Jurnaliticienii

Week-endul trecut, Realitatea TV a adus în propriile studiouri o echipă de fotbal (cu tot cu rezerve) de politicieni, pe care i-a așezat, pe rând, pe scaunul prezentatorului sau al moderatorului. Proiectul s-a numit Politicienii devin jurnaliști, iar o bună parte din invitați s-au achitat de job surprinzător de bine; lucrurile au devenit pe alocuri chiar amuzante, ca atunci când Toader Paleologu se plângea [video, pe la minutul 1:20], amărât, că nu e lăsat să prezinte meteo. De ce a creat toată povestea o senzație ușor inconfortabilă, că lucrurile sunt cam în neregulă? 

Răspunsul e simplu: pentru că așa și sunt. Jurnaliștii se transformă uneori în politicieni, dar pe dos, mai rar, fiindcă virginala imparțialitate e greu de recuperat. Ce-ar putea vrea Georgian Pop, Claudiu Manda, Cristian Preda, Lavinia Șandru, Toader Paleologu, ba chiar și Adriana Săftoiu, Raluca Turcan, Petre Roman sau Mircea Geoană, prezenți pe ecranele Realității TV, de la o televiziune? Evident, niște imagine. Politicienii care au venit zilele trecute la Realitatea au fost ori din eșalonul al doilea, ori ieșiți din cărți în ultimele sezoane. Au făcut, e drept, ce-au știut mai bine ca lucrurile să iasă cum trebuie în studio și, nu de puține ori, rezultatul a fost peste așteptări.

Un Petre Roman cu niște exerciții de respirație și sprâncenele pieptănat-aranjate ar putea fi un foarte bun cititor de știri pe o piață în care băieții care arată și prezintă acceptabil sunt rari. [Dovada.] O Adriana Săftoiu cu temele făcute ar putea stăpâni mult mai bine un invitat din clasa Cristian Tudor Popescu decât toate creaturile cu văzduh în cap care stau după-amiaza pe locul coordonatorului. [Emisiunea.] Dar, după ce a urmărit quiproquo-urile, telespectatorul nu și-a închipuit nici că Săftoiu și Roman (și ceilalți) sunt niște politicieni cu o statură mai mare, nici că ar putea deveni jurnaliști care să revitalizeze presa română. A tras, cel mult, concluzia că la posturi din clasa Realitatea TV lucrurile sunt din ce în ce mai amestecate. De parcă nu erau destul de amestecate.

De fapt, studiourile din acest tip de televiziuni sunt populate cu un amalgam de angajați ai postului, analiști și politicieni, pe cât de interșanjabili, pe atât de paraleli în discurs. Prezentatorii s-au multiplicat ca iepurii odată cu apariția diferitelor așa-numite giga TV-uri, atunci când nu s-au plimbat de la unul la altul pentru a aiuri publicul definitiv. Moderatorii și-au pierdut mai toate prerogativele, pentru a deveni un fel de gard șubred peste care invitații politicieni (da, simpaticii aceia care s-au făcut jurnaliști în week-endul trecut…) își aruncă unii altora-n cap bombe cu noroi. Asta, bineînțeles, dacă nu e vorba de câte-un investigator de prime-time care se dezumflă ca un balon la primul meci serios.

Cea care a formulat un soi de regret în week-endul trecut, la Realitatea, a fost Adriana Săftoiu: “Dacă deschid televizorul, am senzația că văd televiziuni în reluare: aceiași oameni, același ton.” Dar de unde tot acest balamuc? El are la origine o schimbare profundă a peisajului media din România. La început, prin anii ’90, au fost jurnaliștii-baroni, cei care aveau și forța, și tupeul de a se vârî în jocuri politice. Apoi, aceștia le-au pasat ștafeta – adică o bună parte din proprietatea media – mogulilor, care la rândul lor s-au ocupat, adesea, tot cu jocuri politice. În ultimele luni, încep să apară precum ciupercile televiziuni (și alte tipuri de media) controlate, direct, de președinți de consiliu județean sau consilieri ai înaltelor personaje politice. Care e rezultatul?

Acela că televiziunile (și, din nou, nu numai ele) sunt din ce în ce mai numeroase, mai aservite și mai puțin urmărite de public. Ele au devenit un soi de săli de fitness la care veleitarii politicii românești s-au abonat plătind tarife coresponzătoare și în care acum țopăie ritual, superstițios, mai mult pentru uzul și luarea-aminte a colegilor (și dușmanilor) din partid, decât pentru alegători. Partea mai puțin amuzantă e că prestația lor bună de prezentatori și moderatori înseamnă, în realitate, o prestație execrabilă a prezentatorilor și moderatorilor. După ridicolul de care s-a acoperit Mihai Gâdea în pseudo-interviul cu premierul Ungureanu, mai era nevoie de o demonstrație referitoare la implozia jurnalismului din România? Dacă da, o avem.

Articol scris pentru ediția de vineri, 23 martie a săptămânalului “Dilema veche”


După confuzia despre funcția pe care o are Cristian Tudor Popescu la “Gândul”, Adriana Săftoiu a funcționat bine. E și normal: înainte de a fi politician, a fost vreo cinci ani de zile ziaristă la Rompres și Mediafax.

Enhanced by Zemanta
Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

One thought on “Jurnaliticienii”

  1. Salut

    Politicienii in locul ziaristilor ? De ce nu in locul reporterilor, in anchete de investigatie, undercover ? Politicienii nu au ce cauta in pat cu presa. Punct. Se poate mai jos de atat ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *