Jurnaliștii intrați pe bloguri nu prea au succes. De ce?

Au trecut ceva luni de la valul de jurnaliști care și-au deschis bloguri în primăvară-vară. Cred că putem trage linie și aduna și, cu câteva excepții, “presarii” apăruți pe net sunt o prezență mai curând palidă, la experiența de comunicare pe care o au. Mai multe în “Adevărul” de azi.

UPDATE: Vlad Petreanu de la Antena 3 scrie un răspuns al cărui ton și ale cărui argumente îmi fac o mare plăcere. O discuție în contradictoriu civilizată e o raritate, și nu numai pe internet. Am ales să-i răspund mai jos, la reacții, așa că scroll down. Sunt și alte păreri care merită citite.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

44 thoughts on “Jurnaliștii intrați pe bloguri nu prea au succes. De ce?”

  1. Urmaresc aproximativ din vara un blog de jurnalist (nu-i dau numele ca nu-i frumos) si am observat un lucru simplu: desi probabil nu e dedicat total pozitiei oficiale a trustului (sa zicem pro-X), nu reuseste sa emita o pozitie anti-X niciodata. Nu stiu daca o face din teama ca i-ar putea fi citit blogul sau pentru ca asta e gindirea lui. Noroc ca talentul de scriitor (dobindit probabil si in perioada de studiu in jurnalism) ii mai salveaza putin din continut. In ceea ce-l priveste pe Tolontan, la el lucrurile sint mai simple: scrie ce gindeste si pe blog si in ziar.

  2. Alk: știu ce spui – iar tu știi că asta se mai numește autocenzură. Totuși, există oameni care se situează pe o anumită poziție politică pur și simplu fiindcă așa cred. Iar situarea pe o anumită baricadă este poate plicticoasă pentru tine și pentru mine, mai puțin stimabilă, însă în opinia publică divizată de la noi poate fi o premisă a succesului pe blog sau la gazetă.

  3. Iulian,
    Raspunsul l-ai dat tot tu acum catava vreme, cand comentai absolut memorabil investitiile impresionante in mass-media: la ce folos, din moment ce “avem mai putini ziaristi buni decat ziare proaste”… Perfect valabil si in radio-TV, iar expansiunea blogurilor nu face decat sa marcheze inca o data justetea observatiei tale. Cu zeci de ani in urma, Pastorel Teodoreanu scria cu amaraciune ca, in vremea lui, “rahatii scriu, in loc sa puta”. Marea diferenta este ca acum nu se multumesc doar sa scrie, ci ne si bombardeaza de pe tot felul de antene radio-tv si (mai nou) bloguri…

  4. Alin: interesant e faptul că mulți dintre cei care n-au făcut mare lucru pe bloguri sunt oarecum în minoritatea ziariștilor buni și cu experiență. Cred că e mai curând vorba de o inadecvare la public, ca dovadă și prezența scăzută de la referendum, și consumul de televiziune care s-a prăbușit în acele zile, aparent cruciale pentru soarta nației – dacă e să ne luăm după scandalul care se etala pe Antena 3, Realitatea TV sau TVR 1.

    A ține un blog este oricum un soi de duș cu apă rece. Ești expus, în contact direct cu publicul și la concurență cu alții, nesusținut de o instituție. Ea, instituția, îți poate procura ceva marfă informativă: privesc cu jind cum foștii mei colegi, salariați la trusturi mari, dispun pocnind din degete de cifre BRAT sau alte date pentru care eu trebuie să fac oareșce acrobații, ca mic patron independent ce sunt. Însă în rest, instituția din care faci parte nu poate face mult mai mult de-atât, ba dimpotrivă, îți îngroapă personalitatea într-un concept colectiv, în maniera pe care am descris-o pentru “Adevărul”.

    Cred că jurnaliștii care au intrat pe bloguri merită și lăudați, fiindcă:

    – au ceva de spus. Nu cred să fie mulți plătiți pentru ce fac pe internet
    – au avut curajul de a se lua la trântă cu publicul
    – sunt curioși, deschiși la nou, testează o platformă de comunicare modernă
    – se expun așa-numitei “blogosfere”, care e un hățiș. În principiu, un pic de notorietate de-asta fantomatică, de internet, e garanția că despre tine se vor spune tot felul de aiureli.

    Una peste alta, competiția e dură, uneori rămâi fără arme – mai ales dacă îți fixezi niște standarde de comunicare, dar mie mi se pare că merită. Am învățat mult într-un an și jumătate de blog, mai mult decât mai mulți dintre anii destul de mulți de presă clasică pe care îi am.

  5. am citit articolul din adevarul si sincer nu prea il inteleg. adica cel putin din punctul meu de vedere, nu mi-am facut blog doar pt ca sunt jurnalist. il faceam si daca eram contabil sau coafeza sau profesor universitar. si nu ma asteptam la niciun succes.

  6. Stimate Domnule Comanescu,

    poate ca nu ar strica sa cititi mai atent blogurile Cotidianul. Sint sigur ca lectura lor – ATENTA – va vor face macar sa stati pe ginduri cind scrieti in acest fel: “comentatori respectati de acolo reactioneaza pavolovian atunci cind Traian Basescu spune sau face ceva”.
    Daca doriti ca un text precum e cel de astazi din Adevarul de la rubrica “Radar” sa fie considerat o analiza, e bine sa fiti riguros; in caz contrar, “analiza” Dvs e doar o spoiala.
    Cu respect,
    Cristian Patrasconiu

  7. am vrut sa raspund si cred ca am uitat sa trimit. ziceam ca am citit adevarul si ca am doua comentarii
    1. nu ma asteptam la niciun succes de la blog, eu cel putin
    2. il faceam si daca eram contabil sau profersor universitar.
    plus ca nu mi-e clar cum se masoara succesul in “blogosfera”. probabil dupa vizualizari sau publicitate, habar nu am, dar nu m+a preocupat deloc.

  8. Am citit articolul din Adevarul si, desi ai punctat cateva adevaruri, ai pus in acceasi “oala” blogurile de la Cotidianul. E o greseala. Desi majoritatea lor sunt politice si reactioneaza cum spui tu, la TB, este o mare diferenta intre ele. Avem pe de o parte cei care publica foarte des cum ar fi Cristian Patrasconiu, cei care se mai arunca la unele evenimente mai importante (Teodorescu, Lucescu) si cei care publica rar (TRU si Voinescu). Urmeaza alte bloguri care nu au treaba cu politica si nu se incadreaza de niciun fel in acel reflex pavlovian. Blogurile de la Cotidianul sunt o completare la informatiile din Cotidianul si o platforma de comunicare cu ziaristii de la Cotidianul. Ele sunt vizitate in principal cititorii Cotidianului si de aceea nu vad cum ar putea sa-si mareasca numarul de vizitatori.

  9. Maria: daca erai coafeza sau prof univ probabil ca veneai cu un bagaj de abilitati de comunicare mai mic. Cred ca prezenta din ziar, de la tv. etc. se leaga de cea pe internet. Am zis si altadata ca nu ma consider in mod special “blogger”, la fel cum nu ma consider “editorialist”, “reporter TV” sau nu mai stiu ce. Am ales eticheta asta de consultant media in ultima vreme fiindca trebuie sa ne comunicam o imagine.

    In privinta succesului de pe blog, ar fi trei criterii, dupa mine

    – fidelitatea unui anume segment de public
    – volumul de trafic
    – numarul de reactii starnite (autoritate Technorati, citari in classic media). Aici e o ambiguitate, fiindca exista oameni cu multe reactii negative. E de reflectat daca asta poate fi considerat un succes sau nu, in functie de intentiile autorului.

    Diferenta dintre ce spun eu si ce crezi tu e aceea ca tu pari a considera blogul o joaca, iar eu, desi nu imi spun blogger, il iau in serios, ca o forma valida de comunicare. Asta e mai putin intuitiv. Am pornit in “Adevarul” de la premisa ca jurnalistii au intrat pe bloguri cu intentii serioase, ca sa zic asa.

  10. Draga domnule Patrasconiu,

    In primul rand, bine ati iesit din incubatorul de la “Cotidianul”/venit aici, sunt un cititor al dvs. in editorialele din print.

    Ma mir ca vedeti in textul din “Adevarul” o analiza, fiindca pentru orice profesionist e destul de clar că e o opinie, o specie jurnalistică diferită. Cât privește caracterizarea drept “spoială”, nu cred în astfel de nume predicative și nici în oamenii care le lansează. Dumneavoastră nu sunteți de obicei așa.

    Am încercat, în trecut, să citesc atent, cum spuneți, blogurile de la “Cotidianul”, dar îmi sună tot ca un cor, cu excepția lui Costi Rogozanu, care abordează lucruri atipice.

    Cred că problema blogurilor dvs. o clonează pe cea a paginii de opinii din “Cotidianul”, altminteri pagina mea preferată de opinii din presa românească: nu aveți o repartiție clară pe roluri, specialități, domenii tematice. Știți și dumneavoastră că o pagină bună de comentarii, a unui ziar de-afară, are ingrediente diferite – un editorial care reprezintă poziția ziarului și eventual face introducerea în ediția curentă, comentarii semnate în nume propriu, tablete etc.

    Dumneavoastră, în schimb, vă mirați în grup, de același lucru, iar apariția în turmă a titlurilor cu “Băsescu a făcut” și “Hagi și Becali au dres” gonește publicul potențial. Nimeni nu e obligat să citească cu atenție blogurile dvs. ca să se lămurească de calitatea lor, porniți de la premisa asta, e necesară în presa secolului XXI. Gândiți-vă cum arată lista aia din dreapta pentru neatentul pe care trebuie să-l transformați în cititor al dvs.

    Toate aceste explicații vin din partea unui om obosit și plictisit de circul politic din România. Raportat la presa românească, sunt pe de altă parte foarte pretențios, motiv pentru care sunt destul de exigent și față de mine însumi, în măsura în care am mai rămas un fel de jurnalist, cu toți clienții comerciali pe care îi am.

  11. Victor: modest ca totdeauna. Dar, ca să-ți caut nod în papură: la criteriul trei, cu reacțiile pe alte bloguri, ai cules destule negative. Din punctul tău de vedere ăsta e un succes?

    Apropo, ce procent de returning visitors ai la blogul tău?

    Oana: Aha, s-a stârnit și blonda. Vezi în răspunsul adresat Mariei criteriile de succes. Cât privește diferența dintre blogurile jurnaliștilor și cele ale nejurnaliștilor, eu unul mă așteptam la mai multă eficiență comunicațională de la oamenii care au scris ani de zile. Greșeam?

  12. Blonda a vazut ce i-ai raspuns mariei, dar ar vrea mai multe detalii. De exemplu: de la cati unici in sus se pune ca ai succes? De la ce coeficient Technocrati?

    In legatura cu ce intrebai: nu gresesti, daca abordam blogul ca pe un instrument de exercitiu al comunicarii. Pentru unii, insa, e vorba de altceva: de dorinta de a se exprima public pe teme care, in majoritatea lor, nu au nici o legatura cu job-ul si cu tehnicile de comunicare jurnalistice. De exemplu, eu scriu despre bluze, pantofi si bilete de autobuz, maria despre H&M, and so on.

  13. Iulian:
    1. doar boii sunt modesti. am eu ochii mari si umezi, da’ nu ma calific.
    2. stai sa caut pe analytics, da’ ultima oara cred ca stateam mai bine ca tine la returning visitors. ca la trafic si autoritate sigur stau mai bine:)
    3. ar fi culmea ca un individ ca mine sa stranga doar comentarii pozitive. da, e un succes cand se mobilizeaza postatorii platiti ai PD-ului si cimpanzeii zisei blogosfere sa te injure in cor.
    4. altfel, merci ca m-ai ferit sa apar intr-o enumerare cu fostul viitor candidat al PD la europarlamentare care a uitat sa-si treaca-n CV pozitia de la consilier la un anume ministru catalogat de procuratura drept tradator.

  14. “Maninc” la bloguri de vreo 13 luni si nu ma mai satur. De absolut toate neamurile. Unele au disparut iar altii nu mai scriu de prin primavara. Nu mai cumpar ziare de peste doi ani. Pentru ca m-au scirbit, nu din cauza de bloguri.
    Si am o virsta care m-ar trage spre conservatorism.
    Nu sufar blogurile care se identifica cu politica firmei, iar pe “pavlovienii”, cum bine le-ai zis, de la “Cotidianul” ii vizitez tot mai rar. Mai bine citesc articolele exhaustive ale lui Doc, care la fiecare alineat spun ceva, si ma mai bag in seama cu cite un comentariu, decit sa-i raspund lui Turcescu, altfel baiat doxat, la intrebarile lui timpe.
    Cind am chef sa ma enervez ma reped la Ciutacu si Nastase. Baietii astia chiar sunt “geniali”. Imi iau portzia si plec. 🙂
    Ma intristeaza reactia jurnalistilor care comenteaza mai sus (mai putzin a ciutacului, care ma extaziazat). Sar de poponeatza identic si la fel cu politicienii.
    Eu, te felicit si-ti multumesc.
    ps: astept similar sa faci cu politicienii

  15. Va multumesc pentru raspuns.

    Dvs spuneti asa: “Nimeni nu e obligat să citească cu atenție blogurile dvs. ca să se lămurească de calitatea lor, porniți de la premisa asta, e necesară în presa secolului XXI. “. Eu traduc o parte din raspunsul pe care mi l-ati dat in acest fel: desi va cer sa fiti atent, dvs spuneti ca nu e obligatoriu sa fiti atent pentru a formula o judecata despre ceva. Imi ridicati, in acest fel, mingea la fileu pentru a folosi asemenea “nume predicative” precum e cel la care am facut apel in mesajul mei initial.
    De aceea, insist: va rog sa fiti mai atent!
    Altfel, nu vad cum ati putea impaca dorinta dvs de a ramine pe tot intervalul “foarte pretentios” fata de presa din Romania cu neatentia si cu o atitudine sa ii zic “survolanta”.
    Parerea mea! (analitica 🙂

  16. Oana: judecata mea e comparativă. Ziariști care scriu despre ce le tună și când le tună vs. bloggeri care fac același lucru. Cred că traficul de la care “ai succes” e invers proporțional cu lărgimea nișei, nu?

    Un tip ca Emil Stoica (Stoica.HotNews.ro) mi se pare cu totul remarcabil la 500 de unici pe zi, altfel spus, în timp ce Tolo.ro are mii de unici vorbind despre ceva ce-i place și pe deasupra e foarte popular, fotbalul.

    Mai cred că sub 200 de unici pe zi începe să devină problematic dacă ai un public, dacă nu cumva ai lansat un blog de supernișă. Sub cantitățile astea e mai eficient să dai un mail prietenilor, nu?

    Clasamentul Technorati e populat, în partea de sus, cu bloggeri care n-au făcut presă și care vorbesc, mai cuminte sau mai violent, despre tot felul de lucruri. La fel și statisticile de trafic – cu toate că aici n-avem un instrument comun de măsură.

    Ce pot să-ți zic decât succes cu H&M? Mai ales că știu de unde ai știrea.

  17. Cristian Pătrășconiu: nu m-ați înțeles. Când spuneam că “nimeni nu e obligat să…”, vă rog să citiți: “publicul dvs. nu e obligat să…”. Suntem de acord că trebuie să găsim modalități atractive și variate de a-l atrage, nu?

    Căutați pe-aici, o să vedeți că m-am bucurat la apariția blogurilor Cotidianul. Din păcate, au fost sub așteptările mele. Le-am și citit atent, până mi-am pierdut interesul. În momentul de față, pe rss readerul meu se află doar Costi Rogozanu.

  18. Domnule Patrasconiu, nu merita! Aici e vorba despre un club (semidoct, as spune, cu multa ingaduinta) care se crede arbitem elegantiarum al deonticii blogo. E o contradictie in termeni. Pe blogosfera chiar intra cine vrea, ramane cine poate, iar restul sunt unique visitors. Si mai exista o categorie:aceea care din cand in cand isi da seama ca muzica se asculta in sala de concert, cartile se citesc in liniste, pictura nu se evalueaza dupa cum transpare in albume, iar jurnalismul se scrie de catre cei care au condei. Adica de catre condeieri. Restul e doar Media. Mass Media.

  19. eu sunt de acord cu oana. nu vreau sa scriu despre ce vorbesc la serviciu, ci despre ce nu vorbesc la serviciu in principal. ma intereseaza blogul oanei in principal pentru ca imi plac pantofii pe care ii schimba zilnic, abia in al doilea rind pentru experientele ei profesionale. nu ma intereseaza sa aflu stiri de pe bloguri. ma intereseaza mai degraba oamenii, pe care ii cunosti altfel de pe blog decit de la tv de exemplu. si da, corect, e mai degraba o joaca pentru mine. nu incerc sa obtin mai mult, pentru ca nu mi-e clar ce 🙂

  20. Iulian, nu cred că pot fi aplicate aceleași criterii de succes în blogosferă și în industria propriu-zisă… decât dacă urmărim ca blogosfera să sufere de aceleași păcate ca și industria propriu-zisă. Am mai multe de spus… am scris la mine, dacă te mai interesează opinii 🙂

  21. Maria: intenții serioase înseamnă niște scopuri sau, cum se spune mai nou, obiective. Nu te împiedică nimic să treci din stadiul plezirist în cel serios. Sau, la fel de bine, să rămâi în cel plezirist.

    Am o curiozitate, și pentru tine, și pentru Oana: de ce citiți una de la alta despre H&M? Există site-uri care au informații de felul ăsta. Nu vă cert, n-am pus întrebarea la modul retoric. Încerc să înțeleg.

  22. raspuns de ignorant cred- pentru ca pe blogul oanei intru mai des, am “obiceiuri” de consum pe internet, pe care nu prea am timp sa le schimb. adica sa caut noi surse. si e mai simplu…..

  23. Vlad P: Mulțumesc încă o dată pentru răspuns. Ca om care a avut peste 14 ani carte de muncă la gazete și în televiziuni care erau adesea lider de piață, îți dai seama că înțeleg ceea ce Bourdieu numea “presiunea audimatului”, adică a ratingului. Pricep, de asemeni, că pentru mulți dintre oamenii rămași în redacții, blogul e un soi de distracție și descărcare prin scris, supapă, cum îi spui tu.

    Eu cred însă că mulți dintre voi aveți tot ce vă trebuie – pe bloguri – pentru a fi mai ambițioși de atât. Respect opțiunea oricui consideră că blogurile și Web 2.0 sunt o specie de amuzament, dar ca om care a făcut o mulțime de bani din astfel de lucruri, nu pot să nu mă gândesc la ele și în chip de acte de comunicare serioasă, după niște criterii profesionale pe care în momentul ăsta le tatonăm.

    Faptul că publicul e din start mai mic pe un blog nu înseamnă că putem să nu ne pese, profesional, de acest public. Dacă te raportezi la el într-un fel sau altul, ajungi la concluzii altele decât “scriu pentru plăcere, ca să mă destresez de pisălogeala de la redacție, scriu altceva decât sunt pus să scriu acolo”. Eu mă simt foarte liber aici, făcând ce-mi place pentru 1000-1500 de vizitatori, dintre care pe voi, oamenii din presă, v-am fidelizat foarte tare și vă mulțumesc că vă întoarceți în fiecare zi.

    Mă distrez foarte tare prin urmare, inclusiv într-un sistem de repere profesionale destul de stricte față de ce se face pe bloguri. Dacă toată lumea era serioasă în așa-numita blogosferă, poate alegeam să fiu mai amuzant aici – de fapt, asta fac la “Dilema”, de pildă, ca să ies în evidență și să produc varietate în sumarul revistei – și așa mai departe.

    Ce zici, merită să te iei în serios pe bloguri? Eu zic că da, chiar dacă asta înseamnă să faci un blog de bancuri 🙂

  24. Maria: și atunci, dacă Oana ar da mai des chestii cu H&M, ai citi cu mai multă plăcere, nu? Ce-ar fi s-o convingem să-și facă un blog de modă? Am câteva nume bune pentru asta. E un început de profesionalizare 🙂

    Eu cred că intri la Oana fiindcă discursul despre modă și despre branduri e în old media de la noi preponderent vizual și un pic scorțos. E o nișă aici.

  25. asta cu moda e o nisa si pe tv. chiar vorbeam cu oana despre asta. si stiu daca ea vrea sa isi fac blog specializat sau second job din asta. eu cel putni nu vreau nicio specializare. daca vreau sa scriu ca ma bucur ca e soare afara, asta scriu. cu toate comentariile rautacioase ca asta e live blogging. asa ca mai lasa-ne un pic la joaca. poate ne vine mintea la cap mai incolo

  26. Maria: nu trebuie să-mi ceri mie voie ca să te joci 🙂 Mai ales că e soare afară.

    Nișele, oricum, nu înseamnă numai specializare. Pot fi o idee sau un stil – Canalia.Wordpress.com e un exemplu. Pe de altă parte, gândirea asta pe domenii te protezează în momentele în care ești lipsit de inspirație. În sensul în care regretatul conu Alecu spunea că un om deștept e un prost care prin mila lui Dumnezeu se deșteaptă din când în când.

  27. Iulian – eu cred că vorbim de sisteme de referință diferite. Tu privești cititorii blogului tău ca un public comercial, public care-ți poate aduce și un venit. Absolut legitim, okay, nimic de zis. Eu, unul, îmi respect cel puțin la fel de mult mult mai puținii cititori, dar altfel – nu-mi doresc neapărat să-i înmulțesc, ci mai degrabă să le ofer și o altă imagine a mea… câtă o mai fi și aia 🙂 Adică nu cred că, în situația de față, respectul vine cu numere mari, nu cred că asta e implicația.

  28. Foarte misto tema si desfasurarea acestui debate. Urmatoarele lucruri mi se par adevarate si demne de luat in seama:
    – jurnalistii nu sint mari consumatori de bloguri, chiar daca ei insisi scriu intr-unul.
    – unii au pretentii si orgolii de autor si asta ii impiedica sa vada mai departe decit propriile productii, cazind in cercul vicios al narcisismului editorial.
    – neinteractionind cu bloggeri, linkul spre productiile lor nu se gaseste decit pe blogurile amicilor. Autoritatea technocrati are de suferit, iar blogul nu intra in maelstrom-ul blogosferei, fiind, dimpotriva, centrifugat de acesta.
    – majoritatea jurnalistilor nu au timp sa posteze zilnic, lucrul fiind, dupa cum se stie, foarte important in ordinea cladirii si mentinerii unui public (unique si mai ales returning visitors)
    – niseizarea cea atit de aducatoare de hituri este extrem de rar intilnita in cazul blogurilor jurnalistilor, majoritatea jurnalistilor aspirind la statutul de editorialist, statutul de gazetar_pe_probleme_de_x fiind considerat in romania cu destula circumspectie.
    Si ar mai fi….

  29. Vlad: da, clar, sistemele de referință sunt diferite, asta spuneam și mai sus când cineva argumenta, corect, ca blogurile de la Cotidianul sunt un beneficiu pentru brandul mare.

    Cât privește toate teoriile mele cu nișa, autoritatea Technorati și tot restul – nu sunt de esență comercială. Un act de comunicare poate fi premeditat și fără scopuri de felul ăsta.

    La extrem, bloggerii pur-sânge pot respinge pur și simplu ideea de a avea orice fel de beneficii materiale sau de imagine, de pe urma blogului. Însă asta nu înseamnă că nu își pot fixa niște obiective și standarde.

  30. de ce un blog nu are succes? pentru ca autorul este mai plat decat apa pe care o beau top modelele sau pentru ca autorul nu interactioneaza cu cititorii sai.
    in cazul blogurilor de pe cotidianul, ambele variante sunt adevarate.

  31. Vai, dar ce m-ati forfecat! Ma simt aproape prete-a-porter (va rog sa remarcati acordul):))))
    Serios acum, un blog despre moda nu e o idee rea deloc. Cand o sa termin cu proiectele (foarte) personale o sa reflectez foarte serios la ideea asta.

  32. A, si textul lui Vlad Petreanu mi s-a parut excelent. Cel putin in ceea ce ma priveste, a explicat motivele pentru care mi-am facut blog mai bine decat as fi putut sa fac eu asta.

  33. Iulian, crezi ca piata radio e o supernisa? La ce trafic am eu, m/as trece la hipernisa.

    Recunosc, nu am un trafic senzational pe blog, dar cred ca exista interes pentru piata asta.

    Eu, unul, nu mi/am propus sa ajung la traficul lui Catalin Tolontan, ci am vazut blogul ca o posibilitate de a scrie despre lucrurile care ma intereseaza foarte mult din punct de vedere profesional, si a discuta, pe acel blog, despre aceste lucruri.

  34. Adrian: piata de radio nu e o nisa din punctul de vedere al ascultatorilor de radio. Oamenii interesati de radio ca profesionisti sunt insa, cum spui, o super/hipernisa. Si ce fac eu, care e media in general, e tot o nisa, iar tu esti mai restrans de atat.

    Asta nu inseamna ca nu ai cititori, ca si Tony Tesiu (IQradio). Eu ma numar printre ei. Esti pe lista mea de rss-uri si o sa te vezi la “M-au interesat” (aici, in dreapta), destul de des.

    Cred ca faci o treaba laudabila, asa ca da-i bataie. 200 de cititori de-ai tai fac cat 1000 ai unui blogger freestyle. Poti sa-ti construiesti un brand si o autoritate printre oamenii de radio si, poate, la un moment dat, poti vinde reclama pentru acei oameni sau poti vinde informatiile ca pe un flux specializat. Spor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *