La Netoo, despre un cod de bune practici: pare a fi necesar

Discuție animată, dar constructivă astă seară la Netoo, la British Council, despre necesitatea unui cod de bune practici sau un how-to pentru bloggerii care lucrează cu informația. Eu și Adrian Cristea am susținut că trebuie un astfel de cod, Bobby Voicu și Ionuț Oprea au fost “avocații diavolului”. Până la urmă, s-a conturat ideea că un astfel de cod e necesar pentru cei care lucrează cu informația. Există voci care au susținut contrariul și au spus că bunul-simț e suficient (Bobby a fost cel mai “diavol” dintre avocați), dar până la urmă s-a ajuns la concluzia că draftul de cod propus de mine e un document care ar trebui să ducă undeva.

Ideea e să construim un soi de “how-to blog” sau de “cod de bune practici”, ceva gen “netiquette”, care să dea răspunsuri la întrebari ca “am încălcat vreun copyright dacă postez o captură de site?” sau să spună cum și în ce condiții se citeaza o sursă.

Un astfel de document ne va da credibilitate, iar celor mai noi în blogging și comunicare le va da și know how. Nu e vorba de ceva care restrânge libertatea de expresie, ci de un set de principii de aplicat în comunicare, principii care, printre altele, te feresc de belele cu tribunale și greșeli pe care riști să le regreți singur, ca să spun așa. Mergând pe astfel de proceduri, într-un final vom obține credibilitate.

Însemnările personale și ficțiunea nu sunt restricționate. How-to-ul vizează doar zona de informație și de opinie critică la adresa unor persoane sau instituții. Altfel spus: un cuvânt “de patru litere” poate circula liber pe Internet (după părerea mea, nu există motive să îngrădești circulația lui), dar inclus într-o formulare adresată unei persoane reale sau unei instituții, poate deveni insultă sau ofensă.

Părerile despre ce ar trebui să cuprindă documentul se primesc la clubnetooATgmail.com, iar cele pertinente se centralizeaza pe netoo.wordpress.com. Tagul Technorati de urmarit e “BunePractici”.

În draftul de la care am pornit am sintetizat diferite păreri formulate aici. Sunteți invitați să-l comentați. Iată-l:

How To Blog – draft

1. Informația publicată pe acest blog se conformează legilor și uzanțelor generale ale comunicării publice. Informația va fi pe cât posibil verificată. Fiindcă blogerii sunt persoane și nu redacții, verificarea este mai dificilă, dar, atunci când ea nu este posibilă, informația va fi marcată explicit ca neverificată/incertă/zvon, în funcție de caracterul ei și forma proprie a fiecărui blog.
2. Acuzațiile formulate pe acest blog vor fi susținute factual. Poziția persoanei sau entității incriminate va fi solicitată și preluată atunci când este obținută. Dacă entitatea incriminată nu formulează un răspuns, acest lucru va fi menționat.
3. Acest blog descurajează atacurile la persoană. Vor fi criticate idei, stări de lucruri, acțiuni și nu persoanele de la care toate acestea emană.
4. Acest blog descurajează violența de limbaj, obscenitatea, certurile din subsolul posturilor, ura personală, de rasă, confesională, discriminările de orice tip. Acest blog nu va promova astfel de modalități de creștere a traficului.
5. Acest blog precizează, în măsura posibilului, sursa primară a conținuturilor text, foto, audio și video preluate. Acest blog își protejează sursele (datele personale autorilor de postări care folosesc pseudonime), atunci când sursele respective formulează opinii critice sau difuzează informații care le-ar atrage represalii în organizațiile din care fac parte sau altundeva.
6. Acest blog își rezervă dreptul de a opri reacțiile despre care consideră că alterează logica discuției din subsolul postului, ca și cele care i se par formulate numai pentru sporirea numarului de linkuri ale celui care le postează.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

21 thoughts on “La Netoo, despre un cod de bune practici: pare a fi necesar”

  1. Pingback: RO.RSS :: dev log
  2. Iulian,
    Vorbesti “despre necesitatea unui cod de bune practici sau un how-to pentru bloggerii care lucrează cu informația”. Trebuie sa recunoastem ca majoritatea blogurilor din Romania nu prea ofera informatii de presa, sunt facute doar pentru sufletul celor care le “patroneaza”, multi dintre ei neavand legaturi cu media. Un cod e bun, dar sa nu fie prea restrictiv. E OK fara “pula” si “muie”.

  3. Marian: dacă e vorba de însemnări personale, sigur că how-to-ul ăsta îi privește mai puțin pe bloggerii respectivi. Eu zic să limpezim lucrurile și în locurile unde informăm sau avem opinii de tip jurnalistic, să le spun așa.

    Iar cuvintele alea eu zic că trebuie să circule liber pe Internet, atâta timp cât nu pot fi considerate ofense la adresa cuiva. Adulților nu le fac rău.

  4. [Eu as adera la un astfel de cod, poate nu chiar la toate punctele mentionate de Iulian Comanescu, dar marturisesc sincer ca nici unul dintre ele nu m-a facut sa imi simt ingradita cu ceva libertatea de exprimare! Cred ca nici unul din punctele acelea, citite cu atentie nu fac acest lucru si daca cineva simte asa ceva e mai degraba o problema de lipsa a capacitatii de exprimare din partea lui/ei 😉 ]

  5. Nu am sa inteleg niciodata nevoia asta de reglementare. Cu atat mai putin atunci cand este autoimpusa. Credibilitatea unui blog? Credibilitea unui blog este credibiliatea persoanei care scrie acolo. Un blogger nu poate fi disociat de blogul lui.

    Cine sau ce (si mai ales, de ce?) poate impune cuiva ce sa scrie pe blog? Diferenta dintre jurnalism si blogging este imensa acum: blogul este liber de orice fel de constrangeri. Si sper, atata vreme cat nimeni nu o sa poata impuna regului, sa ramana asa.

    Daca cineva nu-si poate asuma ceea ce gandeste/spune/scrie este de compatimit. Daca sunt bloggeri carora numele/statusul le impune autocenzura, sa fie sanatosi. Nu au decat sa renunte la nume si sa se dedubleze in persoana publica & persoana privata/anonima subiectiva.

    O oarecare incercare de a impune un set de reguli bloguitului nu este altceva decat o incercare de a pune bariere unei forme de comunicare. Atata vreme cat mesajul (in orice forma apare el) are un receptor, totul e ok. Un blog pe care se injura, un blog ale carui texte care arunca cu noroi, isi are cititorii lui, iar asta trebuie respectat.

    Dupa parerea mea nici macar regula bunului simt nu se aplica. Asa cum Romania Mare (ziarul) are cititorii sai, tot la fel un blog de rahat are cititorii pe care ii merita. Corectitudinea politica poate fi impusa in comportametul public, dar trebuie sa existe dreptul de a nu fi simtita. In definitiv, de ce sa nu poata spune fiecare ceea ce gandeste, chiar daca ceea ce se gandeste poate fi considerat gresit, atata timp cat spusele sunt asumate?

    Semnez si eu aici: “Principalul motiv al existentei acestui set de reguli era lipsa de credibilitate data lor, ca jurnalisti”. Discutia “despre un cod de bune practici” trebuia sa aiba loc la sediul CRP. In bloguit asa ceva nu se exigzista.

  6. Dragă un trecator – și nu numai tu: Cred că se creează o neînțelegere, aici. Credibilitatea blogurilor e o problemă a majorității bloggerilor care se ocupă de altceva decât însemnări personale. Cei care vin cu opinii pertinente și informație validă au de suferit din cauza jegoșilor. De ce ar fi o problemă a jurnaliștilor?

    Nu e adevărat că “nu există” coduri ale blogului și ale Netului. Cel mai cunoscut este Netiquette, în diferitele lui ipostaze, pentru rest vă invit la un google.

    Cei care cred că în lipsa acestui cod – care e mai curând un how-to, un set de recomandări decât o “lege” a Internetului – exprimarea pe bloguri e liberă se înșală. Cred că e a zecea oară când spun că ești limitat în libertate de lucruri cum ar fi codul penal sau constituția sau – mai filozofic – de interdicția de a face rău celorlalți. How-to-ul propus te învață doar cum să eviți niște capcane.

    Am spus-o și altădată: sunt pentru libertatea pe Internet, inclusiv în privința cuvintelor de patru litere și altele. Nu doresc ca cineva să vină și să facă o lege a Internetului, fiindcă tentative de genul ăsta au existat și în afara României, și în România. Cred că autoreglarea e mai bună decât norma impusă de alții și pentru asta militez, NUMAI în măsura în care blogurile se ocupă cu informație și opinie de tip jurnalistic.

    Altfel spus, las altora iluzia că “Internetul e liber” și prefer să lansez în discuție o chestiune mai clară, punctuală și meșteșugărească: cum facem să n-o dăm de gard atunci când ne ocupăm cu lucruri asemănătoare cu jurnaliștii? Păi luăm niște know-how de la ei și îl adaptăm. Iar în “libertatea Internetului” e înglobat și faptul că eu și o serie de alții o să preferăm să ne asumăm un set de reguli, de care să ne ținem, și să le postăm undeva. E un disclaimer colectiv, dacă vreți, sau ceva asemănător cu o licență “creative commons”.

  7. Aha! “NUMAI în măsura în care blogurile se ocupă cu informație și opinie de tip jurnalistic.” Asta era fraza cheie. On the other hand, “bloggerii care lucrează cu informatia” sunt mai toti. Informatia vine din toate directiile. Dar cum asta este o discutie intre profesionisti, despre profesionisti, pentru profesionisti, va las sa va distrati in continuare. 🙂

  8. Un trecator: asta-i o discutie teoretica si nu foarte aproape de topic, dar lucrurile stau cam asa:

    – in opiniile sa spunem artistice, reportaje, naratiuni, descrieri poti si e bine sa fii subiectiv. Asta seamana cu ce faceti voi pe City Limits.

    – oarecum setul ala de reguli te invata ce sa faci atunci cand incepi sa te referi la persoane si altele asemanatoare: de pilda, afirmatia “Catalin Crisan e un dobitoc” e extrapolata din faptul ca el face niste melodii care nu-ti plac tie. E mai urban (in sens vechi) si mai lipsit de consecinte penale sa spui ca tie nu-ti plac melodiile, pe care le poti compara cu diferite lucruri, de pilda cu niste ragete de dobitoace. Mai departe, daca gasesti niste comparatii mai iscusite, gen, sa zicem, poezia din piesele lui Catalin Crisan seamana cu proza lui Cristoiu: lunga, patetica si lipsita de puncte culminante, atunci judecata de gust e mai temperata si mai ironica. E drept, formularea “Catalin Crisan e un dobitoc” iti poate atrage mai multi fani, dar de ce calitate? Ofensa este in general aplaudata de mai multa lume. Dar de ce fel de lume?

    Cam asa cred ca se aplica regulile alea in categoria aia intermediara, a “informatiei care nu e presa”. Nu cred sa existe asa ceva. E comunicare publica si punctum, cum zicea Eminescu.

    Altfel spus: daca injuri, nu injura pe cineva. Nu e vorba de frica, ci de bun simt. Poate ca injuratura are niste virtuti estetice sau retorice, dar aplicata cuiva, cu intentie, devine ofensa.

  9. Christiansen: sunt convins ca poate fi slefuita 🙂 Dincolo de faptul ca nu ma cred buricul pamantului, recunosc ca redactarea mea e putin gretoasa si “interdictionista”. Totul ar trebui sa fie tradus in “fa asa, fa pe dincolo”.

    Astept prin urmare cu nerabdare perfectionari. Ce-as dori sa se perpetueze din ea: ar trebui poate o formulare succinta, nu mai mult de 10 reguli, fiindca altfel incepe sa semene a disclaimer de-ala de site comercial, pe care nu-l citeste nimeni. Sau, daca nu, facem o forma scurta, de marketat, si una mai lunga, in-depth, pentru cei care chiar vor sa se informeze.

    Trebuie sa te contrazic doar intr-un punct: “sa nu deranjeze pe nimeni”. N-o sa fie asa.

  10. Iulian,

    M-a siderat:

    “3. Acest blog descurajează atacurile la persoană. Vor fi criticate idei, stări de lucruri, acțiuni și nu persoanele de la care toate acestea emană.”

    Deci intr-o lume plina de indivizi care se autopromoveaza, nu avem voie sa ne legam de nimeni. Trebuie sa ii lasam in pace pe toti, sa isi rostogoleasca bulgarele de ego pe toate canalele, sa isi creeze mici imperii online (cum doresti si tu sa faci, daca nu ma insel) si noi sa tacem malc, sau cel mult sa ii admiram sincer si deschis si sa scrijelim pe blogurile noastre link-uri elogioase catre ei.

    Sau am inteles gresit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *