“Jurnalul national” se revolta

Stiti povestea cu editorialul lui Dorin Tudoran, urmat de scrisori deschise ale lui Dan Voiculescu si Camelia Voiculescu. Fostul disident a scris un articol foarte violent (dupa parerea mea, slab si lipsit de logica) impotriva lui “Felix”, iar fata lui “Felix” i-a cerut darea afara a lui Tudoran de la “Jurnalul”.

Azi, “Jurnalul” raspunde pe doua voci. Una e chiar a lui Dorin Tudoran, care cere un drept la replica. Tudoran povesteste ca mai intai a primit felicitari de la Voiculescu. De data asta textul e unul bun: “E semn rau cand parintii isi imping copiii la razboi” (cu trimitere la Camelia). Tolontan presteaza si el un text mai lung, dar din punctul meu de vedere mai putin convingator, in care incearca sa arate ca “Intact” nu este coada de topor a lui “Felix”. O lunga comparatie cu MediaPro, care incepe sa semene a obsesie pentru oamenii de la “Intact”.

A, si apropo: surse din Antena zic ca tariful lui Tudoran e undeva in zona a 200 de euro. Atat a primit, cu alte cuvinte, pe textul in care il facea de comanda pe “Felix”.

UPDATE: Fiindca pe Jurnalul.ro se intra foarte greu (“the server has too many connections”), fac paste aici la cele doua texte.

UPDATE 13.49: Pana la ora asta, “Jurnalul” a facut mai multi vizitatori unici si mai multe afisari decat duminica, dupa Trafic.ro. Linkul da situatia de la ora la care dai click pe el, asa ca voi o sa vedeti ceva mai interesant acolo…
UPDATE 19.56: Nt, nu e nimic interesant. Pare ca nu traficul a fost mare, ci serverul cu probleme. Gusti Roman zicea ca se schimba niste hardware si la Gazeta…

Urmeaza cele doua texte.

Stimate
dle Marius Tuca,

In speranta ca dreptul la replica a existat dintotdeauna la Jurnalul National si pentru a avea acces la e,l nu este nevoie sa asteptam pana la elaborarea, aprobarea si aplicarea codului deontologic al Trustului de presa Intact, va rog sa incercati publicarea raspunsului meu la scrisoarea deschisa pe care mi-a adresat-o luni, 17 iulie, dl Dan Voiculescu. Raspunsul include si o lamurire pentru dna Camelia Voiculescu, autoarea unei scrisori deschise catre dvs., text care se refera in buna masura la mine.

Cu multumiri si cu amaraciune ca am atras asupra dvs. si a redactorilor Jurnalului National o reactie unica in istoria presei libere romanesti, raman al dvs.,
Dorin Tudoran

Domnule
Dan Voiculescu,

Vineri, 14 iulie, am primit din partea dvs. un mesaj electronic in care ma felicitati pentru editorialul “Felix, Mircea si Dorin” publicat in Jurnalul National. Citez: “Dorine, te felicit pentru editorialul de astazi din Jurnalul National, care este cea mai clara dovada a faptului ca in Romania este democratie.”/…/ “Cu bine, Dan”.

Luni, 17 iulie, imi adresati o scrisoare deschisa in acelasi ziar, text pe care il incepeti astfel: “Am fost surprins luand cunostinta de comentariul insultator la adresa mea”. Apoi calificati editorialul pentru care ma felicitaserati in urma cu trei zile drept un “atac” “descalificant”. Nu-mi ramane decat sa va felicit si eu: pentru proverbiala dvs. consecventa.

Duminica, 16 iulie, primeam un al doilea mesaj electronic din parte-va, in care ma intrebati de ce sunt suparat pe dvs. Intrigat de dezinteresul meu initial fata de propunerea dvs., imi repetati invitatia de a va cauta, cand ma voi afla la Bucuresti, pentru a-mi arata niste documente. V-am raspuns pe larg si am promis: “Cand vin la Bucuresti, te caut si imi arati tot ce vrei”. Asadar, cand in finalul scrisorii deschise mentionati “astept sa ma contactati pentru a va pune la dispozitie Dosarul meu de Securitate”, comiteti un moft mediatic, caci aveati deja raspunsul meu.

Domnule Voiculescu,
Cand parintii isi imping copiii in razboaie, e semn rau. Desi azi imi sunteti mai strain decat un extraterestru, in numele anilor de adolescenta in care ni s-au incrucisat pasii, in amintirea celor doua saptamani cat ne-am revazut in 2004, pe cand am acceptat sa va ajut pe dvs. si pe colegii dvs. de partid cu un sfat, ba chiar si in numele celor 40 de ani (decembrie 1964 – mai 2004) in care nu am mai stiut nimic unul despre celalalt si nu ne-am mai intalnit vreodata, va rog sa nu ma siliti sa va “urechez” copilul in public. Daca as face-o, mi-ar cadea mana.

Luati-va copilul in brate, sarutati-l pe frunte si spuneti-i: “Fata tatii, fii cuminte!”. Asigurati-o ca nu e nevoie sa imi ceara scuze, dar rugati-o sa ceara iertare, public, dlui Marius Tuca si echipei de la Jurnalul National. Nu uitati ca, in august 2004, mi-ati spus despre dl Marius Tuca: “Dorine, cu toate alea bune si ale rele, caracaleanul meu e un om de caracter”.

O evaluare corecta. Cu un simplu amendament: caracaleanul nu e al dvs.; isi apartine. Cum tot asa, Jurnalul National e al Trustului Intact, dar fara dl Tuca nu ar fi existat. Daca nu mai aveti cum indrepta ce ati facut rau in viata – daca si cat veti fi facut, va priveste personal – nu daramati si ce ati facut bun.
Dorin Tudoran

P.S.
Doamna Camelia Voiculescu,

Din motivele mentionate in ultimul paragraf al raspunsului meu adresat tatalui dvs., nu voi comenta decat ceea ce cred ca e absolut necesar sa comentez in legatura cu scrisoarea deschisa pe care i-ati adresat-o dlui Marius Tuca joi, 20 iulie, text in care ii cereti eliminarea mea din grupul de colaboratori ai Jurnalului National.

Cererea dvs. este lovita de nulitate. Dupa citirea scrisorii deschise, adresate mie de tatal dvs., comunicasem deja conducerii Jurnalului National ca, dupa ce ii voi raspunde dlui Dan Voiculescu, imi incetez colaborarea.

Am mai fost dat afara de la gazeta. Autori: Elena si Nicolae Ceausescu. Daca ne gandim cum au evoluat lucrurile, se pare ca au avut mana proasta. Si cu mine, si cu altii. Iata, zic eu, un motiv suplimentar ca sa acceptati ca Dorin Tudoran a plecat de la Jurnalul National fiindca asa a hotarat el, nu dat afara de Camelia si Dan Voiculescu.

Nu uitati ca “Viata este darul lui Dumnezeu catre noi. Felul cum ne traim viata este darul nostru catre Dumnezeu”. Va doresc o viata frumoasa si plina de reusite profesionale.
Dorin Tudoran

CATALIN TOLONTAN
Avutia familiei Voiculescu

Cum a inceput. Articolul lui Dorin Tudoran impotriva lui Dan Voiculescu, tiparit in ziarul lui Dan Voiculescu, a erupt intr-o criza de presa.

Camelia Voiculescu, cea care conduce executiv grupul de presa, i-a cerut public directorului Jurnalului National sa renunte la colaborarea cu Dorin Tudoran. Marius Tuca, liderul relansarii spectaculoase a Jurnalului National si al consacrarii acestuia ca ziarul de calitate numarul 1 din Romania, se afla azi intr-o situatie fara precedent in presa noastra. Grupul Intact, in ansamblul sau, ofera un dublu spectacol. Intai, cel al unei entitati transparente si haotice, care si-a transformat parca involuntar o criza interna intr-o dezbatere publica. In al doilea rand, Intact transmite imaginea unor posibile amenintari sau chiar represalii dinspre patronat spre corpul editorial.

DE CE? In cei 15 ani de profesie, am traversat experiente in mai multe grupuri de presa. Azi, lucrez in Intact. Si observ ca, in ultimele zile, inclusiv voci pe drept pretuite, cum ar fi cea a Ioanei Avadani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, sustin ca “demersul Cameliei Voiculescu ne-a aratat ca tot ceea ce inseamna zona editoriala in Intact va sta intotdeauna in apararea lui Dan Voiculescu”. Ceea ce nu e doar o judecata globala, ci si una care ignora o parte a dovezilor. Inclusiv din acest motiv am ales sa intervin. Nu vorbesc decat in nume propriu. Nu am pretentia ca opinia mea e completa si incerc sa evit sentintele. Un asemenea caz nu poate avea un diagnostic unic. Reactionez doar ca ziarist la o situatie neobisnuita pentru profesie si pentru trustul unde sunt angajat alaturi de sute de alti colegi.

UN SPATIU LIBER. In mod paradoxal, scandalul probeaza climatul democratic pana la dezorganizare din Intact si absenta unei comenzi unice. Iata cum Comunistul Dan Voiculescu a fondat un grup de presa in care opinia se exercita liber si iata cum Informatorul Dan Voiculescu patroneaza un ziar din care afla, in rand cu cititorii, cand e criticat. Sunt lucruri firesti, nu virtuti, veti spune. Desigur, dar in cate domenii din Romania aceasta normalitate se manifesta de-adevaratelea? Nu sunt naiv. E evident ca partidul lui Dan Voiculescu a primit o expunere peste medie in grupul sau de presa. Au existat reflectari uneori disproportionate, dar nu comentarii sistematic favorabile! As spune ca dimpotriva.

Pentru ca, incercand sa echilibreze balanta, destui jurnalisti din grup i-am taxat pe Voiculescu si pe prietenii si partenerii sai cu o vehementa peste standarde. Ca sa ne evidentiem echidistanta si sa aparam imaginea televiziunilor si ziarelor sau chiar cota proprie uneori, am comis radicalisme tocmai impotriva intereselor patronului. Cateva au fost lovituri de marketing, dar optiuni discutabile sub aspect deontologic. Fara sa aduc in discutie Gazeta Sporturilor si investigatiile sale anti-PSD, in campania electorala din 2004 au existat destule momente de tensiune extrema.

“BAROANE!” In toamna lui 2004, Mircea Cartarescu, cel mai bine vandut scriitor roman al momentului si colaborator al Jurnalului National, a scris un text intitulat “Baroane!”, de o vehementa memorabila la adresa lui Adrian Nastase, aliatul politic al patronului Dan Voiculescu.

Jurnalul a publicat articolul fara a modifica o virgula, spre uimirea inclusiv a autorului, dupa cum avea s-o marturiseasca acesta in prefata unei carti, unde a inclus multumiri publice lui Tuca pentru conduita sa.

“LA NOI NU S-AR FI PUTUT!” Inclusiv eroarea recenta de a transforma un articol intr-un eveniment national arata ca familia Voiculescu habar n-are cum sa manipuleze media pe care o patroneaza. Am discutat in aceste zile cu jurnalisti din mai multe trusturi. Slava Domnului, exista prietenii care au apucat sa se nasca inainte ca oamenii sa devina branduri! De pilda, unii ziaristi din Pro TV s-au distrat copios pe seama haosului din Intact. “Asa ceva nu s-ar fi intamplat niciodata la noi!”, au spus ei. Asa e. Niciodata! Pentru ca e doar un exercitiu de imaginatie, Silviu Brucan n-ar scrie nicicand in Ziarul Financiar un articol in care sa afirme ca o parte a imperiului media al lui Adrian Sarbu s-a finantat o vreme prin neplata impozitelor. Sau ca Pro s-a decolorat treptat ca produs jurnalistic de investigatie din momentul aparitiei acestor dependente fata de Putere.

SIMPLIFICARILE SUNT INJUSTE. Daca printr-un accident improbabil un astfel de text ar fi aparut, patronul nu si-ar fi somat directorul sa renunte la editorialist, la ora de maxima audienta, pe Pro TV!, apoi, n-ar fi asteptat cu anxietate “daca se enerveaza asta?!”, reactia angajatului – pentru ca nimeni nu stie acum ce va face Tuca. In alte locuri, totul s-ar fi rezolvat in forta, rapid, cu surdina si cu consecinte care mergeau de la directorul ziarului si pana la seful tipografiei. Am hiperbolizat de dragul demonstratiei. Asta nu inseamna ca Pro si piata media nu au o multime de jurnalisti curajosi sau ca Sarbu si alti patroni nu sunt pusi deseori in fata unor materiale de presa care le lezeaza interesele. Practica demonstreaza ca detinatorii de presa evita sa duca jocul de-a interventia pana la frustrarea decisiva a oamenilor lor, fie ei manageri sau reporteri. Sub asaltul insistentei jurnalistilor, de cele mai multe ori patronii cedeaza! Exemplele au avut un unic rol. Sa arate ca simplificarile sunt injuste. Iata cat de nedreapta e schema: “Intact rau” – “Altii buni”!

EROAREA PATRONATULUI. Ultimatumul Cameliei Voiculescu vine in rasparul libertatii si modernizarii pe care ea insasi le-a incurajat in Intact si creste miza unui caz deja supralicitat. Un tanar proprietar si manager care a facut eforturi speciale timp de trei ani pentru a da o alta fata grupului sau a cazut intr-o capcana.

Unul dintre putinii multimilionari din Europa de Est care munceste vinerea seara pana la ora 21:00, intr-un birou mai mic decat cel al multor angajati de-ai sai, suna flatant, dar acesta e adevarul! Camelia Voiculescu a gafat. Un jurnalist concediat pentru opinia sa, fie ea extrema sau nedreapta, nu e un caz care sa priveasca un singur jurnalist. Ne intereseaza pe toti, inclusiv pe cititori. Dorin Tudoran n-a dezinformat, a comentat. El a furnizat nu fapte, care sunt sacre, ci opinie, care e libera. Daca s-a simtit lezat, Dan Voiculescu putea protesta, ceea ce a si facut. Chiar in Jurnalul National. Unde a acceptat ca Dorin Tudoran n-a facut decat sa emita o parere, intemeiata pe informatii generate de altii.

TRADITIE GREU DOBANDITA. Prestigiul unor grupuri media se fondeaza in momentele dificile. Asa cum a fost la Mihailesti, cand doi jurnalisti ai Antenei 1 au platit cu viata dorinta de a fi primii la locul unui incendiu. Sau asa cum a fost in campania electorala, cand PSD si-a inghitit cu varf si indesat iluzia ca alianta cu PUR ii asterne la picioare un grup de presa. Datoria Cameliei Voiculescu e sa duca mai departe aceasta traditie, nascuta din munca, temeritate, experiente contradictorii, lasitati, slabiciuni si succese. In astfel de zile se joaca mai mult decat soarta unui colaborator important al Jurnalului National. Cu riscul de a folosi limbajul autoglorificator al presei, miza este insasi ideea de independenta jurnalistica.

Poate ca Dorin Tudoran va dori el sa plece, avand in vedere ca relatia sa cu Dan Voiculescu e ceva mai complexa, de vreme ce a fost consilierul politicianului. Dar asta e altceva, important e ca nimeni sa nu-i impuna o decizie pe baza efectului opiniei sale.

CEEA CE MERITA APARAT. Nici unul dintre noi nu lucreaza perfect si nici un grup media nu e pur. Ca orice activitate umana, presa nu se face la standarde ideale. Dar reputatia democrata pe care Intact si-a asumat-o cu greu, intr-un climat de suspiciune, si care, in mod obiectiv, avand in vedere implicarea politica a patronului trebuie reconfirmata mereu, aceasta reputatie merita aparata. A doua televiziune comerciala a tarii, inca doua televiziuni recent lansate. Un post de radio important. Primul ziar de calitate, primul ziar de sport, numeroase reviste. Si totusi… Nu camerele de luat vederi, nu studiourile, nu tipografia si nu calculatoarele din redactii, nici macar vedetele Antenei sau semnaturile noastre, ci increderea publicului e adevarata avutie a familiei Voiculescu. Sau nu e.

Post your thoughts