, dar cred că, de exemplu, pentru a accede într-o redacție precum Cotidianul, în poziția de reporter, redactor de investigații îți trebuie Facultatea de Jurnalistică.

Mihai Tatulici: Robert Turcescu, unul dintre cei mai buni operatori cu care am lucrat vreo 10 ani se numește Cătălin Cățoiu, nu are nici o facultate de operatorie. Doi, televiziunile din România au sute de operatori care au fost șoferi și așa mai departe.

Robert Turcescu: Credeți-mă că presa din România ar arăta mult mai bine și ar fi mult mai bine dacă într-adevăr și asociațiile profesionale și redacțiile ar intra într-o legătură mult mai strânsă cu mediul universitar care pregătește jurnaliști. Sunt un apărător până în pânzele albe al mediului universitar, pentru că eu știu că un om trecut prin facultate vine într-o redacție cu o cu totul altă grilă de valori.

Mircea Toma: Eu aș vrea să adaug niște informații. Apropo de ce se întâmplă acum în presă. Am făcut o cercetare, cam 80% din ziariștii pe care i-am intervievat au facultate, și dintre ăștia o treime au facultate de specialitate, sau au făcut o pregătire postuniversitară în jurnalism. I-am întrebat pe cei care au făcut jurnalism dacă asta i-a ajutat în meserie, și jumătate dintre ei au spus că mai mult i-a încurcat și că a trebuit să renunțe la foarte multe dintre lucrurile învățate, pentru că există o cultură instituțională în unele redacții mai puternică decât valorile pe care le transportă școala prin intermediul unor ziariști.

Mihai Tatulici: Mircea Toma era la cadru.

Mircea Toma: Intervin foarte scurt pentru că trebuie să plec. În primul rând, există legi care guvernează presa. Există Codul penal, în primul rând. Există o lege care reglementează televiziunile și radiourile. Pentru că acolo sunt expuși cei care privesc la TV mai mult decât cei care cumpără un ziar. Și atunci s-a considerat că e important să limitezi orele la care se difuzează filme sau mesaje violente. Sunt reglementări care modifică în mod explicit conținut editorial. Presa tipărită nu are și nici nu trebuie să aibă. Are doar acelea pe care le-am spus mai devreme, Cod penal și altele. Care nu sunt explicit dedicate presei, dar afectează presa. Există de asemenea o legea care limitează discriminarea prin presă. Dar discuția cred că se duce în zona în care nu prin lege poți educa ceva. Ci printr-o educație și o articulare valorică a ziaristului care să se întâlnească cu agenda publică, sau interesul public. Cel care vinde presa are propriile lui interese, care e normal să vrea să vândă, să câștige, dar există riscul ca să se amestece prea mult în bucătăria ziaristului.

Mihai Tatulici: Există o reglementare și aici semnată de asociațiile profesionale?

Mircea Toma: Există foarte multe coduri deontologice. Care au foarte mari probleme de implementare. Și nu vorbesc de România, vorbesc de Anglia. Și nu e eficient. Nu poți să implementezi tu însuți pedeapsă către tine. Deci cum or să vrea acei proprietari de media din Anglia, care se întâlnesc în consiliul deontologic, și e o pâră împotriva unuia dintre ei, să își dea sieși sancțiuni? Asta e și problema CRP-ului.

Mihai Tatulici: Asta e problema tuturor organizațiilor de media din România.

Mircea Toma: Una din variantele mai consistente sunt în țările în care sindicatele de ziariști sunt mai tari, și care negociază și instituționalizează relația cu patronul. Limita de amestec a patronului în spațiul editorial în unele țări se oprește la numirea redactorului șef.

Dan Tapalagă: Vreau să te aduc în România, pentru că voi monitorizați zilnic presa, și aș vrea să te întreb dacă constatați că există o intervenție patronală, și vorbesc de cei 4-5 mari, în politica editorială?

Mircea Toma: Noi acum ieșim cu niște analize făcute exact pe etica televiziunii… și o să urmeze săptămâna viitoare o analiză a cazului cu elevul care s-a sinucis, unde politica editorială o fac cei care vând presa, o vând emoțional, groaznic și încălcând grav codul deontologic. E făcută pulbere orice reglementare de Antena 1 și de ProTV, care au spart orice convenții pe care le-am semnat la CRP.

Mihai Tatulici: Viața e mai tare decât arta, câteodată. Luăm publicitate deocamdată.

Mihai Tatulici: Deschide România! Cine face legea în presă? Cristian Tudor Popescu e în trafic, Tolontan e bolnav… noi astăzi aveam și de discutat despre tendința asta tabloidă care a făcut varză codul deontologic al ziaristului. Până la urmă, domnul Cornel Nistorescu, dumneavoastră ce vreți? Să fie reguli în presă sau nu? Că în pauză vă deranja și faptul că patronii nu știu ce…

Cornel Nistorescu: Nu mă deranja nimic.

Mihai Tatulici: Pe mine mă deranjează faptul că un cod deontologic e făcut terci într-o lună. Uitați-vă ce s-a întâmplat în relația dintre profesoară și elev, și ce a determinat în presa românească! Încălcări ale codului deontologic pe bandă rulantă. CNA-ul a reacționat timid. Ce înseamnă asta? Că e voie orice? Dumneavoastră ce părere aveți? Care sunt problemele importante ale presei care v-ar interesa?

Cornel Nistorescu: Vrei să mă provoci, ca să îți salvezi emisiunea?

Mihai Tatulici: Nu ca să salvez emisiunea, că am făcut emisiuni și fără dumneavoastră interesante.

Cornel Nistorescu: Eu cred că apa a luat-o la vale și s-a dus în câmp și a inundat, și că nu se mai poate întoarce în vârful dealului la izvor.

Mihai Tatulici: Nu cred că aveți dreptate. Acesta nu e un fenomen natural. Ce e aia, dacă o profă s-a îndrăgostit de un elev, călcăm în picioare reglementările noastre?

Cornel Nistorescu: Care reglementări? Sunt reglementările unora. Ale altora nu sunt. Câtă vreme nu am exercitat o presiune în cazurile în care presa românească a fost inundată de Gigi Becali, de dare de seamă în fața națiunii a unor aiuriți, a unor noname, ore întregi, câtă vreme nu ne-am organizat și n-am avut o reacție în fața invaziei de impostură, acum cum îi scot pe toți după ecrane? Scoateți-i! Eu nu știu?

Robert Turcescu: Auzi, Mihai, dar de ce nu ați discutat voi lucrurile ăstea la CRP? Că la CRP luptați cu comunicatele de presă. Deci CRP înțelege să lupte împotriva prostituției din România cu comunicate. Vă adunați acolo, decideți că ăla e bun, ăla e rău, se semnează o scrisoare de protest, în urma căreia nu se întâmplă absolut nimic, dar, în același timp, CRP e o organizație reprezentativă pentru presa din România. Ce a făcut CRP pentru presa din România?

Mihai Tatulici: O mulțime de lucruri utile pentru mediul de afaceri.

Robert Turcescu: Aveți o problemă imensă, jurnaliștii s-au organizat în acea asociație. Patronii s-au organizat?

Mihai Tatulici: Da.

Robert Turcescu: Există în momentul de față, aveți acceptul patronilor, dacă există o sancțiune dată de CRP împotriva unei gazete, să spunem, ca toți patronii să publice, de exemplu, acea chestiune pe prima pagină?

Mihai Tatulici: Documentul e în situația de a fi analizat de fiecare patronat. Deocamdată s-a construit statutul patronatului presei. Dar tu vrei să ne scoți ochii nouă? Să știi că mă reped și în organizația ta. Unde e ea? Ce face ea pentru presa românească?

Cristi Șuțu: Vreau să intervin aici puțin. Foarte multă lume din media vorbește despre legea presei și se spune foarte clar, nu e nevoie de această lege. Mă interesează să aud și argumente, de ce nu e nevoie de această lege? Din punctul meu de vedere avem o problemă astăzi cu credibilitatea presei. Tirajul din România la ziare e foarte jos. Iar asta e o problemă care cred eu că e de credibilitate. EvZ a avut undeva după revoluție un tiraj foarte mare.

Oana Dobre: Nu avea concurență.

Mihai Tatulici: Vremea aia nu mai vine.

Robert Turcescu: Explozia televiziunii, explozia Internetului. Accesul la informația primară e mult mai simplu. Prin urmare, ziarele nu mai pot atinge tiraje amețitoare. Deci nu cred că e o chestiune exclusiv de credibilitate.

Mihai Tatulici: Întreabă un tânăr de ce nu avem o lege a presei?

Robert Turcescu: Eu dau un răspuns. Deocamdată consider că România are foarte mari probleme în momentul de față în legătură cu aplicarea legilor și cu interpretarea lor. Prin urmare, mi-e teamă că o lege a presei ar putea fi interpretată în funcție de regimul politic dintr-o perioadă sau alta, în funcție de interesul pe care îl au unii sau alții.

Mihai Tatulici: Mai suntem în acest pericol în 2007?

Robert Turcescu: Da, până și Constituția…

Mihai Tatulici: De ce nu cerem noi legea presei? Pentru că dacă o băgăm în Parlament, ne fac parlamentarii zob, și ne trezim cu o lege care ne ia gâtul. Acesta e adevărul.

Robert Turcescu: Păi despre asta vorbim!

Mihai Tatulici: Că nu avem încredere în Parlamentul României să băgăm o lege a presei în Parlamentul României?

Robert Turcescu: Avem problema asta, deci nu putem să discutăm despre o lege a presei în România. Asta e!

Oana Dobre: Dar noi ne putem autoreglementa imperativ? CRP nu are instrumente imperative?

Dan Tapalagă: Pe mine m-a amuzat puțin confruntarea asta între Robert Turcescu și CRP, pentru că ce observ e o competiție pentru lidership în presă. Ceea ce e OK.

Mihai Tatulici: Evident!

Dan Tapalagă: Cred că ai și vrut la un moment dat să candidezi la șefia CRP?!

Mihai Tatulici: Într-un mod admirabil. Fără să fie membru al organizației.

Robert Turcescu: Am reușit să dau câtorva oameni un fel de frison, pentru care s-au răzgândit brusc.

Mihai Tatulici: Mic!

Dan Tapalagă: Întrebarea e, și tu, și CRP, ce atitudine ați luat, de pildă, când Sorin Roșca Stănescu, în Ziua, l-a desființat vreo trei numere la rând pe Liiceanu, în celebra epopee Liicheanu? Știu că există o sesizare la CRP.

Mihai Tatulici: Nu știu să existe o asemenea sesizare.

Dan Tapalagă: Dar dumneavoastră nu aveți instituția autosesizării?

Mihai Tatulici: O avem.

Dan Tapalagă: Cealaltă societate, condusă de domnul Robert Turcescu, a luat vreo atitudine în fața acelui linșaj mediatic?

Robert Turcescu: Dumneata, domnule Dan Tapalagă, nu știi cu ce se ocupă Asociația jurnaliștilor profesioniști? Dacă nu știi, lasă-mă să îți explic. Noi nu ne-am propus să fim o organizație dintre cele foarte multe în România… eu nu mi-am definit în statutul societății că mă apuc să apăr drepturile jurnaliștilor cu comunicatele de presă. Eu săptămâna viitoare împreună cu directorul executiv al organizației mergem, de exemplu, la Cluj, ne întâlnim cu studenții. Le-am promis celor de acolo un seminar despre tehnica interviului. De asemenea, invităm…

Dan Tapalagă: Domnul Robert Turcescu, evadați din problemele grave pe care le are presa din România.

Robert Turcescu: Eu nu cred că îmbunătățirea presei se face cu comunicate de presă. Se va face în momentul în care jurnaliștii din România vor fi mai buni.

Dan Tapalagă: Vor avea curaj să spună lucrurile care nu sunt în regulă.

Robert Turcescu: Nu e vorba de curaj. E vorba de profesionalism.

Dan Tapalagă: Probleme sunt așa: că avem o organizație, avem un corp de presă care are înăuntrul ei oameni care se comportă foarte necinstit, și care execută linșaje de presă, de la domnul Sorin Roșca Stănescu până la domnul Dan Voiculescu.

Robert Turcescu: Care… ce vrei? Să iau un steag alb și să ies în față la Ziua să spun? Dar tu ce faci?

Dan Tapalagă: Sesizez CRP, de exemplu.

Robert Turcescu: Extraordinar! Ai făcut o hârtie și ți-ai pus o semnătură și gata, te-ai spălat pe mâini?

Dan Tapalagă: Îmi dau demisia de la un ziar.

Robert Turcescu: Și te duci consilier la Monica Macovei.

Dan Tapalagă: Acesta e un atac necinstit. Nu are legătură cu discuția.

Robert Turcescu: Are, pentru că m-am săturat de ipocrizia asta.

Dan Tapalagă: Eu lupt, dar cu armele pe care le am la dispoziție. Ce vrei, să îmi dau foc?

Robert Turcescu: Te invit la Asociația jurnaliștilor profesioniști.

Dan Tapalagă: Păi nu, că nu faceți nimic.

Robert Turcescu: Adică tu intri într-o asociație în momentul în care vezi că s-a făcut ceva? Nu poți să construiești… Stai liniștit, îmi retrag invitația.

Dan Tapalagă: E plină țara de seminariști…

Robert Turcescu: Dan Tapalagă, am văzut ca tine o grămadă. Care zic, nu ați făcut nimic.

Dan Tapalagă: Să aveți curaj să vă asumați atitudini publice în chestiuni foarte grave. Iar eu consider că o chestiune foarte gravă e comportamentul presei în perioada referendumului. Chestiuni pe care nu le-ați taxat nici voi, nici CRP.

Robert Turcescu: CRP are sute de comunicate prin care, chipurile, taxează astfel de atacuri. Eu prefer să nu fac un comunicat în care să spun…

Dan Tapalagă: Faceți seminarii mai bine.

Robert Turcescu: Nu interpreta. Nu știi ce am făcut.

Dan Tapalagă: Ai zis că faceți seminarii. Acesta e noncombat.

Robert Turcescu: Nu e noncombat, e vorba de o presă mai bună pentru generația viitoare. Pentru că generația actuală e compromisă.

Cornel Nistorescu: Generația actuală e compromisă?

Robert Turcescu: Da.

Oana Dobre: Domnule Robert Turcescu, dumneavoastră în ce presă le veți spune studenților că vor lucra?

Robert Turcescu: Vor lucra în presa pe care și-o vor asuma.

Oana Dobre: Nu și-o pot asuma ei.

Robert Turcescu: Ba da! Un jurnalist cu conștiință, un corp jurnalistic foarte bine pregătit poate să se impună la un moment dat chiar și în fața unui redactor-șef care, din motive de subordonare patronală, din prostie etc., poate produce niște derapaje.

Mihai Tatulici: Avem un telespectator, e vorba de domnul Liviu Iolu. De ce ați tăcut de atâta vreme?

Liviu Iolu: Pentru că a asculta în presă e una din părțile esențiale. Mi s-a răspuns la o întrebare, „de ce nu e publicul cel care face legea în presă?” Pentru că inclusiv discuția de acum arată că e un spațiu foarte narcisistic așa, în care ne uităm unii la alții și încercăm să reglăm niște conturi între noi, în loc să se întâmple lucrurile ăstea la CRP, la organizația domnului Robert Turcescu, în altă parte.

Mihai Tatulici: Orgoliile nu se pot scoate de pe lume.

Liviu Iolu: Nu, dar nu știu cât de interesat e publicul de un astfel de subiect.

Mihai Tatulici: Regula până la urmă cine o face? Câtă vreme o să am, dăm publicului sânge, mizerii….

Cornel Nistorescu: Mihai Tatulici, el nu știe, nu are nici o problemă.

Mihai Tatulici: Ce emisiune am făcut eu tabloidă? Domnul Cornel Nistorescu?

Dan Tapalagă: Păi nu mai departe emisiunea de aseară despre sinuciderea gemenelor, a fost din punctul meu de vedere un tabloid intelectual.

Mihai Tatulici: Haideți, domne, nașteți niște genuri și specii noi.

Dan Tapalagă: Ați speculat o dramă îmbrăcând-o într-o discuție despre genetică și așa mai departe.

Mihai Tatulici: A fost o abordare profesională.

Dan Tapalagă: Tabloid intelectual. Dar asta nu înseamnă că nu ați făcut aproape același lucru cu alte televiziuni care s-au dus, sigur, foarte jos. Împachetând-o într-o discuție mai elevată, mai aplicată, cu elemente de interes certe, însă punctul de pornire a fost același.

Robert Turcescu: Dan Tapalagă, unghiul de abordare în jurnalistică e decisiv, și o știi foarte bine. Pentru că subiectul există.

Mihai Tatulici: Domnul Dan Tapalagă, de fapt dumneata ce vrei? Să se facă emisiuni despre genetică, având ca pretext sinuciderea unor gemene, sau vrei să primești toate ălea despre viața unei familii…? Eu am preferat să fac o abordare genetică. Adică să mai dau și alte informații decât astea mizere, curente. Chiar dacă domnul Cornel Nistorescu are zâmbetul ăla care lasă să se înțeleagă că și Tatulici le rasolește ca să facă audiență. Am tradus corect?

Cornel Nistorescu: Da…

Dan Tapalagă: Am avut o discuție în culise, spuneam așa: domne, până la urmă totul e permis în presă, contează metoda și cum o faci. Discutăm aici despre reguli și norme profesionale, deontologice în presă. Păi în prezentarea cazului de la Cluj, sinuciderea gemenelor, contează cum o faci, ia regula de bază, când tu ca jurnalist decizi să intri în viața intimă, contează dacă o faci respectând regula minimală, aceea de a avea acordul părinților în acest caz. Pentru că altminteri nu ați făcut decât ce a făcut restul presei, să speculați un subiect care aduce audiență. Punct!

Mihai Tatulici: Până la urmă, marketingul și audiențele fac legea în presă? Până la urmă acesta e adevărul?

Cornel Nistorescu: Depinde la ce ne referim. Dacă ne referim la relația dintre presă și consumator, e obligatoriu să știi ce vrea consumatorul. Dacă ne referim la regulile profesionale, atunci e un alt subiect. Nu avem de discutat despre marketing.

Mihai Tatulici: În continuare cred că dezbaterile fără cameră sunt mai interesante decât cele cu cameră. Practic, noi suntem într-o situație destul de ciudată în 2007.

Cornel Nistorescu: Tu ești într-o situație destul de ciudată, Mihai. Ai 5 oameni în studio, care spun ce e în generația deja afirmată în presa română.

Mihai Tatulici: Am 4, și cu tine din generația mai veche.

Cornel Nistorescu: Nu, 5, că și Oana Dobre e cam în aceeași generație. Discutăm lucruri profesionale care nu știu în ce măsură îi interesează pe oameni, ce reguli avem noi. Eu cred că foarte interesant e să discutăm ce e important în România și ce discută presa română. Abordează presa română din lucrurile importante ceva? Sau le flușturește? Ei bine, eu spun că nu, că presa română nu ridică marile teme, nu luptă pentru ele. Face compromisuri la vedete, la show-uri, la maimuțoi.

Mihai Tatulici: Dar tu vorbești de parcă ai fi președintele Asociației Consumatorilor!

Cornel Nistorescu: De ce să cumpere cetățeanul ziarele, câtă vreme problemele lui mari nu se regăsesc în ziare?

Mihai Tatulici: Domnul Cornel Nistorescu, hai să vedem care sunt problemele majore ale societății românești, pe care presa nu le abordează serios?

Oana Dobre: Hai să îi întrebăm pe tinerii ziariști?

Cristi Șuțu: Domnul Cornel Nistorescu vine să ne spună ce e important. Eu nu cred că dânsul trebuie să ne spună ce e important. Dânsul a avut o funcție importantă la EvZ, într-o perioadă cu Adrian Năstase, în care libertatea presei a avut mult de suferit. Dar de ce să ne spună dânsul care sunt subiectele?

Cornel Nistorescu: Nu ți-am spus eu. Chiar sunteți pe lângă. De-aia nu faceți tiraje.

Dan Tapalagă: Domnule Cornel Nistorescu, dumneavoastră cred că ați fost pe lângă în timpul referendumului. Pentru că 75% au spus că ați fost un pic pe lângă, ați avut o poziție care nu s-a reflectat în opțiunile a 75% dintre români. Pe scurt.

Mihai Tatulici: Domnul Dan Tapalagă, dumneavoastră atingeți un subiect extrem de important. Care e misiunea ziaristului, să fie pe val, să dea dreptate opiniei publice? Dreptul de a-l critica pe Traian Băsescu e absolut constituțional. De ce credeți că ziaristul Cornel Nistorescu e pe lângă, că n-a fost validat de cei care au participat la referendum?

Dan Tapalagă: Am auzit așa: domnul Cornel Nistorescu ne spune nouă că suntem pe lângă. Noi reacționăm, respectiv eu, și spun, dumneavoastră ați fost un pic pe lângă în acel subiect.

Mihai Tatulici: Dar nu asta e referința. Pentru că el e un analist politic care are toate drepturile să își pună punctul de vedere personal.

Cornel Nistorescu: Îmi pare foarte rău că lângă mine s-au format și oameni care cred că jurnalistica e numai spirit militant. Și trebuie să își dea viața, și trebuie să câștige cel pe care îl susții tu.

Cristi Șuțu: Jurnalistica, după mine, înseamnă informare, și nu opinie.

Cornel Nistorescu: Presa noastră în general la ora asta are o miză mică. E în urma politicienilor de la care suge mici propoziții pe care le interpretează și le învârte până înnebunește lumea. Asta e părerea mea.

Dan Tapalagă: Pot să vă dau dreptate și pot să vă spun de ce cred că se întâmplă asta. Pentru că cei care controlează media, ocultează temele majore. De cele mai multe ori.

Mihai Tatulici: Cum o fac ei? Îl pun pe Robert Turcescu, bă, oculteaz-o pe asta?

Dan Tapalagă: Există, din păcate, o instituție care s-a dezvoltat în ultimii ani, o instituție a autocenzurii. Jurnaliștii știu în ce ape se scaldă patronul ziarului. Nu mai e nevoie, domnul Tatulici, să spui nimic la Antena 3 sau la Antena 1. Cred că acolo știu oamenii ce au de făcut… cu excepții, sigur, am văzut acolo câteva emisiuni în care, cu toate intervențiile brutale ale domnului Dan Voiculescu în emisiuni, ne amintim de intervenția domnului Dan Voiculescu cu Monica Macovei…

Robert Turcescu: Domnul Dan Tapalagă, ai o contradicție în termeni. Profesioniștii aceia de la Antena 3 sau de unde sunt ei…

Dan Tapalagă: Nu au curaj, din păcate, mulți dintre ei. Ce să fac?

Robert Turcescu: Atunci ce sunt ăia?

Dan Tapalagă: Sunt niște profesioniști fără curaj. Există și categoria asta.

Mihai Tatulici: Asta e o nouă tendință în presa românească, pe care mogulii, finanțatorii, o determină?

Dan Tapalagă: Cred că da.

Robert Turcescu: Mihai Tatulici, dar admiți faptul că la instituții de presă în care orientarea politică a patronului e evidentă, lucrează jurnaliști care se regăsesc în convingerile pe care patronul respectiv le are?

Mihai Tatulici: În Occident, asta e o regulă transparentă.

Robert Turcescu: Adică nu sunt puși cu forța să scrie de bine de unul sau rău de altul. În Statele Unite există foarte clar, ziar de factură republicană, ziare de factură democrată, jurnaliștii care lucrează la aceste instituții de presă mulți dintre ei sunt, de asemenea, persoane respectate, și-au asumat foarte clar o identitate politică, și spun, da, domne, eu sunt democrat, eu sunt republican…

Cristi Șuțu: Da, acolo e opinia asumată, informarea e una singură.

Oana Dobre: Nu e adevărat! La Fox nu e adevărat.

Dan Tapalagă: Domnul Tatulici, noi am avut un test pentru presa asta din România, testul referendumului. Și acolo am văzut piruete spectaculoase. Am văzut ziare și editorialiști, chiar la Cotidianul, care până mai ieri îl făceau arșice pe Traian Băsescu, și cu câteva săptămâni înainte o străluminare bizară i-a întors pe partea ailaltă.

Robert Turcescu: Dar de ce străluminare?

Dan Tapalagă: Au avut, așa, o revelație.

Robert Turcescu: Ia dă tu niște nume?

Dan Tapalagă: De pildă, Doru Bușcu, colegul tău. Într-un editorial pe care l-a publicat cu o săptămână înainte de referendum, am citit acolo un panegiric la ofițerul de navă, curajosul, bravul Traian Băsescu. Dacă iei puțin editorialele din spate, vei vedea că Traian Băsescu era răul absolut în editorialele lui.

Robert Turcescu: Nu mi s-a părut! Mi s-a părut că a avut o atitudine critică. Dar tu ești un negativist…

Dan Tapalagă: Domnul Cornel Nistorescu, dacă nu discutăm despre oameni, comportamente, discutăm de pomană. Dacă discutăm despre fenomene în general, niște tendințe, ne pierdem vremea. E cazul să discutăm despre oameni, despre ziare, despre lucruri pe care le vedem în fiecare zi.

Oana Dobre: Și de ce referendumul a fost un motiv important pentru presă? Decisiv?

Robert Turcescu: Domne, toată lumea trebuia să fie cu Traian Băsescu, și atunci era domnul Dan Tapalagă fericit.

Dan Tapalagă: Domnul Robert Turcescu, și dumneavoastră ați avut o atitudine la fel de militantă în perioada referendumului, care nu era anti-Traian Băsescu.

Robert Turcescu: Nu am fost militant, m-am străduit să nu fiu niciodată… au fost momente în care Traian Băsescu a făcut lucruri bune, și atunci….

Dan Tapalagă: Probabil că așa trebuia să fiți, și atunci e OK…

Robert Turcescu: Nu trebuia… te rog frumos, Dan Tapalagă, mie nu-mi spune nimeni ce trebuie să fac când vine vorba de meserie. Și țin foarte mult la lucrul acesta, ți l-am spus și mai devreme.

Dan Tapalagă: E în regulă, și eu spun și ce cred.

Robert Turcescu: Nu-mi spune mie ceea ce trebuie să fac în materie de jurnalistică. Fac ceea ce cred eu în acord cu conștiința mea și în acord cu profesia asta pe care am învățat-o cât am putut și cât mi-a dat Dumnezeu minte. Nu trebuie să-mi spună nimeni din ceea ce trebuie să fac, vreun patron sau redactor-șef sau mai știu eu ce. Așa că în momentele în care Traian Băsescu mi s-a părut că a avut un discurs în acord cu lucrurile pe care la rândul meu le consider valori morale, sau mai știu eu cum, am fost nu militant, dar am zis, da, domne, omul acesta are dreptate. Când a luat-o pe arătură, am înțeles că există, iată, și o poveste de genul acesta cu Traian Băsescu.

Dan Tapalagă: Domnul Robert Turcescu, eu am sesizat niște viraje la ziarul pe care îl conduci.

Mihai Tatulici: Constat că ne învârtim numai în jurul politicii. Doi, constat că domnul Cornel Nistorescu a făcut o acuză gravă la adresa dumneavoastră… sunteți de acord cu ce a spus domnul Cornel Nistorescu, cât de rudimentară e presa românească astăzi, că trăiește din declarațiile politicienilor?

Dan Tapalagă: Nu a fost un atac la generație, ci la presă în general.

Cornel Nistorescu: Căderea de credibilitate a presei de acum are la bază această tabloidizare și această ignorare, sau incapacitate de a citi realitatea și problemele României, în cazul altora e ignoranță.

Cristi Șuțu: Marea problemă a presei românești e că există interese politice și economice care intră adânc în viața jurnaliștilor. Și o simt foarte mulți jurnaliști, trebuie să recunoașteți. Dumneavoastră sunteți un caz concret. Dumneavoastră ca director al EvZ ați adus publicitate la ziar. E conflict de interese sau nu?

Cornel Nistorescu: Nu este, pentru că e la timpul trecut. Era un conflict de interese. Da, e adevărat.

Cristi Șuțu: Și e normal?

Cornel Nistorescu: Domne, acum poate că nu e normal. Atunci era normal.

Oana Dobre: Dar au fost ziare care au funcționat așa.

Cristi Șuțu: Era normal să aducem publicitate de la miniștri direcți, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu…?

Cornel Nistorescu: Ce vrei să discuți de acum 3 ani? Am spus, am adus publicitate în termeni civilizați, în termeni rezonabili, atunci se practica asta. Am semnat foarte puține contracte, dar am fost implicat în operațiunea asta. Dar nu cred că aia e principala problemă în a te afirma ca jurnalist.

Cristi Șuțu: Conflictul de interese trebuie eliminat și, după părerea mea, printr-o lege.

Mihai Tatulici: Publicitate. Deschide România, cine face legea în presa românească? Suntem la finalul unei abordări la care au participat și mai participă încă Cornel Nistorescu, Robert Turcescu, Liviu Iolu, Cristi Șuțu, Dan Tapalagă, Oana Dobre și cu mine, a mai fost și distinsul nostru prieten de la Cluj în direct, Dragoș Bucurenci…

Cornel Nistorescu: Care-și face studiile acum.

Mihai Tatulici: Care-și face studiile acum și întrebările de final sunt foarte simple, de ce e atât de dificilă autodeterminarea în presă, de ce nu avem patronate și avem numai patroni? De ce incidentele și accidentele din presa ultimilor 17 ani, șpagă, trafic de influență, șantaj, inclusiv încălcarea unor drepturi ale omului, sancționate de justiție în câteva cazuri nu au fost sancționate nici de breaslă și nici de entitățile editoriale din redacții?

Cornel Nistorescu: Păi nu avem patronat, răspund eu, iertați-mă că o iau înainte, pentru simplul fapt că nici jurnaliștii nu sunt atât de puternic organizați încât să determine apariția unui pol al patronilor foarte puternic, foarte solid, și cu reguli foarte…

Mihai Tatulici: Dar sindicatele sunt puternice?

Cornel Nistorescu: Senzația mea e că nu există, s-ar putea să mă înșel.

Mihai Tatulici: Am această certitudine.

Robert Turcescu: Organizații sindicale există domnul Tatulici, există MediaSin…

Mihai Tatulici: Tocmai am negociat eu cu MediaSin acum cu contractul colectiv de muncă. Eu nu le simt că există.

Robert Turcescu: Nu le simțiți în spațiul public.

Mihai Tatulici: Da, despre asta vorbim, și vorba domnului Nistorescu, patronatele nu exisăt pentru că nu au simțit nevoia să se organizeze pentru că nu există organizațiile profesionale.

Cornel Nistorescu: Presiune foarte mare.

Mihai Tatulici: De ce să se chinuiască patronii să-și facă organizație patronală dacă ziariștii nu-i deranjează?

Robert Turcescu: Păi nu ziceai mai devreme că au început să-și facă?

Mihai Tatulici: Au început, dar e mai multă resursă care vine dinspre noi ziariștii decât dinspre patroni. E o presiune că s-a făcut un contract între mai mult organizații în care pentru prima dată am vrut noi să-l băgăm în contractul colectiv de muncă de anul ăsta și nu a vrut patronatul din provincie, RoMedia n-a vrut să-l bage, acolo scrie foarte clar: patronul face politica editorială, o dă editorului șef și ăla o tratează cu ziariștii, cine vrea o face, cine nu nu. Deci de ce toate aceste slăbiciuni pe care eu cred că ele pleacă în primul rând de la ziariști? Corpul presei, filosofia presei, cultura presei e dată de corpul de ziariști, nu e dată nici de patroni, nici de marketing.

Cornel Nistorescu: Imaginea actuală a presei din România este imaginea lor. Capacitatea noastră de a influența nu există.

Dan Tapalagă: Minimalizați puțin rolul dumneavoastră acum și faceți o mică scamatorie, eu nu cred, cred că aveți în continuare un rol foarte important.

Cornel Nistorescu: Nu noi dăm tonul.

Oana Dobre: Dar noi funcționăm într-o rețea de complicități, ne facem că nu știm ce știm de fapt, pe care generația dumneavoastră a creat-o.

Cornel Nistorescu: Poate.

Mihai Tatulici: Spargeți-o, distrugeți convenția asta.

Cornel Nistorescu: Nu că nu ați făcut nimic împotrivă, n-ați dinamitat-o prin performanță profesională, asta mi se pare cel mai neplăcut lucru…

Dan Tapalagă: Eu cred că sunt oameni din generația tânără care au făcut performanță profesională puternică și vă pot da o listă lungă de oameni, de jurnaliști. Eu nu mai am încredere în asociațiile profesionale, ci în echipe de jurnaliști, care pot să se lupte cu un patronat infinit mai puternic decât asociațiile profesionale, pe care niște jurnaliști le pot crea la un moment dat.

Cornel Nistorescu: Care e problema cu echipa?

Mihai Tatulici: Nu, a făcut o observație corectă.

Oana Dobre: Spuneți că vreți să spargem zidul, nu putem să facem asta decât după ce ne facem un decont cu generația dumneavoastră, iar întrebarea colegului meu face parte din decontul ăsta.

Cornel Nistorescu: Nu mai sunt decât 3-4 jurnaliști din generația mea.

Oana Dobre: Sunt mai mulți.

Cornel Nistorescu: 10.

Oana Dobre: Suficient.

Dan Tapalagă: Și lucrurile esențiale nu au fost spuse până la capăt despre jurnaliștii din generația dumneavoastră.

Mihai Tatulici: Eu cred că e alta problema.

Oana Dobre: Domnule Nistorescu cât cunosc eu? Dumneavoastră m-ați angajat între altele.

Cornel Nistorescu: Eu pe mulți am angajat. Și cred că ești dintre cei la care am fost inspirat…

Oana Dobre: Ăsta este același mecanism de gândire, de a plensi pe omul care te întreabă ceva în momentul în care nu-ți convine întrebarea, l-ați făcut și cu Cristi Șuțu, mă puneți pe mine în poziția ridicolă să spun acum vai dar eu știu, vai dar eu pot, nu cred că e cazul să vă dau dumneavoastră decontul ăsta acum, dumneavoastră l-ați acceptat în momentul în care m-ați angajat.

Cornel Nistorescu: Îl faci prin ceea ce scrii, sigur că da.

Mihai Tatulici: Și în ciuda faptului că se simte undeva o creștere de personalitate la generația voastră eu am curajul să spun relaxat și liniștit că deficitul vostru de statură profesională a adus presa în situația de azi.

Oana Dobre: E unul dintre lucrurile care a adus presa în situația de azi, iar eu sunt prima care a recunoscut asta, când după ce 7 ani nu am făcut decât presă politică, nu am stat decât pe culoarele Parlamentului, la guvern, am zis stai să văd și ce se întâmplă în viață, și m-am apucat de presă socială.

Robert Turcescu: Am ajuns la o discuție absolut penibilă despre conflictul între generații în presa din România, păi eu vă dau o veste: eu sunt foarte bucuros să pot să stau la aceeași masă cu Cornel Nistorescu sau cu Cristian Tudor Popescu sau cu Mihai Tatulici, nu am niciun fel de problemă din punctul ăsta de vedere, da? Că avem la un moment dat a ne reproșa tot soiul de chestiuni legate de caracterele noastre e cu totul altceva. Dacă vorbim de profesioniști păi oamenii ăștia, că sunt într-o generație sau mai vârstnică dacă au ajuns să fie la un moment dat în continuare în activitate unii dintre ei sau poate pensionați recent înseamnă că au făcut ceva. Problema este legată de coeziunea acestei bresle, de capacitatea acestei bresle de a se aduna și de a pune la cale niște proiecte comune, unde apare într-adevăr o altă mare problemă, aceea că eu nu pot să-i mai cer, aș vrea să-i cer domnului Cornel Nistorescu haideți domnul Nistorescu alături de noi în această asociație să facem în continuare o grămadă de lucruri, dar s-ar putea Nistorescu să-mi spună bătrâne sunt obosit nu mai am chef, am făcut, m-am săturat, și e de înțeles la un moment dat. Energia pentru proiecte viitoare aparține unor oameni care au acum 20-30, poate 40 de ani în zona asta, dar asta nu înseamnă că eu nu pot să stau de vorbă la un moment dat cu Nistorescu, cu Popescu sau cu Tatulici și să-i întreb bă voi cum ați face într-o astfel de situație? Aveți vreo idee?

Mihai Tatulici: Ai curajul să recunoști că de fapt lipsa asta de coeziune se datorează unui element nou care a apărut în presa de după revoluție, care se numește miza, banul?

Robert Turcescu: Nu știu dacă asta e explicația. Eu cred că e vorba de egoism, fiecare este pe barba lui, nu-l interesează să lucreze, să lucrezi într-o asociație înseamnă de foarte multe ori să faci un soi de muncă voluntară, să vii acolo, să-ți bați capul, să pierzi timp și unii zic păi de ce să mă duc eu acolo să-mi bat capul… să schimb niște proiecte și să nu câștig nimic de pe urma asta, nu câștigi nici glorie uneori, absolut nimic, câștigi înjurături de foarte multe ori, a, ăla e omul lui nu știu care, ăla și-a făcut organizație ca să mai aibă o funcție de președinte sau povești de genul ăsta. Dom’ne să vină alături să construiască niște chestii care pot să iasă sau nu, trebuie să îți asumi un astfel de risc.

Oana Dobre: Pot să vă întrerup pe un ton deranjant? Altul nu am, asta e. Observ cu stupefacție cum dumneavoastră mi-ați spus la începutul emisiunii că vreți să construiți această organizație de jos, iar în momentul acesta dumneavoastră spuneți că nu puteți construi această organizație fără garda veche…

Robert Turcescu: Poate trebuia să vorbesc invers, am spus că nu am niciun fel de problemă într-o astfel de chestiune, adică eu chiar simt nevoia de multe ori să vorbesc cu oameni precum Nistorescu, Tatulici, Popescu și alții.

Oana Dobre: De acord.

Robert Turcescu: Asta este responsabilitatea noastră, a oamenilor din generația nouă de presă, dacă vrem, dacă nu nu. Dar nu apare…

Oana Dobre: Dar nu vă văd străduindu-vă să ne convingeți pe noi din generația asta să venim în organizația asta…

Robert Turcescu: Dar eu nu vreau să-l pun pe Nistorescu la zid și să zic Nistorescu a făcut numai lucruri proaste în presa din România. Mie Nistorescu îmi place ca jurnalist…, nu vreau să îl pun la zid!

Mihai Tatulici: Mai avem cinci minute. Sunt cinci invitați la emisiune, până la urmă trebuie să ajungem măcar la o idee finală și am să încep cu Nistorescu că e din generația mea. Domnul Nistorescu statutul presei de astăzi vă convine sau nu, ca cititor și ca telespectator?

Cornel Nistorescu: Statutul da, performanțele nu.

Mihai Tatulici: Domnul Turcescu?

Cornel Nistorescu: N-am consumat un minut, eu cred că România are nevoie de profesioniști. În această profesie în presă performanța și salvarea începe de la individ, ești bun, contezi, exiști, poate să-ți dea 1000 de asociație această țară sau colegii tăi dacă ești un mediocru, un nimeni, un alfabet, un agramat, nu exiști domnule. Și doi, după aceea vine relația cu România, cu publicul larg, această presă de acum după părerea mea este foarte departe de nevoile lor, ale unora, că cele de hăhăială, de partipriuri, cele de televonelă sunt satisfăcute pe deplin.

Mihai Tatulici: Bun răspuns domnule Nistorescu la vârsta dumneavoastră. Robert Turcescu.

Robert Turcescu: Cred că breasla are nevoie de un puternic imbold spre coeziune, cred că e nevoie să ne adunăm cumva în aceste asociații, nu cred în povestea asta cu eu lupt pe cont propriu, nu cred nici în lupta împotriva unui sistem și împotriva mediocrității în presă cu pixul semnând comunicate de militanții activiști de partid, cred că e nevoie de proiecte, de definirea unui statut al jurnalistului profesionist, cred că e nevoie de un rencesământ în presă, cred că pe viitor și nu foarte îndepărtat e nevoie de introducerea unei cărți de presă care să poată să fie și retrasă în condițiile în care nu respecți standardele deontologice, deci cred că avem de parcurs acești pași. Lucrurile astea nu se poate face de un grup mic, trebuie făcute de asociații profesionale puternice în stare să aplice astfel de lucruri chiar dacă ar fi să dureze destul de mult și chiar dacă ar fi să existe cicatrici foarte serioase în urma bătăliilor pe care avem a le duce cu patronii sau chiar cu interese politice ori altfel de interese financiare.

Mihai Tatulici: Bun și răspunsul lui Turcescu. Dan Tapalagă.

Dan Tapalagă: Cred că ar trebui o mică trezire în presă din aplatizarea asta în spirit jurnalistic care a existat cândva extrem de puternic și a existat în anii trecuți însă oameni cu o personalitate jurnalistică puternică din păcate încet-încet au ieșit din presă, cred că ar trebui la fel de bine să se întâmple refacerea unor echipe de jurnaliști pentru că eu cred mai mult în forța unei echipe de jurnaliști care se poate bate cu un patronat ostil, pentru că se întâmplă să ai un patronat ostil și să lupți împotriva managerismului de presă, managerizarea de presă, încet-încet presa începe să se golească de sprijinul jurnalistic și să vină ușor-ușor un fel de fericirea de a trăi în uniunea trusturilor concentrate, unde există reguli și funcționezi ca într-un fel butic, ca într-un fel de SRL, asta aplatizează spiritul jurnalistic și face din meseria asta ceva foarte apropiat de funcționare. Cred că problema nr 1 rămâne totuși lipsa de curaj a foarte multor jurnaliști și resemnarea în fața a ceea ce vedem că se întâmplă și anume controlul media de către o oligarhie de presă, cu interese politice și economice.

Mihai Tatulici: Mulțumesc.

Liviu Iolu: Presa seamănă foarte mult cu societatea noastră, iar jurnaliștii mult prea mult cu politicienii și de-asta nu reușesc să se adune și să încropească ceva pentru ceilalți, pentru breaslă. Cocoșelile, toată discuția de aici a fost un exemplu, înre noi ar trebui să trecem peste toate astea, și Robert și Dan să se așeze la o masă și să facă ceva în sensul…

Robert Turcescu: Vii și tu Liviu Iolu?

Liviu Iolu: Da.

Robert Turcescu: Asta voiam să aud, mai mult decât orice.

Cristi Șuțu: Avem o problemă de libertate, presa nu este liberă cred, la fel cum nici Parlamentul nu este liber, nici Guvernul nu este liber, liber de interese politice și economice, câtă vreme nu rezolvăm această problemă de libertate într-un fel sau altul avem de suferit încă la audiență, tiraj și credibilitate.

Mihai Tatulici: Mulțumesc. Nu regret că am făcut emisiunea asta, deși probabil că și dumneavoastră simțiți ca și mine dezamăgirea.

Cornel Nistorescu: Dom’ne dar nu putem contribui la ideea că presa trebuie să fie unei idei proletare despre presă, că presa are interese economice, nu există decât din astea. Cum o să vrem, presă de mănăstire, de maici? Am promova un fals grosolan.

Mihai Tatulici: Mulțumesc, suntem la final. Doamnelor și domnilor concluziile mele sună cam așa: inteligenți și fără coerență, egoiști și egolatri, ziariștii români sunt încă departe de a avea spirit de castă profesional. Din cauza aia nici patronii nu simt vreo nevoie, iar dumneavoastră trebuie să vă împăcați cu ideea că deocamdată vă dăm ceea ce suntem și nu neapărat ceea ce sunteți și dumneavoastră. Eu cred că noi putem mai mult, o seară bună, la revedere tuturor.

DATA: 10-06-2007

EMISIUNEA: DESCHIDE ROMÂNIA

POSTUL: REALITATEA TV

ORA: 15:15

MODERATOR: MIHAI TATULICI

INVITAȚI: DAN TAPALAGĂ

CRISTI ȘUȚU

MIRCEA TOMA

LIVIU IOLU

ROBERT TURCESCU

CORNEL NISTORESCU
FORMAT: TALK-SHOW

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

4 thoughts on “La Realitatea, despre Cine face legea în presă”

  1. Tatulici-trustul SOV
    Turcescu-trustul SOV
    Dobre-trustul SOV
    Sutu-trustul SOV
    Nistorescu-colaborator trustul SOV

    Iolu-trustul Ringier, aripa discreta
    Tapalaga-freelancer
    Bucurenci-freelancer

    Deci, cine a facut legea?

  2. Cum se poate considera Nistorescu profesionist cind el considera ca doar cei formati in comunism pot fi jurnalisti adevarati?…Cind prin aceasta ideea ucide orice fel de indrumare a tinerei bresle a jurnalistilor? Deci el e marele stapin al adevarului si altii (cum ar fi cazul regretatului Ioan Chirila) care au pus suflet in formarea unora ca Tolontan au facut lucruri gresite? Ca sa nu mai spun ca are momente prin emisiuni cind pare total de lumea reala inconjuratoare… Imi pare rau, l-am pretuit dar asta e. Cit despre santajul in presa…sa nu mai discutam, cazul Ziua e cel mai concludent (ce nevoie am de justitie ca doar nu-l bag cu mina mea in puscarie pe santajist, conteaza pina la urma parerea mea ca cititor, ca doar eu le fac vinzare). Si ar mai fi multe de spus (goana dupa senzational, audienta cu orice pret calcind in picioare deontologia profesionala, etc, etc.

  3. O completare, daca mi-e permis: legea in presa o face, din pacate in proportie foarte mare, scandalul si prostul gust

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *