Întoarcerea dinozaurului: dar dacă…?

Până prin 2004, presa cotidiană din România a fost totalmente la cheremul unor oameni ca Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu sau Cristian Tudor Popescu. “Dinozaurii” erau personajele şi în acelaşi timp personalităţile care creaseră ziarele populare ale anilor ’90 şi care în prezentul de acum câţiva ani erau acuzaţi de amestecarea atribuţiilor editoriale cu business-ul. Rând pe rând, cei trei, ca şi alte personaje de rang secund, precum Horia Alexandrescu, au părăsit poziţiile de putere pe care le deţineau. A devenit presa mai bună fără ei?

Ultimii doi plecaţi din fruntea unor ziare sunt Sorin Roşca Stănescu şi Cristian Tudor Popescu, în ianuarie 2008. Cornel Nistorescu, la care se referă previzibil acest text, părăsise prima poziţie undeva prin 2004, lăsând în urmă, la “Evenimentul zilei”, o legendă pe care avea să şi-o invalideze destul de rapid, prin luări de poziţie perpendiculare pe lucrurile pentru care militase până în 2004, când Traian Băsescu a făcut prima vizită de curtoazie de după alegerea ca preşedinte la ziarul pe care îl condusese Nistorescu.

Cu propriile simpatii politice nu te joci, dacă eşti persoană publică. Dacă l-ai susţinut public pe Traian Băsescu şi într-o zi îţi vine chef să-l critici, s-ar putea să te trezeşti cu un cor de huiduieli. Nu ştiu dacă Nistorescu a avut motive ascunse să “întoarcă armele”. Cert e că într-un fel sau altul liderii de opinie sunt în România un soi de corifei care animă şi instruiesc o galerie ca aceea de la meciurile de fotbal. Dacă, la meci, şefului de la Steaua i-ar trece prin gând să strige “Dinamo”, probabil că s-ar alege praful de el în câteva secunde.

Dar asta este numai o poveste colaterală, necesară ca să explicăm percepţia publică a lui Nistorescu la momentul prezent. Ea ne arată de ce punerea pe liber de la “Cotidianul” a lui Cristian Pătrăşconiu şi a Mirelei Corlăţan a stârnit mult mai multe reacţii critice decât dispariţia din schemă, în circumstanţe asemnănătoare, a lui Ciprian Ranghel şi Pavel Lucescu. [[UPDATE: Pavel Lucescu nu a fost concediat, ci i s-a sugerat doar să plece, anterior apariţiei lui Nistorescu, spune chiar Pavel în subsol.]] De fapt tot tărăboiul din aceste zile poate fi rezumat sub formula: “Un dinozaur se întoarce în fruntea unei redacţii şi provoacă un scandal monstru”. Şi totuşi. Dacă…?

Despre relele făcute de Nistorescu la “Cotidianul” s-a scris deja, drept pentru care n-o să revin. Nu aprob deloc anunţurile de concediere fără explicaţii şi mi-e greu să înţeleg de ce un om cu experienţa şi realizările lui Cornel Nistorescu a acreditat, în ultimele zile, ideea unei conspiraţii care amestecă serviciile secrete şi Cotrocenii ca factor declanşator al scandalului “Cotidianul”. Chiar dacă toată povestea este reală, e limpede că ea nu “sună” ca atare şi Nistorescu ştie prea bine că adevărurile de presă sunt o chestiune de retorică şi credibilitate, şi nu neapărat una de substanţă. Vezi, de pildă, modul cum s-a nuanţat chiar celebra istorie referitoare la Petru Romoşan şi colaborarea acestuia cu Securitatea, pornind de la o primă relatare care şi ea a fost făcută conform regulilor jocului. Conspiraţia pe care o acuză Nistorescu transmite în aceste zile mai curând imaginea unui om în război cu toată lumea, care începe să vadă duşmani peste tot. Or asta nu arată a poziţie de forţă, deşi putem presupune că Nistorescu a venit la “Cotidianul” după ce a negociat prerogative totale, ca dovadă şi faptul că ceilalţi manageri din Realitatea-Caţavencu s-au transformat în spectatori ai scandalului.

Şi totuşi. Dacă Nistorescu încearcă să folosească, cu o detaşare ascunsă, egală cu urgenţa cu care scrie şi ia decizii la “Cotidianul”, întregul tămbălău? Încă odată, fără să aprob ceea ce a făcut cel mai vital dintre dinozauri în redacţie, ştiu foarte bine că revoluţiile de resurse umane, deciziile arbitrare cu iz de sadism din primele zile constituie primul pas al unei metode care caracterizează un anumit tip de manageri. Nu ştiu câtă premeditare a pus Nistorescu în gesturile lui aparent impulsive, dar ştiu că astfel de lucruri se fac atunci când într-o redacţie se produce o schimbare de putere şi ştiu că ele pot fi eficace, deşi sunt blamate de toate manualele de resurse umane şi management.

Care era, până acum, problema “Cotidianului”? Una de leadership. Cineva a numărat şapte redactori-şefi în doi ani, dacă nu mă înşel. Pe lângă rotaţia acestora, mai sunt de amintit şi organigramele complicate la vârf din Realitatea-Caţavencu. De fapt, nu numai Realitatea-Caţavencu, care are reputaţia unei colecţii de individualităţi foarte bine cotate, dar aproximativ aşezate pe job descriptionuri la vârf, ci şi multinaţionalele cu activitate în România funcţionează după mecanisme şi organigrame foarte complicate. Trendul ultimilor ani este separarea atribuţiilor editoriale de cele de business, adică exact ceea ce Cornel Nistorescu şi generaţia “dinozaurilor” nu făcea. Din nou: a devenit presa mai bună fără ei? Cu tristeţe şi sentimentul apartenenţei la o generaţie care a ajuns în fruntea bucatelor fără a se remarca prin ceva, răspunsul e: Nu. Poate, cum spuneam altundeva, problema e faptul că oamenii din generaţia mea au crescut multă vreme în umbra unor personaje autoritare şi carismatice, după modelul inventat de Ion Cristoiu. Dacă facem un pas în spate şi ne uităm la istoria presei, constatăm, bizar, că marile succese şi revoluţiile s-au făcut cu personaje care aduc mai curând cu dinozaurii noştri. De la Emile de Girardin şi a sa “La presse”, apărută în 1836, trecând mai departe printr-un H.L. Mencken şi ajungând chiar la un Hugh Heffner, oamenii care au rămas în istoria presei au gândit strategii de conţinut care s-au dovedit a fi şi formule câştigătoare de business. De Girardin a avut ideea inserturilor de publicitate, Heffner a visat o revistă cu femei goale care să poată fi arătată şi altora, spre deosebire de modelul anterior, pur pornografic, numit “sous le manteau”.

Această constatare nu e o scuză pentru şantajul de presă, corupţia, complicitatea cu autorităţile, pornirile arbitrare şi toate celelalte. Totuşi, nu strică să aruncăm un ochi la noua generaţie de lideri din presa românească. Cu excepţia lui Cătălin Tolontan, nu avem un redactor-şef de succes şi în acelaşi timp notoriu. “Cei mai iubiţi ziarişti” sunt, pentru public, Cristian Tudor Popescu sau cel mai operator dintre ostatici, Sorin Mişcoci. Tirajele şi rezultatele financiare confirmă percepţia publicului. Ziaristul de succes din România este un fel de analist sau gazdă de talk-show care primeşte pe mână o gazetă, dă interviuri despre ce vrea să facă după care o şterge englezeşte, fără prea multă vâlvă, atunci când rezultatele încep să arate prost.

Cornel Nistorescu e la 180 de grade faţă de tot acest prezent al presei româneşti. La începutul lui 2005, când am venit la “Evenimentul zilei”, cei rămaşi din garnitura Nistorescu-Turturică spuneau nişte lucruri deloc măgulitoare despre Nistorescu, dar pe un ton foarte drăgăstos. Desigur, cei rămaşi vedeau lucrurile puţin altfel decât cei plecaţi. Percepţia pe care o consemnez aici e una subiectivă şi mediată. Însă, ca toate reacţiile neprovocate, e una genuină şi de aceea o pun în discuţie. După toate aparenţele, Cornel Nistorescu pare a fi o specie de şef nu foarte comod şi nici procedural, care într-un fel sau altul reuşeşte să stârnească emulaţie şi admiraţie. Logica revoluţiilor ca aceea pe care Nistorescu o face acum la “Cotidianul”, dacă există vreo logică în ea, e ca la un moment dat şeful suprem să înceapă să emită o serie de anunţuri cathartice, care să-i surprindă şi să-i bucure pe cei rămaşi la post. Oarecum asta e ceea ce le-am spus unor oameni care m-au întrebat, îngrijoraţi, ce părere am: la un moment dat, iertaţi-mi vulgaritatea dar situaţia nu prea poate fi descrisă altfel, urmează şi nişte “zăhărel”.

Punerea în pagină a cazului Romoşan (link, din nou) poate fi considerată, de unii, o primă victorie jurnalistică a lui Nistorescu. E “mai bine” decât versiunea anterioară, succintă şi incriminatoare nenuanţat. În loc de insulte, cineva a obţinut de la Petru Romoşan versiunea lui asupra poveştii, ceea ce din punctul de vedere al publicului e mai mult. Care este adevărul despre toată povestea? Vă las pe voi să decideţi. Eu mă rezum la a mă întreba: ar mai fi avut Nistorescu aceeaşi înţelepciune şi dorinţă de a nuanţa dacă nu era vorba de prietenul lui Petru Romoşan? Pe un avizier de la “Evenimentul zilei” am văzut un fel de circulară dată la un moment dat de Nistorescu, nu mai ţin minte decât sensul: “Nu se publică niciodată articole care incriminează oameni fără ca aceştia să fie contactaţi în prealabil.” În rest, vom vedea ce va face “Cotidianul” cu alţi colaboratori ai Securităţii, livraţi de CNSAS, şi cu alte cazuri de mari sau mici acuzaţi, în viitor, cu sau fără Cornel Nistorescu.

Deocamdată, întrebarea la care nu putem răspunde, fiindcă e la timpul viitor, e: “Ce va ieşi din hecatomba pe care a creat-o Nistorescu la Cotidianul?” În ultimele zile, întâlnesc tot mai puţini oameni dispuşi să vadă o logică şi un final fericit, pentru el şi pentru ziar. Orice se va întâmpla însă, scandalul Nistorescu-“Cotidianul” este unul din momentele definitorii ale presei româneşti. Dacă ar fi fost o ţară, despre “Cotidianul” s-ar fi putut spune că cineva a încredinţat puteri depline cuiva şi a declarat un fel de “stare de urgenţă”, cu măsuri nepopulare-arbitrare şi autoritarism până în pânzele albe. E de văzut cum va ieşi ziarul din această criză, iar cel mai interesant e că succesul sau eşecul (prorocit de mai mulţi) lui Nistorescu va determina revenirea (sau nu) a altor dinozauri – cuvânt cu conotaţii atât negative, cât şi pozitive – în poziţii de conducere şi va schimba radical dinamica pieţei. Ceea ce face în aceste zile Nistorescu la “Cotidianul” va modifica abordarea asupra managementului real de presă din România.

Dacă mi se iartă sadismul, eu mă bucur, într-un sens, de ceea ce s-a întâmplat la “Cotidianul”. Venirea lui Nistorescu este un experiment relevant despre modul cum pot fi drese – sau distruse – lucrurile într-o presă aflată aproape integral în suferinţă. Ceea ce am scris nu reprezintă o pronunţare, am văzut destule ca să evit să dau un verdict, chiar dacă prietenii şi oamenii cu care am lucrat ştiu că sunt destul de bun “la timpul viitor”. Toată treaba este să aşteptăm şi să judecăm situaţia altfel decât prin prisma propriilor simpatii politice şi a scenariilor referitoare la înscăunarea lui Nistorescu.

P.S.: Există o ironie în întreaga poveste. Cu venirea lui Nistorescu, “Cotidianul” pare a se desprinde din sfera de influenţă a Caţavencilor. Este prima oară când Doru Buşcu afirmă că renunţă la poziţia de forţă, deţinută în redacţie. “Plecaţii” transmit elanuri mobilizatoare celor rămaşi. E exact pe dos decât în 2004, când Nistorescu părăsise “Evenimentul zilei”, pentru a fi urmat de o bună parte a redacţiei, în frunte cu Dan Turturică. Noul stăpân suprem de la “Cotidianul” află pe pielea lui, acum, cum e să fii în barca cealaltă.

  1. Marius Reply

    pentru ca nu am gsit in alta parte sa va contactez, am sa va scriu aici ceea ce ma “framanta” 🙂

    Numele meu este Marius Corici, locuiesc in Cluj Napoca, casatorit si printre altele fac parte din grupul Intelligentics(www.intelligentics.ro), grup care activeaza in domeniul inteligentei artificiale.

    La initiativa lui Vitalie Scurtu, membru al Intelligentics, am initiat un proiect de creare a unui corpus linguistic pentru limba Romana, in vederea utilizarii pentru cercetare in linguistica computationala.

    Un corpus linguistic, reprezinta o colectie de texte, clasificate si analizate linguistic, care sta la baza tuturor tehnologiilor de linguistica computationala.

    Obiectivul nostru este de a crea un corpus open source, in asa fel incat fiecare si oricine interesat in tehnologiile de linguistica computationala sa poata studia pe baza acestui corpus pentru a da un viitor tehnologiei informationale in spatiul limbii romane.

    Aceasta lucrarea o facem pentru a dezvolta cercetarea in limba romana, pentru a da un impuls lumei academice sa dezvolte tehnologiile de linguistica computationala pentru limba romana, si are caracter cu interes strategic (in Romana se fac foarte putine progese in aceasta directie tocmai din cauza absentei resurselor de linguistica computationala).

    Tin sa va aduc la cunostinta ca asa ceva inca nu exista pentru limba Romana. Academia Romana are un proiect asemanator, dar din pacate nu este accesibil publicului.

    Echivalentul la ceea ce vrem sa facem in romana, care au fost facute in engleza sunt:

    New York Times Corpus http://groups.google.com/group/nytnlp

    Reuters Corpus http://about.reuters.com/researchandstandards/corpus/

    Acest corpus linguistic este foarte necesar in procesul de invatare automata si achizitiei de cunostinte pentru aplicatii care folosesc tehnici de Inteligenta Artificiala.

    Doleanta noastra catre dvs privind realizarea acestui proiect este aceea de a ne facilita accesul la articolele scrise in presa romana.

    Sperand ca v-am captat atentia cu acest proiect ambitios si sunteti in asentimentul nostru, va multumim anticipat si asteptam raspunsul dumneavoastra.

    Cu stima,

    Marius Corici

  2. bogdan pacurar Reply

    “Cineva a numărat şapte redactori-şefi în doi ani, dacă nu mă înşel”. De fapt, numaratoarea a inceput in 2005, o data cu relansarea ziarului sub tutela catzavencilor.

    De rest, frumoasa analiza, iar cinismul de la final ar fi chiar delicios, daca, subiectiv vorbind, nu m-ar incerca niste pareri de rau fata de ce se intimpla acolo acum. Am fost coleg cu oamenii aia si inca tin (la) legatura cu ei.

  3. pavel lucescu Reply

    O precizare seaca: n-am patit inca nimic (foarte grav), nu m-a dat nimeni afara (desi mi s-a sugerat sa plec), n-am plecat nicaieri. Absenta mea din “dezbaterile” acestor zile are o motivatie extra-profesionala. In rest, ok analiza ta, Iulian.

  4. Iulian Comanescu Reply

    Bogdan: toată stima pentru “Cotidianul”, a fost ziarul meu preferat pe vremea când aveam aşa ceva. Nu-mi pare bine de necazurile lor, dar dacă asta-i situaţia şi nu noi am provocat-o, putem să căscăm ochii şi să încercăm să pricepem.

  5. Iulian Comanescu Reply

    Pavel: mersi de precizare, am încercat să dăm de tine ca să confirmăm ceea ce venea pe mai multe surse din redacţie. Îţi doresc să ai ce meriţi – Ranghel, pe care nu-l cunosc, am înţeles că s-a relocat la Bruxelles.

  6. Romania Reply

    Cand afirmi ca “nu avem un redactor-şef de succes şi în acelaşi timp notoriu”, te referi NUMAI la cotidiene.
    Altfel, analiza ta e destul de aproape de realitate.

  7. sateanulonline Reply

    Analiza strict profesionala.

    De ce nimeni nu face o analiza detaliata a schimbarilor aparute in presa in preajma alegerilor? Vezi anii 2003 – 2004. Si daca astfel de schimbari apar, cum afecteaza credibilitatea presei? Pana acum singura sursa de incredere in ultimul deceniu romanesc ramane evz. Decizia de reintoarcere a dinozaurului nu cumva are de-a face cu Vantul de schimbare ce batea prin Cotidianul de vre-un an incoace? Nu cumva cineva astepta o schimbare mai radicala pe care a grabit-o?

    Ce ar putea aduce Nistorescu cu intrarea lui de elefant, daca poimaine poate veni altul sa faca acelasi lucru cu echipa si orientarea ziarului? Cata credibilitate mai are un astfel de ziar cand nu stii la ce sa te astepti avand in vedere ca pot aparea oricand schimbari a caror natura si scop nu sunt cunoscute?

  8. Iulian Comanescu Reply

    Săteanulonline: ai perfectă dreptate. Motivul pentru care am mers doar pe mecanismele profesiei e că au dus deja destui problema până la cer. În general încerc să mă bazez numai pe premise solide în astfel de raţionamente. Chiar dacă lucrurile sunt mai lipsite de fantezie, în România ajungem destul de uşor la eternele poziţii adverse dpdv politic.

  9. Tiberiu Lovin Reply

    Iulian: Bine punctat. Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu: ar fi procedat la fel Nistorescu in cazul unui necunoscut? Sigur ca nu. Si in afara de detalii concluzia ramane aceeasi: Romosan a fost un turnator.

    Marius: Sa mor daca nu era sa te citesc pana la capat si sa te sun sa vad ce miracol faceti acolo, dar am vazut virgula dintre subiect si predicat (“Un corpus linguistic, reprezinta o colectie de texte…”) si m-am sucit, mai ales ca-n ultimele zile am observat aceeasi crima la Cotidianul si Jurnalul National. Pacat.

    Bogdan: Ziarul a fost relansat in 2004.

  10. Romania Reply

    …sorry, am fost după ţigări, 🙂

    Defineşte “de succes şi în acelaşi timp notoriu”
    Succesul se traduce prin cifrele de vânzări? Mă îndoiesc!
    Cât despre notorietate…”ieşi pe sticlă, te cunoaşte toata lumea/ nu ieşi…”

    Imi place echipa de la Formula As, de exemplu. Nu poţi zice că nu au succes şi notorietate. Este adevărat, de altă factură. Şi dacă vrei, imi place chiar şi discreţia lor, deşi uneori e nedreaptă faţă de munca lor.

    Şi apropo de succes…vezi ce scrie Menaru despre ziarista de la Casa Albă.

  11. Iulian Comanescu Reply

    Romania: succesul e tiraj şi bani încasaţi. Halpert e de departe cel mai de succes redactor-şef/şef de gazetă în aceşti termeni. Ar mai fi prestigiul. Aici te las pe tine să spui – că nu pari a fi din interior – cât prestigiu au corifeii breslei în România.

  12. ips Reply

    Pavel Lucescu: “mi s-a sugerat sa plec…” Hai, sa fim seriosi! Decit sa spunem nimic, mai bine am sta in banca noastra.

  13. Iulian Comanescu Reply

    Ips: mie mi se pare că Pavel a spus un lucru foarte precis. Nu e dorit, dar nu a fost concediat. Eu unul regret cel mai tare oameni ca el şi ca Ranghel. Nu am lucrat cu ei ca să pot să le fac o evaluare, dar la ceea ce se vedea în ziar, erau printre puţinele voci echilibrate şi pertinente.

  14. cristiangrosu Reply

    exista un mic adevar care rezista schimbarilor din ultimii ani din presa: “semnaturile” nu mor, si vor fi mereu un vehicul pentru audienta (tolo merge chiar mai departe si spune ca, atata vreme cat vor dura “semnaturile”, va dura si resa scrisa). dar:
    pe de alta parte, NU mai sta in picioare, la ora la care vorbim, “omul ziar”. – lucrurile sau complicat in publishing, nu mai trecem aici detaliile; iar aici cel mai bun exemplu de constructor care a lucrat fara sa se expuna public este sergiu toader – fireste pe tv.
    in orice caz, venirea lui nistorescu – idiferent daca va fi sau nu un succes (si eu cred ca nu) va schimba pur si simplu publicul cotidianului. si asa sloganul “pentru cititori de elita” era cam nepotrivit in tenta lui aroganta – dar acum nici macar la mishto nu mai poti sa-l lipesti de ziar. exemplu – am vazut de numai un sfert de ceas: nu mai scriu hurezeanu, baconsky si liviu antonesei, in schimb semneaza, incepand de azi, marius ghilezan. 🙂

  15. Iulian Comanescu Reply

    Cristiangrosu: chestia asta pe care-a spus-o Tolontan cu semnăturile e foarte nostalgică. Aşa e, numai dacă nu cumva între timp toate semnăturile nu vor fi devenit pseudonime de blog 🙂 Spectacolul personal se mută pe net, ca să nu mai vorbim de cariera pe care-o fac unii ziarişti de presă scrisă la TV.

    Cu privire la oameni aduşi – Nistorescu a ştiut să nu se înconjoare de tâmpiţi în trecut. Eu unul cred că identitatea elitistă a “Evenimentului”, versiunea Nistorescu, a fost dată în mare măsură de Carol Sebastian, Gelu Trandafir şi Dan Tapalagă, la care se adaugă şi alţii. Vom trăi şi vom vedea.

  16. România Reply

    Indiferent că sunt din interior sau nu, sunt COMPLET DE ACORD cu menţionarea lui Halpert şi de aceea m-am şi oprit la enunţul tău. Dar, în acest caz, te contrazici. Ai afirmat asta: “Cu excepţia lui Cătălin Tolontan, nu avem un redactor-şef de succes şi în acelaşi timp notoriu.”
    Dar, iată, mai e şi Adi Halpert…din acest motiv am şi spus ca analiza ta e APROAPE de realitate. Şi or mai fi şi alţii…

    Cât despre prestigiu…cam greu…mai ales că acei corifei care mişună prin presă au momente (din ce în ce mai dese) în care cântă mult mai fals decât corul pe care trebuie să-l dirijeze. Şi atunci…dau cu corul în gard exact cum face Dinozaurul la Coti. Sunt unii care au citit cum le-a convenit una dintre regulile elementare ale managementului resurselor umane care spune aşa: ” Nu dicta – condu!”

  17. Iulian Comanescu Reply

    România: Adrian Halpert a fost de cel mult 10 ori la televizor în viaţa lui şi nu a instrumentat un caz cu un impact asemănător cu cel al Monicăi Ridzi. În sensul ăsta, nu are notorietate. E doar cunoscut în breaslă.

  18. cristiangrosu Reply

    – cand spuneam presa scrisa ma refeream incluiv la versiunile online / net etc; in plus, colaborarea la un ziar ar scuti de multe complicatii pe comentatorii/expertii care traiesc (si) din asta si le greu sa gestioneze un blog
    – ok cu oamenii de care s-a inconjurat pe vremuri: dar tu il vezi pe vreunul din cei trei (sau altii, din linia aia de management redactional) sa-l urmeze pe nistorescu la cotidianul?

  19. bibliotecar Reply

    Iulian, articolul despre Petru Romosan a aparut exact cand trebuia… Ce coincidenta, sa ajungi sef la Cotidianul si sa te trezesti cu un articol care-ti loveste prietenul si-n familie, pana la urma.

  20. gogoman Reply

    ghilezan??!! pai asta era consilier politic pentru liberali, nu mai e ziarist de mult (daca a fost vreodata). ok, probabil urmeaza gusa, geoana si alti ziaristi de teapa lui nistorescu

    s

  21. Iulian Comanescu Reply

    Cristian: Afirmaţia era “atata vreme cat vor dura “semnaturile”, va dura si presa scrisa”. Eu cred că Tolontan s-a referit la presa tipărită.

    Cu privire la colaboratorii lui Nistorescu, se mai vehiculează cel puţin un nume de pe vremuri.

    Bibliotecar: şi la mine a venit pe mai multe căi informaţia că articolul cu Romoşan a fost un cadou de bun venit. Nu mă leg prea tare de asta, fiindcă nu am mijloacele de a verifica.

    Gogoman: da, şi eu ştiu că făcea consultanţă. Teoretic nu îl împiedică nimic să renunţe la marketing politic şi să se reapuce de presă, dar bineînţeles că apariţia lui Marius Ghilezan la “Cotidianul” acreditează teoria cu orientarea anti-Băsescu. Ştie totuşi cineva cu certitudine ceva? Că dacă ne stârnim în maniera “vrea să-l aducă pe Ghilezan, care…” suntem exact în ton cu o mulţime de profeţi din ultimele zile. Eu unul prefer să judec pe datele mai puţine, dar certe pe care le avem.

  22. MIHAI 2 Reply

    O adevarata tortura sa citesc articolul pana la sfarsit. O exprimare greoaie …te ia durerea de cap. Or fi dinozaurii dinozauri dar macar scriu inteligibil, nu cu noduri.
    Dumneata esti chiar un antitalent. aud ca Guvernul sponsorizeaza cursuri de reclaificare pentru cei 20%…vezi poate te lipesti acolo…zau ca aum te afli intr-un job cu care nu ai nimic comun.
    Pavel Lucescu da, stie sa scrie…limpede , fara echivoc propozitia MI-E DRAG BASESCU mereu si mereu…

  23. trustman Reply

    de cinci ani de cand am plecat din .ro citesc in tara mea adoptiva trei ziare zilnic si nu stiu cum il cheama pe redactorul sef sau pe directorul niciunuia dintre ele. si nici nu ma intereseaza sa aflu.

    ce stiu este ca gasesc in aceste ziare o selectie extrem de riguroasa a stirilor, analize si anchete extrem de bine facute. editoriale pe subiectele care chiar ard, fara mistouri si apropouri ieftine de care chiar si cotidianul a abuzat si abuzeaza. stiu ca atunci cand le citesc pot avea incredere in ele. indiferent de orientarea lor politica. este ceea ce romania, din pacate, nu va avea nici in 10 ani de aici incolo.

    cand un redactor sef devine vedeta, as tinde sa devin brusc suspicios si-mi spun ca ceva e putred. nu cred in ziaristul vedeta care merge din televiziune in televiziune si nici nu am intalnit acest model in canada.

    romosan a cooperat cu cotidianul pt ca l-a sunat nistoresc si i-a zis sa-i dea un interviu baiatului ala. si mirela l-a intrebat care este punctul lui de vedere si a primit pe langa o trimitere la mama ei si o iesire din presa 🙂

    presa din .ro nu a fost niciodata (poate cu exceptia ringier si pro) interesata de viabilitatea sa economica. din acest motiv romania are o armata de ziare cu aparitie cotidiana pe o piata unde bugetele de publicitate se duc in procent de aproximativ 90% (daca nu ma insel) spre tv. o comparatie cu alte tari mai mari decat .ro ar fi extrem de interesanta. cu franta de exemplu, ca tot suntem noi francofoni 🙂

    nefiind interesat de profitabilitate, pentru mogulul din spatele unei publicatii nu conteaza daca ziarul este condus sau nu de un dinozaur, cat timp el isi atinge obiectivele (de imagine, de santaj etc; fiecaruia dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi).

  24. Pandele Reply

    @MIHAI 2
    Daca, prin absurd, ai afla cat de similar esti cu ceea ce acuzi ar fi surpriza vietii tale. Noroc ca n-o sa ai revelatia asta niciodata…

    Pandele

  25. Pandele Reply

    trustman are dreptate. daca patronatul nu e interesat de profitabilitate, analiza ta iuliane schioapata putin.
    totul se reduce la credibilitate. ai dreptate ca acum nistorescu e in situatia sefului galeriei de la steaua care striga “hai dinamo !” sigur va coagula rapid un public dinamovist. intrebarea este daca e suficient pentru scopul patronatului. in alegeri (electorale, de public de ziar, etc.) batalia nu se duce nici pe cei pro, nici pe cei anti, ci pe nehotarati. iar in zona nehotaratilor ma indoiesc ca nistorescu mai are forta si vreme pana la alegeri. dar vorba ta, vom vedea si vom trage concluzii ca sa putem consilia eficient dupa aceea.

  26. Iulian Comanescu Reply

    Pandele: uite ce se întâmplă cu televiziunile şi contractele politice. Mogulii vor bani, mai ales de la un punct încolo 🙂

  27. textier Reply

    trustman: desi nu schimba teza ta pe plan global, poate ca merita precizat: documetele audio cu iesirea nervoasa a lui romosan sint din 2006. in interviul de ieri, pr isi exprima regretul pt. ele, dar continua sa ii reproseze lui corlatan instrumentalizare.
    articolul de dezvaluire semnat de corlatan poate fi vazut, mai mult dect o intimpinare ostila a catavencilor, si ca un aviz pt. nistorescu sa nu cuteze sa il aduca pe romosan sa faca agenda strategica a ziarului, ca la evz. romosan e detestat nu pt. ca – vai – l-a turnat pe bietul nego…, ci pt. ca e mai catavenc dect catavencii in materie de urzit campanii de presa.

  28. trustman Reply

    @iulian: cred ca te dezamagesc dar e vorba de ziare din canada; din .ro citesc doar cotidianul, evz si blogurile

    @ textier: multumesc pt. precizari. sunt sigur (chair si fara probe) ca articolul a fost o miscare ostila la adresa lui nistorescu. ceea ce nu justifica reactiile lui. una peste alta, personajul romasan mi-e total necunoscut. am auzit de el, pentru prima data acum. iertata sa-mi fie ignoranta.

  29. nedormitul Reply

    cînd mă gîndesc că mă număr printre “istericii” din zilele astea… e drept, am făcut mai mult spam pe editorialele lui nistorescu, m-am şi distrat, dar am şi suferit cumva. apoi am obosit. dacă mă uit pe vizualizările editorialelor lui nistorescu, nu cred că sînt singurul. scandalul nistorescu trebuie să de decanteze un pic. o să şi plec în weekend-ul ăsta într-un loc fără ziare, fără tv, fără internet şi nu ştiu ce o să găsesc duminică, cînd mă întorc. nu prea mă mai interesează nistorescu. aştept să văd ce vor face vechii caţavenci şi ceilalţi ziarişti. de fapt, asta mă interesează.

  30. Lalu Reply

    “Every day the third from the last page of the first section of the New York Times contains six or seven unsigned editorials…. especially (in ) the New York Times, expression of attitude in the rest of the paper is kept to a minimum. In such a situation the editorial is an obvious unit of analysis”
    in The “Prestige Papers” a Survey of Their Editorials, Ithiel De Sola Pool, Stanford University Press, 1952, page 9, http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=1989338

  31. Romania Reply

    BREASLA PRESEI ETERN DIVIZATA

    Ce zici, Comanescu? De ce ne intereseaza situatia unui ziar care abia vinde 5000 de exmplare? WOW! …si ce impresie aveam despre Halpert, nu? Ne-a dat raspunsul….Ce se intampla de fapt si ce a inteles Adi. URAT!

  32. romania inedit Reply

    Mie imi pare rau ca domnul Pavel Lucescu nu mai are loc la Cotidianul , pentru ca dumnealui este un ziarist foarte bun pe care il stimez !

Post your thoughts