Jacksonologie

Că tot m-am trezit a doua oară invitat la TV, pe tema Michael Jackson (diseară, la Antena 3, între 19.00 şi 21.30), m-am apucat să-mi fac temele şi mă gândesc că v-ar putea interesa şi pe voi:

UPDATE: Înmormântarea megastarului ar putea fi cel mai marei eveniment din istoria online-ului Sună pompos? O spune The Times, citând pe cineva de la Mashable. Cum bine a zis Florin Dumitrescu acum câteva zile: parastas planetar.

Michael Jackson a fost cam de două ori mai căutat pe Google, după moarte, decât Barack Obama, după alegerea ca preşedinte:

 

B = alegerea lui Barack Obama, F = moartea lui Michael Jackson. Sus: volum de căutări Google, jos: volum de ştiri. Sarah Palin e unul din cele mai cele nume din Google Zeitgeist 2008. Evoluţiile din Iran erau hot pe 26 iunie, când a murit Michael Jackson, dar se vede că sunt nimic faţă de decesul megastarului. Totuşi, despre alegerea lui Obama ca preşedinte s-au scris mai multe ştiri decât despre moartea lui Michael Jackson. Din raportul “mult mai multe căutări” faţă de “mai puţine ştiri” în meciul Jacko-Obama, putem deduce că presa clasică e cam clasică faţă de interesul cititorului. Sau, cumva, tot ce-a fost de spus a fost spus şi restul e background, istoric, biografie?

Wikipedia în engleză serveşte cam 15 mii de afişări cu pagina cu Michael Jackson pe oră, în momentul în care scriu aceste lucruri. Pagina cu Thriller e şi ea bine plasată în top:

 

Cele mai tari trending topics pe Twitter în momentul în care scriu: Michael Jackson şi MJ’s.

Thriller, videoclipul, e de fapt un scurt-metraj de aproape 14 minute. Muzica a fost rearanjată ca să dureze atât. Aşa stăteau lucrurile pe la începuturile videoclipului:

Maicăl era mare amator de cărţi, contrar părerilor că era un copil mare şi altele asemenea. LA Times spune că era fan Ralph Waldo Emerson şi avea o bibliotecă de 10.000 de volume.

Cu două săptămâni înainte de moartea lui Michael Jackson, The Guardian scria asta. Cumva, explică mai bine decât tot ce-am citit de ce toată povestea cu mr. Jackson e atât de intrigantă, chiar şi pentru mine, care nu sunt fan, n-am niciun empetrei cu el şi aşa mai departe. Una peste alta, concluzia mea e că viaţa/presiunea paternală l-a încremenit pe Michael Jackson într-un stadiu de copil-minune, iar modul cum răposatul şi-a consumat copilăria în văzul tuturor, sub formă de muzică şi vizuale, a fost cel mai atrăgător din lume, la un moment dat, după care lucrurile n-au mai mers aşa de bine pentru el. Cumva Michael Jackson a ridicat visările copilăreşti la rangul de kitsch planetar, iar publicul, de multe ori, n-are chef de altceva decât zombi şi poveşti de amor naive, în versuri sau imagini, alea din clipuri.

P.S.: Pe 26 iunie, la cald, am scris pentru Evenimentul zilei asta.