Jurnaliştii intraţi pe bloguri nu prea au succes. De ce?

Au trecut ceva luni de la valul de jurnalişti care şi-au deschis bloguri în primăvară-vară. Cred că putem trage linie şi aduna şi, cu câteva excepţii, “presarii” apăruţi pe net sunt o prezenţă mai curând palidă, la experienţa de comunicare pe care o au. Mai multe în “Adevărul” de azi.

UPDATE: Vlad Petreanu de la Antena 3 scrie un răspuns al cărui ton şi ale cărui argumente îmi fac o mare plăcere. O discuţie în contradictoriu civilizată e o raritate, şi nu numai pe internet. Am ales să-i răspund mai jos, la reacţii, aşa că scroll down. Sunt şi alte păreri care merită citite.

  1. alk1970 Reply

    Urmaresc aproximativ din vara un blog de jurnalist (nu-i dau numele ca nu-i frumos) si am observat un lucru simplu: desi probabil nu e dedicat total pozitiei oficiale a trustului (sa zicem pro-X), nu reuseste sa emita o pozitie anti-X niciodata. Nu stiu daca o face din teama ca i-ar putea fi citit blogul sau pentru ca asta e gindirea lui. Noroc ca talentul de scriitor (dobindit probabil si in perioada de studiu in jurnalism) ii mai salveaza putin din continut. In ceea ce-l priveste pe Tolontan, la el lucrurile sint mai simple: scrie ce gindeste si pe blog si in ziar.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Alk: ştiu ce spui – iar tu ştii că asta se mai numeşte autocenzură. Totuşi, există oameni care se situează pe o anumită poziţie politică pur şi simplu fiindcă aşa cred. Iar situarea pe o anumită baricadă este poate plicticoasă pentru tine şi pentru mine, mai puţin stimabilă, însă în opinia publică divizată de la noi poate fi o premisă a succesului pe blog sau la gazetă.

  3. Alin Reply

    Iulian,
    Raspunsul l-ai dat tot tu acum catava vreme, cand comentai absolut memorabil investitiile impresionante in mass-media: la ce folos, din moment ce “avem mai putini ziaristi buni decat ziare proaste”… Perfect valabil si in radio-TV, iar expansiunea blogurilor nu face decat sa marcheze inca o data justetea observatiei tale. Cu zeci de ani in urma, Pastorel Teodoreanu scria cu amaraciune ca, in vremea lui, “rahatii scriu, in loc sa puta”. Marea diferenta este ca acum nu se multumesc doar sa scrie, ci ne si bombardeaza de pe tot felul de antene radio-tv si (mai nou) bloguri…

  4. Iulian Comanescu Reply

    Alin: interesant e faptul că mulţi dintre cei care n-au făcut mare lucru pe bloguri sunt oarecum în minoritatea ziariştilor buni şi cu experienţă. Cred că e mai curând vorba de o inadecvare la public, ca dovadă şi prezenţa scăzută de la referendum, şi consumul de televiziune care s-a prăbuşit în acele zile, aparent cruciale pentru soarta naţiei – dacă e să ne luăm după scandalul care se etala pe Antena 3, Realitatea TV sau TVR 1.

    A ţine un blog este oricum un soi de duş cu apă rece. Eşti expus, în contact direct cu publicul şi la concurenţă cu alţii, nesusţinut de o instituţie. Ea, instituţia, îţi poate procura ceva marfă informativă: privesc cu jind cum foştii mei colegi, salariaţi la trusturi mari, dispun pocnind din degete de cifre BRAT sau alte date pentru care eu trebuie să fac oareşce acrobaţii, ca mic patron independent ce sunt. Însă în rest, instituţia din care faci parte nu poate face mult mai mult de-atât, ba dimpotrivă, îţi îngroapă personalitatea într-un concept colectiv, în maniera pe care am descris-o pentru “Adevărul”.

    Cred că jurnaliştii care au intrat pe bloguri merită şi lăudaţi, fiindcă:

    – au ceva de spus. Nu cred să fie mulţi plătiţi pentru ce fac pe internet
    – au avut curajul de a se lua la trântă cu publicul
    – sunt curioşi, deschişi la nou, testează o platformă de comunicare modernă
    – se expun aşa-numitei “blogosfere”, care e un hăţiş. În principiu, un pic de notorietate de-asta fantomatică, de internet, e garanţia că despre tine se vor spune tot felul de aiureli.

    Una peste alta, competiţia e dură, uneori rămâi fără arme – mai ales dacă îţi fixezi nişte standarde de comunicare, dar mie mi se pare că merită. Am învăţat mult într-un an şi jumătate de blog, mai mult decât mai mulţi dintre anii destul de mulţi de presă clasică pe care îi am.

  5. maria coman Reply

    am citit articolul din adevarul si sincer nu prea il inteleg. adica cel putin din punctul meu de vedere, nu mi-am facut blog doar pt ca sunt jurnalist. il faceam si daca eram contabil sau coafeza sau profesor universitar. si nu ma asteptam la niciun succes.

  6. Cristian Patrasconiu Reply

    Stimate Domnule Comanescu,

    poate ca nu ar strica sa cititi mai atent blogurile Cotidianul. Sint sigur ca lectura lor – ATENTA – va vor face macar sa stati pe ginduri cind scrieti in acest fel: “comentatori respectati de acolo reactioneaza pavolovian atunci cind Traian Basescu spune sau face ceva”.
    Daca doriti ca un text precum e cel de astazi din Adevarul de la rubrica “Radar” sa fie considerat o analiza, e bine sa fiti riguros; in caz contrar, “analiza” Dvs e doar o spoiala.
    Cu respect,
    Cristian Patrasconiu

  7. maria coman Reply

    am vrut sa raspund si cred ca am uitat sa trimit. ziceam ca am citit adevarul si ca am doua comentarii
    1. nu ma asteptam la niciun succes de la blog, eu cel putin
    2. il faceam si daca eram contabil sau profersor universitar.
    plus ca nu mi-e clar cum se masoara succesul in “blogosfera”. probabil dupa vizualizari sau publicitate, habar nu am, dar nu m+a preocupat deloc.

  8. Daniel Reply

    Am citit articolul din Adevarul si, desi ai punctat cateva adevaruri, ai pus in acceasi “oala” blogurile de la Cotidianul. E o greseala. Desi majoritatea lor sunt politice si reactioneaza cum spui tu, la TB, este o mare diferenta intre ele. Avem pe de o parte cei care publica foarte des cum ar fi Cristian Patrasconiu, cei care se mai arunca la unele evenimente mai importante (Teodorescu, Lucescu) si cei care publica rar (TRU si Voinescu). Urmeaza alte bloguri care nu au treaba cu politica si nu se incadreaza de niciun fel in acel reflex pavlovian. Blogurile de la Cotidianul sunt o completare la informatiile din Cotidianul si o platforma de comunicare cu ziaristii de la Cotidianul. Ele sunt vizitate in principal cititorii Cotidianului si de aceea nu vad cum ar putea sa-si mareasca numarul de vizitatori.

  9. Iulian Comanescu Reply

    Maria: daca erai coafeza sau prof univ probabil ca veneai cu un bagaj de abilitati de comunicare mai mic. Cred ca prezenta din ziar, de la tv. etc. se leaga de cea pe internet. Am zis si altadata ca nu ma consider in mod special “blogger”, la fel cum nu ma consider “editorialist”, “reporter TV” sau nu mai stiu ce. Am ales eticheta asta de consultant media in ultima vreme fiindca trebuie sa ne comunicam o imagine.

    In privinta succesului de pe blog, ar fi trei criterii, dupa mine

    – fidelitatea unui anume segment de public
    – volumul de trafic
    – numarul de reactii starnite (autoritate Technorati, citari in classic media). Aici e o ambiguitate, fiindca exista oameni cu multe reactii negative. E de reflectat daca asta poate fi considerat un succes sau nu, in functie de intentiile autorului.

    Diferenta dintre ce spun eu si ce crezi tu e aceea ca tu pari a considera blogul o joaca, iar eu, desi nu imi spun blogger, il iau in serios, ca o forma valida de comunicare. Asta e mai putin intuitiv. Am pornit in “Adevarul” de la premisa ca jurnalistii au intrat pe bloguri cu intentii serioase, ca sa zic asa.

  10. oana dobre Reply

    Iulian: defineste mai clar parametrii “succesului”, si diferenta specifica intre blogurile ziaristilor si blogurile ne-ziaristilor.

  11. Iulian Comanescu Reply

    Draga domnule Patrasconiu,

    In primul rand, bine ati iesit din incubatorul de la “Cotidianul”/venit aici, sunt un cititor al dvs. in editorialele din print.

    Ma mir ca vedeti in textul din “Adevarul” o analiza, fiindca pentru orice profesionist e destul de clar că e o opinie, o specie jurnalistică diferită. Cât priveşte caracterizarea drept “spoială”, nu cred în astfel de nume predicative şi nici în oamenii care le lansează. Dumneavoastră nu sunteţi de obicei aşa.

    Am încercat, în trecut, să citesc atent, cum spuneţi, blogurile de la “Cotidianul”, dar îmi sună tot ca un cor, cu excepţia lui Costi Rogozanu, care abordează lucruri atipice.

    Cred că problema blogurilor dvs. o clonează pe cea a paginii de opinii din “Cotidianul”, altminteri pagina mea preferată de opinii din presa românească: nu aveţi o repartiţie clară pe roluri, specialităţi, domenii tematice. Ştiţi şi dumneavoastră că o pagină bună de comentarii, a unui ziar de-afară, are ingrediente diferite – un editorial care reprezintă poziţia ziarului şi eventual face introducerea în ediţia curentă, comentarii semnate în nume propriu, tablete etc.

    Dumneavoastră, în schimb, vă miraţi în grup, de acelaşi lucru, iar apariţia în turmă a titlurilor cu “Băsescu a făcut” şi “Hagi şi Becali au dres” goneşte publicul potenţial. Nimeni nu e obligat să citească cu atenţie blogurile dvs. ca să se lămurească de calitatea lor, porniţi de la premisa asta, e necesară în presa secolului XXI. Gândiţi-vă cum arată lista aia din dreapta pentru neatentul pe care trebuie să-l transformaţi în cititor al dvs.

    Toate aceste explicaţii vin din partea unui om obosit şi plictisit de circul politic din România. Raportat la presa românească, sunt pe de altă parte foarte pretenţios, motiv pentru care sunt destul de exigent şi faţă de mine însumi, în măsura în care am mai rămas un fel de jurnalist, cu toţi clienţii comerciali pe care îi am.

  12. Iulian Comanescu Reply

    Daniel: iarăşi, o diferenţă de abordare. Eu mă uitam la bloguri dinspre bloguri, nu dinspre instituţia de media de care aparţin. Cred că e un punct de vedere valid.

  13. Iulian Comanescu Reply

    Victor: modest ca totdeauna. Dar, ca să-ţi caut nod în papură: la criteriul trei, cu reacţiile pe alte bloguri, ai cules destule negative. Din punctul tău de vedere ăsta e un succes?

    Apropo, ce procent de returning visitors ai la blogul tău?

    Oana: Aha, s-a stârnit şi blonda. Vezi în răspunsul adresat Mariei criteriile de succes. Cât priveşte diferenţa dintre blogurile jurnaliştilor şi cele ale nejurnaliştilor, eu unul mă aşteptam la mai multă eficienţă comunicaţională de la oamenii care au scris ani de zile. Greşeam?

  14. oana dobre Reply

    Blonda a vazut ce i-ai raspuns mariei, dar ar vrea mai multe detalii. De exemplu: de la cati unici in sus se pune ca ai succes? De la ce coeficient Technocrati?

    In legatura cu ce intrebai: nu gresesti, daca abordam blogul ca pe un instrument de exercitiu al comunicarii. Pentru unii, insa, e vorba de altceva: de dorinta de a se exprima public pe teme care, in majoritatea lor, nu au nici o legatura cu job-ul si cu tehnicile de comunicare jurnalistice. De exemplu, eu scriu despre bluze, pantofi si bilete de autobuz, maria despre H&M, and so on.

  15. Victor Ciutacu Reply

    Iulian:
    1. doar boii sunt modesti. am eu ochii mari si umezi, da’ nu ma calific.
    2. stai sa caut pe analytics, da’ ultima oara cred ca stateam mai bine ca tine la returning visitors. ca la trafic si autoritate sigur stau mai bine:)
    3. ar fi culmea ca un individ ca mine sa stranga doar comentarii pozitive. da, e un succes cand se mobilizeaza postatorii platiti ai PD-ului si cimpanzeii zisei blogosfere sa te injure in cor.
    4. altfel, merci ca m-ai ferit sa apar intr-o enumerare cu fostul viitor candidat al PD la europarlamentare care a uitat sa-si treaca-n CV pozitia de la consilier la un anume ministru catalogat de procuratura drept tradator.

  16. Moshu49 Reply

    “Maninc” la bloguri de vreo 13 luni si nu ma mai satur. De absolut toate neamurile. Unele au disparut iar altii nu mai scriu de prin primavara. Nu mai cumpar ziare de peste doi ani. Pentru ca m-au scirbit, nu din cauza de bloguri.
    Si am o virsta care m-ar trage spre conservatorism.
    Nu sufar blogurile care se identifica cu politica firmei, iar pe “pavlovienii”, cum bine le-ai zis, de la “Cotidianul” ii vizitez tot mai rar. Mai bine citesc articolele exhaustive ale lui Doc, care la fiecare alineat spun ceva, si ma mai bag in seama cu cite un comentariu, decit sa-i raspund lui Turcescu, altfel baiat doxat, la intrebarile lui timpe.
    Cind am chef sa ma enervez ma reped la Ciutacu si Nastase. Baietii astia chiar sunt “geniali”. Imi iau portzia si plec. 🙂
    Ma intristeaza reactia jurnalistilor care comenteaza mai sus (mai putzin a ciutacului, care ma extaziazat). Sar de poponeatza identic si la fel cu politicienii.
    Eu, te felicit si-ti multumesc.
    ps: astept similar sa faci cu politicienii

  17. Cristian Patrasconiu Reply

    Va multumesc pentru raspuns.

    Dvs spuneti asa: “Nimeni nu e obligat să citească cu atenţie blogurile dvs. ca să se lămurească de calitatea lor, porniţi de la premisa asta, e necesară în presa secolului XXI. “. Eu traduc o parte din raspunsul pe care mi l-ati dat in acest fel: desi va cer sa fiti atent, dvs spuneti ca nu e obligatoriu sa fiti atent pentru a formula o judecata despre ceva. Imi ridicati, in acest fel, mingea la fileu pentru a folosi asemenea “nume predicative” precum e cel la care am facut apel in mesajul mei initial.
    De aceea, insist: va rog sa fiti mai atent!
    Altfel, nu vad cum ati putea impaca dorinta dvs de a ramine pe tot intervalul “foarte pretentios” fata de presa din Romania cu neatentia si cu o atitudine sa ii zic “survolanta”.
    Parerea mea! (analitica 🙂

  18. Iulian Comanescu Reply

    Oana: judecata mea e comparativă. Ziarişti care scriu despre ce le tună şi când le tună vs. bloggeri care fac acelaşi lucru. Cred că traficul de la care “ai succes” e invers proporţional cu lărgimea nişei, nu?

    Un tip ca Emil Stoica (Stoica.HotNews.ro) mi se pare cu totul remarcabil la 500 de unici pe zi, altfel spus, în timp ce Tolo.ro are mii de unici vorbind despre ceva ce-i place şi pe deasupra e foarte popular, fotbalul.

    Mai cred că sub 200 de unici pe zi începe să devină problematic dacă ai un public, dacă nu cumva ai lansat un blog de supernişă. Sub cantităţile astea e mai eficient să dai un mail prietenilor, nu?

    Clasamentul Technorati e populat, în partea de sus, cu bloggeri care n-au făcut presă şi care vorbesc, mai cuminte sau mai violent, despre tot felul de lucruri. La fel şi statisticile de trafic – cu toate că aici n-avem un instrument comun de măsură.

    Ce pot să-ţi zic decât succes cu H&M? Mai ales că ştiu de unde ai ştirea.

  19. Iulian Comanescu Reply

    Cristian Pătrăşconiu: nu m-aţi înţeles. Când spuneam că “nimeni nu e obligat să…”, vă rog să citiţi: “publicul dvs. nu e obligat să…”. Suntem de acord că trebuie să găsim modalităţi atractive şi variate de a-l atrage, nu?

    Căutaţi pe-aici, o să vedeţi că m-am bucurat la apariţia blogurilor Cotidianul. Din păcate, au fost sub aşteptările mele. Le-am şi citit atent, până mi-am pierdut interesul. În momentul de faţă, pe rss readerul meu se află doar Costi Rogozanu.

  20. maria alta Reply

    Domnule Patrasconiu, nu merita! Aici e vorba despre un club (semidoct, as spune, cu multa ingaduinta) care se crede arbitem elegantiarum al deonticii blogo. E o contradictie in termeni. Pe blogosfera chiar intra cine vrea, ramane cine poate, iar restul sunt unique visitors. Si mai exista o categorie:aceea care din cand in cand isi da seama ca muzica se asculta in sala de concert, cartile se citesc in liniste, pictura nu se evalueaza dupa cum transpare in albume, iar jurnalismul se scrie de catre cei care au condei. Adica de catre condeieri. Restul e doar Media. Mass Media.

  21. maria coman Reply

    eu sunt de acord cu oana. nu vreau sa scriu despre ce vorbesc la serviciu, ci despre ce nu vorbesc la serviciu in principal. ma intereseaza blogul oanei in principal pentru ca imi plac pantofii pe care ii schimba zilnic, abia in al doilea rind pentru experientele ei profesionale. nu ma intereseaza sa aflu stiri de pe bloguri. ma intereseaza mai degraba oamenii, pe care ii cunosti altfel de pe blog decit de la tv de exemplu. si da, corect, e mai degraba o joaca pentru mine. nu incerc sa obtin mai mult, pentru ca nu mi-e clar ce 🙂

  22. Vlad P. Reply

    Iulian, nu cred că pot fi aplicate aceleaşi criterii de succes în blogosferă şi în industria propriu-zisă… decât dacă urmărim ca blogosfera să sufere de aceleaşi păcate ca şi industria propriu-zisă. Am mai multe de spus… am scris la mine, dacă te mai interesează opinii 🙂

  23. Iulian Comanescu Reply

    Maria: intenţii serioase înseamnă nişte scopuri sau, cum se spune mai nou, obiective. Nu te împiedică nimic să treci din stadiul plezirist în cel serios. Sau, la fel de bine, să rămâi în cel plezirist.

    Am o curiozitate, şi pentru tine, şi pentru Oana: de ce citiţi una de la alta despre H&M? Există site-uri care au informaţii de felul ăsta. Nu vă cert, n-am pus întrebarea la modul retoric. Încerc să înţeleg.

  24. maria coman Reply

    raspuns de ignorant cred- pentru ca pe blogul oanei intru mai des, am “obiceiuri” de consum pe internet, pe care nu prea am timp sa le schimb. adica sa caut noi surse. si e mai simplu…..

  25. Iulian Comanescu Reply

    Vlad P: Mulţumesc încă o dată pentru răspuns. Ca om care a avut peste 14 ani carte de muncă la gazete şi în televiziuni care erau adesea lider de piaţă, îţi dai seama că înţeleg ceea ce Bourdieu numea “presiunea audimatului”, adică a ratingului. Pricep, de asemeni, că pentru mulţi dintre oamenii rămaşi în redacţii, blogul e un soi de distracţie şi descărcare prin scris, supapă, cum îi spui tu.

    Eu cred însă că mulţi dintre voi aveţi tot ce vă trebuie – pe bloguri – pentru a fi mai ambiţioşi de atât. Respect opţiunea oricui consideră că blogurile şi Web 2.0 sunt o specie de amuzament, dar ca om care a făcut o mulţime de bani din astfel de lucruri, nu pot să nu mă gândesc la ele şi în chip de acte de comunicare serioasă, după nişte criterii profesionale pe care în momentul ăsta le tatonăm.

    Faptul că publicul e din start mai mic pe un blog nu înseamnă că putem să nu ne pese, profesional, de acest public. Dacă te raportezi la el într-un fel sau altul, ajungi la concluzii altele decât “scriu pentru plăcere, ca să mă destresez de pisălogeala de la redacţie, scriu altceva decât sunt pus să scriu acolo”. Eu mă simt foarte liber aici, făcând ce-mi place pentru 1000-1500 de vizitatori, dintre care pe voi, oamenii din presă, v-am fidelizat foarte tare şi vă mulţumesc că vă întoarceţi în fiecare zi.

    Mă distrez foarte tare prin urmare, inclusiv într-un sistem de repere profesionale destul de stricte faţă de ce se face pe bloguri. Dacă toată lumea era serioasă în aşa-numita blogosferă, poate alegeam să fiu mai amuzant aici – de fapt, asta fac la “Dilema”, de pildă, ca să ies în evidenţă şi să produc varietate în sumarul revistei – şi aşa mai departe.

    Ce zici, merită să te iei în serios pe bloguri? Eu zic că da, chiar dacă asta înseamnă să faci un blog de bancuri 🙂

  26. Iulian Comanescu Reply

    Maria: şi atunci, dacă Oana ar da mai des chestii cu H&M, ai citi cu mai multă plăcere, nu? Ce-ar fi s-o convingem să-şi facă un blog de modă? Am câteva nume bune pentru asta. E un început de profesionalizare 🙂

    Eu cred că intri la Oana fiindcă discursul despre modă şi despre branduri e în old media de la noi preponderent vizual şi un pic scorţos. E o nişă aici.

  27. maria coman Reply

    asta cu moda e o nisa si pe tv. chiar vorbeam cu oana despre asta. si stiu daca ea vrea sa isi fac blog specializat sau second job din asta. eu cel putni nu vreau nicio specializare. daca vreau sa scriu ca ma bucur ca e soare afara, asta scriu. cu toate comentariile rautacioase ca asta e live blogging. asa ca mai lasa-ne un pic la joaca. poate ne vine mintea la cap mai incolo

  28. maria coman Reply

    completare: nu stiu vroiam sa zic in a treia fraza

  29. Iulian Comanescu Reply

    Maria: nu trebuie să-mi ceri mie voie ca să te joci 🙂 Mai ales că e soare afară.

    Nişele, oricum, nu înseamnă numai specializare. Pot fi o idee sau un stil – Canalia.Wordpress.com e un exemplu. Pe de altă parte, gândirea asta pe domenii te protezează în momentele în care eşti lipsit de inspiraţie. În sensul în care regretatul conu Alecu spunea că un om deştept e un prost care prin mila lui Dumnezeu se deşteaptă din când în când.

  30. Vlad P. Reply

    Iulian – eu cred că vorbim de sisteme de referinţă diferite. Tu priveşti cititorii blogului tău ca un public comercial, public care-ţi poate aduce şi un venit. Absolut legitim, okay, nimic de zis. Eu, unul, îmi respect cel puţin la fel de mult mult mai puţinii cititori, dar altfel – nu-mi doresc neapărat să-i înmulţesc, ci mai degrabă să le ofer şi o altă imagine a mea… câtă o mai fi şi aia 🙂 Adică nu cred că, în situaţia de faţă, respectul vine cu numere mari, nu cred că asta e implicaţia.

  31. catalin mihaila Reply

    Foarte misto tema si desfasurarea acestui debate. Urmatoarele lucruri mi se par adevarate si demne de luat in seama:
    – jurnalistii nu sint mari consumatori de bloguri, chiar daca ei insisi scriu intr-unul.
    – unii au pretentii si orgolii de autor si asta ii impiedica sa vada mai departe decit propriile productii, cazind in cercul vicios al narcisismului editorial.
    – neinteractionind cu bloggeri, linkul spre productiile lor nu se gaseste decit pe blogurile amicilor. Autoritatea technocrati are de suferit, iar blogul nu intra in maelstrom-ul blogosferei, fiind, dimpotriva, centrifugat de acesta.
    – majoritatea jurnalistilor nu au timp sa posteze zilnic, lucrul fiind, dupa cum se stie, foarte important in ordinea cladirii si mentinerii unui public (unique si mai ales returning visitors)
    – niseizarea cea atit de aducatoare de hituri este extrem de rar intilnita in cazul blogurilor jurnalistilor, majoritatea jurnalistilor aspirind la statutul de editorialist, statutul de gazetar_pe_probleme_de_x fiind considerat in romania cu destula circumspectie.
    Si ar mai fi….

  32. Iulian Comanescu Reply

    Vlad: da, clar, sistemele de referinţă sunt diferite, asta spuneam şi mai sus când cineva argumenta, corect, ca blogurile de la Cotidianul sunt un beneficiu pentru brandul mare.

    Cât priveşte toate teoriile mele cu nişa, autoritatea Technorati şi tot restul – nu sunt de esenţă comercială. Un act de comunicare poate fi premeditat şi fără scopuri de felul ăsta.

    La extrem, bloggerii pur-sânge pot respinge pur şi simplu ideea de a avea orice fel de beneficii materiale sau de imagine, de pe urma blogului. Însă asta nu înseamnă că nu îşi pot fixa nişte obiective şi standarde.

  33. pafnutie Reply

    de ce un blog nu are succes? pentru ca autorul este mai plat decat apa pe care o beau top modelele sau pentru ca autorul nu interactioneaza cu cititorii sai.
    in cazul blogurilor de pe cotidianul, ambele variante sunt adevarate.

  34. oana dobre Reply

    Vai, dar ce m-ati forfecat! Ma simt aproape prete-a-porter (va rog sa remarcati acordul):))))
    Serios acum, un blog despre moda nu e o idee rea deloc. Cand o sa termin cu proiectele (foarte) personale o sa reflectez foarte serios la ideea asta.

  35. oana dobre Reply

    A, si textul lui Vlad Petreanu mi s-a parut excelent. Cel putin in ceea ce ma priveste, a explicat motivele pentru care mi-am facut blog mai bine decat as fi putut sa fac eu asta.

  36. maria coman Reply

    oana- pai poate facem, tot asa de joaca. sa nu ajungem sa ne luam prea in serios :).

  37. Adrian Tudor Reply

    Iulian, crezi ca piata radio e o supernisa? La ce trafic am eu, m/as trece la hipernisa.

    Recunosc, nu am un trafic senzational pe blog, dar cred ca exista interes pentru piata asta.

    Eu, unul, nu mi/am propus sa ajung la traficul lui Catalin Tolontan, ci am vazut blogul ca o posibilitate de a scrie despre lucrurile care ma intereseaza foarte mult din punct de vedere profesional, si a discuta, pe acel blog, despre aceste lucruri.

  38. Iulian Comanescu Reply

    Adrian: piata de radio nu e o nisa din punctul de vedere al ascultatorilor de radio. Oamenii interesati de radio ca profesionisti sunt insa, cum spui, o super/hipernisa. Si ce fac eu, care e media in general, e tot o nisa, iar tu esti mai restrans de atat.

    Asta nu inseamna ca nu ai cititori, ca si Tony Tesiu (IQradio). Eu ma numar printre ei. Esti pe lista mea de rss-uri si o sa te vezi la “M-au interesat” (aici, in dreapta), destul de des.

    Cred ca faci o treaba laudabila, asa ca da-i bataie. 200 de cititori de-ai tai fac cat 1000 ai unui blogger freestyle. Poti sa-ti construiesti un brand si o autoritate printre oamenii de radio si, poate, la un moment dat, poti vinde reclama pentru acei oameni sau poti vinde informatiile ca pe un flux specializat. Spor.

Post your thoughts