Jurnaliticienii

Week-endul trecut, Realitatea TV a adus în propriile studiouri o echipă de fotbal (cu tot cu rezerve) de politicieni, pe care i-a aşezat, pe rând, pe scaunul prezentatorului sau al moderatorului. Proiectul s-a numit Politicienii devin jurnalişti, iar o bună parte din invitaţi s-au achitat de job surprinzător de bine; lucrurile au devenit pe alocuri chiar amuzante, ca atunci când Toader Paleologu se plângea [video, pe la minutul 1:20], amărât, că nu e lăsat să prezinte meteo. De ce a creat toată povestea o senzaţie uşor inconfortabilă, că lucrurile sunt cam în neregulă? 

Răspunsul e simplu: pentru că aşa şi sunt. Jurnaliştii se transformă uneori în politicieni, dar pe dos, mai rar, fiindcă virginala imparţialitate e greu de recuperat. Ce-ar putea vrea Georgian Pop, Claudiu Manda, Cristian Preda, Lavinia Şandru, Toader Paleologu, ba chiar şi Adriana Săftoiu, Raluca Turcan, Petre Roman sau Mircea Geoană, prezenţi pe ecranele Realităţii TV, de la o televiziune? Evident, nişte imagine. Politicienii care au venit zilele trecute la Realitatea au fost ori din eşalonul al doilea, ori ieşiţi din cărţi în ultimele sezoane. Au făcut, e drept, ce-au ştiut mai bine ca lucrurile să iasă cum trebuie în studio şi, nu de puţine ori, rezultatul a fost peste aşteptări.

Un Petre Roman cu nişte exerciţii de respiraţie şi sprâncenele pieptănat-aranjate ar putea fi un foarte bun cititor de ştiri pe o piaţă în care băieţii care arată şi prezintă acceptabil sunt rari. [Dovada.] O Adriana Săftoiu cu temele făcute ar putea stăpâni mult mai bine un invitat din clasa Cristian Tudor Popescu decât toate creaturile cu văzduh în cap care stau după-amiaza pe locul coordonatorului. [Emisiunea.] Dar, după ce a urmărit quiproquo-urile, telespectatorul nu şi-a închipuit nici că Săftoiu şi Roman (şi ceilalţi) sunt nişte politicieni cu o statură mai mare, nici că ar putea deveni jurnalişti care să revitalizeze presa română. A tras, cel mult, concluzia că la posturi din clasa Realitatea TV lucrurile sunt din ce în ce mai amestecate. De parcă nu erau destul de amestecate.

De fapt, studiourile din acest tip de televiziuni sunt populate cu un amalgam de angajaţi ai postului, analişti şi politicieni, pe cât de interşanjabili, pe atât de paraleli în discurs. Prezentatorii s-au multiplicat ca iepurii odată cu apariţia diferitelor aşa-numite giga TV-uri, atunci când nu s-au plimbat de la unul la altul pentru a aiuri publicul definitiv. Moderatorii şi-au pierdut mai toate prerogativele, pentru a deveni un fel de gard şubred peste care invitaţii politicieni (da, simpaticii aceia care s-au făcut jurnalişti în week-endul trecut…) îşi aruncă unii altora-n cap bombe cu noroi. Asta, bineînţeles, dacă nu e vorba de câte-un investigator de prime-time care se dezumflă ca un balon la primul meci serios.

Cea care a formulat un soi de regret în week-endul trecut, la Realitatea, a fost Adriana Săftoiu: “Dacă deschid televizorul, am senzaţia că văd televiziuni în reluare: aceiaşi oameni, acelaşi ton.” Dar de unde tot acest balamuc? El are la origine o schimbare profundă a peisajului media din România. La început, prin anii ’90, au fost jurnaliştii-baroni, cei care aveau şi forţa, şi tupeul de a se vârî în jocuri politice. Apoi, aceştia le-au pasat ştafeta – adică o bună parte din proprietatea media – mogulilor, care la rândul lor s-au ocupat, adesea, tot cu jocuri politice. În ultimele luni, încep să apară precum ciupercile televiziuni (şi alte tipuri de media) controlate, direct, de preşedinţi de consiliu judeţean sau consilieri ai înaltelor personaje politice. Care e rezultatul?

Acela că televiziunile (şi, din nou, nu numai ele) sunt din ce în ce mai numeroase, mai aservite şi mai puţin urmărite de public. Ele au devenit un soi de săli de fitness la care veleitarii politicii româneşti s-au abonat plătind tarife coresponzătoare şi în care acum ţopăie ritual, superstiţios, mai mult pentru uzul şi luarea-aminte a colegilor (şi duşmanilor) din partid, decât pentru alegători. Partea mai puţin amuzantă e că prestaţia lor bună de prezentatori şi moderatori înseamnă, în realitate, o prestaţie execrabilă a prezentatorilor şi moderatorilor. După ridicolul de care s-a acoperit Mihai Gâdea în pseudo-interviul cu premierul Ungureanu, mai era nevoie de o demonstraţie referitoare la implozia jurnalismului din România? Dacă da, o avem.

Articol scris pentru ediţia de vineri, 23 martie a săptămânalului “Dilema veche”


După confuzia despre funcţia pe care o are Cristian Tudor Popescu la “Gândul”, Adriana Săftoiu a funcţionat bine. E şi normal: înainte de a fi politician, a fost vreo cinci ani de zile ziaristă la Rompres şi Mediafax.

Enhanced by Zemanta
  1. Tiberiu Cazacioc Reply

    Salut

    Politicienii in locul ziaristilor ? De ce nu in locul reporterilor, in anchete de investigatie, undercover ? Politicienii nu au ce cauta in pat cu presa. Punct. Se poate mai jos de atat ?

Post your thoughts