Inventarul televiziunilor-fantomă

Zilele trecute, emisia unui post pe nume Money TV s-a oprit pentru că postul nu plătise curentul. Fiindcă emisia propriu-zisă se face dintr-un alt corp al Casei Presei decât cel debranșat, Money și-a cârpit grila cu reluări, care se pot da de pe casetă sau din calculator. Acum câteva săptămâni, Realitatea TV a rămas fără machiaj, drept pentru care invitații au început să vină cu cosmeticele proprii de-acasă. Mai nou, pe licența televiziunii fondate acum 12 ani de Silviu Prigoană se bat Cozmin Gușă și o firmă despre care se presupune că i-ar aparține lui Elan Schwartzenberg. Există o morală sau măcar un fir roșu al acestor povești?

Că veni vorba de Money TV, pe telecomandă n-o găsiți propriu-zis. Dar dacă o căutați bine, o descoperiți sub sigla Giga TV, investiția audiovizuală a lui Gheorghe “Pinalti” Ștefan, baronul local al PDL-ului. Money TV e de fapt redacția plecată de la Money Channel, televiziunea fondată acum câțiva ani de Sorin Ovidiu Vîntu, care este pe telecomandă, dar difuza până nu demult doar reluări de la Realitatea TV. De curând, a fost preluată de Mohammad Murad, proprietarul hotelurilor Phoenicia, și a fost relansată cu o grilă ineptă și lipsită șanse.

Telecomanda e plină, de altfel, de posturi asemănătoare. TV “România de Mâine”, aiureala unde și-a cântat cântecul de lebădă răposatul George Marinescu, s-a relansat pe la începutul lui 2012 sub numele de TV H 2.0 și sub oblăduirea consilierului prezidențial Sebastian Lăzăroiu. După ce acesta a renunțat la ambiții, postul a fost redenumit TV H, fără 2.0, ca să difuzeze cam aceleași spanacuri. Rămas fără OTV, Dan Diaconescu mai are ceva numit DDTV, unde dă desene animate atât de vechi, încât au ieșit de sub incidența legilor privind drepturile de autor, deci nu costă nimic. Fostul protejat al lui Diaconescu, Luis Lazarus, a căpătat licență pentru ceva numit Zeus TV, care la un moment dat emitea dintr-un studio neîncălzit, în care câțiva amărâți îmbrăcați în paltoane încercau să glumească. După ce a pierdut mai multe rânduri de alegeri și a întors cu susu-n jos Republica Moldova cu un exit poll în care nici măcar ordinea primilor doi clasați nu era corectă, Vasile Dâncu s-a făcut manager de media, la alte două posturi-fantomă, clujene dar cu ambiții naționale, pe nume Transilvania Life și Transilvania Look.

La ce folosesc toate televiziunile de mai sus? Din punctul de vedere al publicului, la nimic. Chiar și defunctele TVR Info sau TVR Cultural erau posturi cu o poziționare mai clară și un sumar mai atractiv. De ce se zbat atunci patronii lor pentru licențe și de ce cheltuiesc bani, atâția cât cheltuiesc, pentru emisie? Răspunsul se leagă de faptul că toate aceste cârtițe audiovizuale au apărut anii trecuți, între diferite tururi de alegeri. Din 2009, piața media a început să scârțâie serios, din motive de criză. Cheltuielile de publicitate s-au redus de pe la 500 de milioane de euro, la ceva mai puțin de 300. Dar, desigur, asta nu i-a speriat nicidecum pe Sebastian Ghiță, Cozmin Gușă sau Vasile Dâncu. Ei și alții ca ei au început să lanseze și să șefuiască moroi audiovizuali de felul celor de mai sus. Între timp, a devenit destul de clar că așa-numitele canale de știri nu se ocupă cu știri, ci cu datul cu părerea, o îndeletnicire simplă și foarte ieftină, având în plus avantajul că îți permite să faci o televiziune pro sau contra oricărui partid politic sau președinte. Fiindcă Realitatea TV se scindase în televiziunea cu același nume și România TV, Antena 3 și B1 TV au devenit păstrătoarele a două gnoze ideologice de semn contrar, pro și contra PDL/a președintelui Băsescu. Ulterior, România TV s-a poziționat mai aproape de PSD, pe fondul relației bune dintre patronul ei, Sebastian Ghiță, și premierul Ponta. Ghiță s-a făcut, de altfel, deputat al social-democraților, în timp ce Antena 3 se situează mai aproape de jumătatea liberală a coaliției de guvernare.

Un fapt e frapant: așa, înregimentate politic cum sunt, Antena 3, B1 și România TV sunt tristele povești de succes ale “pieței televiziunilor de știri”, lucru care spune ceva despre rostul unui astfel de post. Realitatea TV, Money TV sau toate televiziunile-cârtiță enumerate mai sus au incertitudini în același timp ideologice și financiare. Sărăcia de la unele posturi se pupă cu lipsa unei opțiuni politice clare, oricât de prost sună asta. La un moment dat, televizunile autointitulate de știri erau vreo zece, dar, între timp, alegerile au cam trecut, iar banii s-au terminat. Care bani – reiese destul de limpede din cele de mai sus.

Așa ajungem acolo de unde am pornit, cu Money Channel rupt în două și împărțit pe două licențe, dar combinat cu Giga TV și, până nu de mult, cu Realitatea. Deși 2014 va fi un an agitat, cu alegeri prezidențiale și europarlamentare, e greu de crezut că toate giuvaierele audiovizuale de mai sus își vor găsi finanțatori. Spectrul politic e în linii mari împărțit la trei, dacă nu luăm în calcul PPDD, partidul lansat ca televiziune, dar rămas între timp fără OTV. Problemele cu curentul și machiajul nu sunt nici ultimele, nici cele mai rele. E plauzibil că multe din ciudățeniile amintite vor dispărea pur și simplu – și, din nou, cu tristețe trebuie spus, nu e vorba de cele evident înregimentate.

Un singur lucru rămâne pe loc: oamenii care lucrează la astfel de televiziuni. Ca și frații lor de la cotidiene falimentare, care nu plătesc salariile cu trimestrele, ei nu au unde pleca. Altădată exponenți ai unei meserii de la care se cerea un soi de verticalitate mai puțin necesară în alte zone profesionale, jurnaliștii români își pot dori, cel mult, să o mai întindă câteva luni de zile, la o instituție care plătește cât de cât. După, e greu de imaginat ce va urma.

Articol scris pentru ediția de joi, 30 mai, a săptămânalului Dilema veche.

P.S. De când am scris acest articol, piața media, dar și lumea politică au luat foc din cauza arestării lui Sorin Alexandrescu, directorul executiv al Antena Group, sub acuzația de șantaj. Cât de important e acest caz se vede și după cât de ușor s-a perimat textul de mai sus. O să revin pe tema asta în zilele următoare.

  1. Marian Stavaroiu Reply

    O singură părere contrară, dacă mi se permite.
    Televiziunea “România de mâine“ a fost un factor pozitiv la începuturi. Aproape toată emisia era un fel de “Teleşcoală“, ceva ce făcea înainte doar televiziunea naţională. Care nu mai face că… nu mai face.
    Apoi au început problemele. Poate de la costurile prea mari, poate şi din alte motive. A început să dispară din grila obligatorie, trecând la pachete suplimentare, au apărut emisiuni aiurea. Mie mi-e dor de televiziunea aia care oferea cursuri, nu de urmaşa ei.

    Nu-i aşa că era mai bine dacă se făcea la timp trecerea aia la digital, e? Această televiziune a fost scoasă din grila obligatorie pentru a face loc genului ăla de porcării politice. Renunţarea mea la cablul unui anume provider coincide cu acel moment.

Post your thoughts