Interviu cu Răzvan Corneţeanu (II): Piaţa de publicitate pe internet este o dramă, o tragedie

Discuţia pe care am avut-o miercuri, 6 mai, cu Răzvan Corneţeanu, general manager la Adevărul Holding, a continuat cu un ocol prin piaţa de internet – în care Răzvan spune că publisherul rămâne cu 10-15% din preţul afişat, ceea ce e o “dramă”. Urmează o serie de precizări referitoare la anumite lucruri spuse în întâlnirea cu cititorii, despre oameni precum Cristi Godinac, Tiberiu Lovin sau Ana Niţă. Mi s-a părut necesar să cer precizările respective, cât timp era loc de diferite supoziţii şi interpretări şi cei incriminaţi nu erau de faţă.

Iulian Comanescu: Spune-mi măcar cu internetul. Ai anunţat Adevărul de Italia şi cel de Spania.

Răzvan Corneţeanu: Da, în câteva săptămâni îi dăm drumul. Proiect pe care l-am început acum doi ani de zile. La început, am trecut prin chinuri supreme în Spania şi Italia, pentru că efectiv ne-am dus pe o piaţă pe care era foarte greu să găseşti jurnalişti români, pentru că ne trebuiau oameni care vorbeau nativ limba română. A trebuit să înfiinţăm firme, firmele se înfiinţează diferit, situaţii financiare diferite, nu mai ştiu ce. Lucrăm de doi ani acest proiect, cu Spania şi Italia. El este parte din strategia decisă prin 2007, la început, povestea asta cu adevărul punct ro, es, it şi nu mai ştiu ce. Aviz amatorilor care se duc mâine să-şi ia adevărul punct ceva: le-am luat pe toate, cele care ne trebuiau.

Iulian Comanescu: Poate-mi spui ce altceva faceţi pe internet.

Răzvan Corneţeanu: Ţi-am spus. O să dezvoltăm în continuare domeniul ăsta, să ştii că eu am nişte idei destul de personale vizavi de chestia asta cu internetul. Şi-ncerc să păstrez echilibrul între modul cum îl supraestimează unii şi conservatorismul altora. Nu uita că problemele internetului sunt grave în România. Şi sunt grave pentru că după ce tu stabileşti un preţ pe mia de afişări… apropo, noi suntem unii dintre primii care şi-au făcut propriul departament de vânzări de publicitate pe site-uri. Nu i-am spus regia nu ştiu cum, ca la Realitatea, n-am făcut o petrecere, cum au făcut cei de la Intact, mă rog, au vrut s-o facă, pentru că toţi advertiserii erau plecaţi cu noi prin Zambia şi nu le-a venit nimeni la petrecere, n-am făcut PR-ul ăsta nenorocit. Dar noi avem departament de publicitate pe internet cu mult înaintea altora. Şi investiţii în Spania şi Italia cu mult înaintea altora. Sar de la una la alta, fiindcă mă apucasem să spun că Realitatea, la câteva luni de zile, anunţa cu pompă şi cu spoturi, de m-au tâmpit la cap, că deschid redacţia din Spania şi din Italia. Aveau doi oameni. Noi aveam 20 şi n-am spus nimic. Oamenii ăştia lucrau pentru Adevărul, pentru Adevărul de seară, pentru site, pentru nu ştiu ce, pentru portalul punct es şi punct it. Ce ziceam?

Iulian Comanescu: Eram la internet şi ziceam tot de zona asta de investiţii. Piaţa de publicitate, Răzvan.

Răzvan Corneţeanu: Piaţa asta de publicitate pe internet este o dramă, este o tragedie. Unu: după ce stabileşti tu un preţ pe mie, vine agenţia de publicitate, îţi cere 70 la sută discount, dacă nu vine un client şi îţi spune: “Domne, cât ceri tu? Cinci euro pe mie? Eu n-am decât unu.” După care vine şi-ţi cere comision de agenţie şi după care vine şi-ţi cere zeci de procente rebate. Pune pe cineva care are minte de matematician – eu o am – să facă un calcul invers. Câte miliarde de clicuri şi accesări trebuie să producă piaţa de online ca să ajungă la un nivel nu comparativ, dar ca să ajungă să aibă o importanţă în termeni de real spending. Şi o să vezi că situaţia e dramatică. Atâta vreme cât tu rămâi, din preţul pe care-l afişezi, cu 10-15%, eşti norocos, se numeşte dramă. Şi-atunci când vin unii şi ţin conferinţe, am fost la o conferinţă organizată de Aura Iordan şi erau nişte d-ăştia, docţi, care veneau şi-ţi explicau, ei, ce-au văzut prin America… Domnu’! Problema aia cu publicitatea nu puteţi s-o rezolvaţi? Că sigur că băgăm bani, nicio problemă. Dar trebuie să ai şi venituri. Şi nu în 10 ani. În doi, trei ani… trebuie să aibă şi ele un trend. Asta în condiţiile în care numărul de site-uri se măreşte exponenţial. Păi iarăşi ajungem la foarte mulţi jucători şi foarte puţini bani.

Iulian Comanescu: Povesteşte-mi ce se întâmplă cu piaţa de publicitate pe print, că acolo sunt cele mai mari căderi.

Răzvan Corneţeanu: Măi, sunt cele mai mari căderi pentru că printul a rămas în urmă cu calitatea. Şi m-am uitat cu atenţie pe unele dezbateri, legate de scăderea calităţii actului jurnalistic. Aşa este. Ziarele sunt slabe. Multe din România – slabe! Te duci în provincie, îţi pui mâinile în cap. Şi zici: Doamne, Doamne, de ce se numesc ăştia jurnalişti? Am fost în Brazilia acum câteva luni de zile şi era o mare demonstraţie în Curichiba, un oraş aflat pe coasta Atlanticului, o mare demonstraţie pentru a introduce un soi de examen obligatoriu, un soi de instanţă care acordă statutul de jurnalist. Sigur că în România aşa ceva e greu de imaginat, instanţa respectivă. Dar să ştii că mare curăţenie ar face în presa română! Şi vorbesc şi de marketing sau de toţi cei care contribuie la punerea în evidenţă a actului jurnalistic.

Iulian Comanescu: Dar nu voi sunteţi de vină, Adevărul şi cei care au mai investit mult din 2005 încoace? Că s-au creat multe locuri de muncă şi în felul ăsta a intrat toată lumea în presă.

Răzvan Corneţeanu: Noi am luat de obicei oameni antrenaţi, verificaţi, iar dacă am luat oameni tineri, chiar ne-am apucat să facem training cu ei. O problemă a acestor neaveniţi este şi faptul că ei, chiar dacă pot, dacă nu-i învaţă cineva… a dispărut şcoala. Nu mai există şcoală. Există “te storc cât pot şi atât cât ştii tu”. Nu merge aşa. Eu chiar aş fi interesat să văd un clasament al bugetelor de training din România. Sunt convins că noi avem cel mai mare buget de training din presa română. Şi tot nu facem ce trebuie. E atât de mult… pentru asta îţi trebuie stabilitate. Şi pentru asta, ce s-a întâmplat în 2007 şi în 2008 este o crimă, cu fluctuaţia de personal. Oameni care pentru 100 de euro în plus plecau, după trei luni de zile. Păi ce înveţi tu, omule? Că până înveţi mediul, până înveţi sistemul… greu, greu.

O CONVERSAŢIE ÎNTRE DINU PATRICIU ŞI UN NEPRECIZAT FRATE MICULA

După diferite discuţii despre televiziune, în care neagă o implicare la Braşov a lui Patriciu, în posturi locale, împreună cu Aristotel Căncescu, Răzvan povesteşte o întâmplare cu Dinu Patriciu şi un frate Micula neprecizat. Povestea se referă la zvonurile despre Patriciu, în chip de cumpărător al Naţional TV

Răzvan Corneţeanu: Într-o zi, asist la o chestie pe care nu ştiu dacă Dinu v-o va povesti, dar uite, v-o povestesc eu. Stăteam la masă cu Dinu Patriciu, s-a nimerit în perioada respectivă [cu zvonurile privind cumpărarea Naţional TV]… eu îl mai întrebam din când în când: “Măi, Dinu, ai vorbit tu ceva cu ei?” Şi el zicea: “Măi, Răzvane, nu m-am mai întâlnit cu omul ăsta de nu ştiu câtă vreme.” Deci băieţii ăştia [fraţii Micula], efectiv, inventează chestiile astea. Sigur că nu era vorba despre falimentul lui Adevărul Holding. Nu era ceva rău. Se punea problema să cumpărăm ceva. Dar mă deranja faptul că se tot propaga chestia asta. Şi o ţineau langa. Şi am zis – poate ştiu ăştia ceva ce eu nu ştiu. Şi stăteam la masă cu Dinu Patriciu şi sună telefonul. Se uită la telefon şi zice: “Aaaa, Micula.” Fiindcă stăteam cu el la masă, îi fac semn: “Vrei să ies?” Poate, câteodată, omul are ceva mai sensibil de discutat, nu mă amestec, nu mă interesează discuţiile pe care le poate avea cu politicul, cu nu ştiu ce. Când e vorba de presă, vorbim cu gura-ntreagă. Şi zice: “Nu, nu, stai aici.” Când eşti de faţă – auzi, la anumite telefoane. Conversaţia era aşa:

Dinu Patriciu: “Bună ziua, domnule Micula.”
Micula: “Bună ziua, domnule Patriciu. Ce mai faceţi?”
Patriciu: “Bine fac, domnule Micula.”
Pauză. Micula aştepta să îi spună Dinu Patriciu ceva. N-avea ce să-i spună Dinu.
“Domnule Patriciu, am un subiect cu dumneavoastră.”
“Da, domnule Micula, spuneţi.”
“Domnule Patriciu, de ce maşinile mele alimentează de la Petrom şi nu de la Rompetrol?”
Pauză. Ce să-i răspundă Dinu Patriciu?
“Nu ştiu, domnule Micula. Nu ştiu.”

Iar pauză. Deci era o conversaţie superforţată – ca să nu prelungesc chestia asta -, în care Micula suna probabil după ce a împrăştiat prin piaţă că el negociază cu Dinu Patriciu, că ulterior am aflat că el fusese în nişte discuţii cu X şi cu Y. Dar într-un fel de prezinţi la o negociere când spui că mai negociezi şi cu cel mai bogat om din România şi în alt fel te prezinţi la o negociere când ei sunt singura ta opţiune. PSD sau cine era la vremea respectivă. Şi conversaţia a fost absolut ridicolă, Dinu Patriciu nu ştia ce să-i spună. Nu ştia ce să vorbească cu omul ăla, iar ăla trăgea de timp. Probabil fusese atât de tocat, inclusiv de Evenimentul zilei, că bănuiesc că dacă mă sunau pe mine, era normal să-l sune şi pe Micula, încât căuta un telefon, fie şi banal, ca să poată să răspundă, măcar aşa, pe lângă, la întrebarea “Când aţi vorbit ultima oară cu Dinu Patriciu?” Şi atunci, conversaţia s-a încheiat în felul: “Dom’le, o să vi-l dau pe managerul flotei mele să se ocupe de problemă” – că nu se ocupa Dinu Patriciu de problema benzinei.

“Bună ziua.”
“Bună ziua.”

Deci omul ăla a căutat un telefon forţat numai ca să poată să spună ulterior: “Da, şi săptămâna trecută am vorbit cu Dinu Patricu.” “Am discutat despre benzină”, da’ asta-i altă discuţie.

ACUZAŢII, DURITĂŢI, LUCRURI SPUSE CU FRANCHEŢE

La întâlnirea cu cititorii de miercuri, Răzvan Corneţeanu a făcut să scrâşnească din dinţi mai mulţi oameni din alte grupuri media, cu ceea ce a spus despre acestea. Am considerat că e necesar să îi cer lui Răzvan o serie de precizări

Iulian Comanescu: Bun. Am vorbit înainte de a porni banda de povestea asta cu diverse acuzaţii pe care le-ai făcut…

Răzvan Corneţeanu: Înainte să porneşti banda ţi-am spus: n-am făcut nicio acuzaţie, nu mă interesează nicio acuzaţie, mă lasă rece injuriile şi porcăriile pe care le mai scriu unii şi alţii, am venit aici după foarte multe situaţii în care am amânat şi ţi-am spus “Nu a venit momentul acestui interviu”, în 30 de luni cred că am apărut de vreo două-trei ori, patru, nu ştiu, maximum, şi niciodată atât de in extenso şi eu înţeleg ca atunci când eşti întrebat, să răspunzi, nu să faci PR. N-am acuzat absolut nimic şi nu mă interesează atacurile la persoană…

Iulian Comanescu: Francheţe, cum vrei să-i zici.

Răzvan Corneţeanu: Francheţe, da. Spunea unul ceva gen “Sunteţi un manager dur.” Da’ ce fac, frate, dau cu biciul? Întreb un om, aşa cum te întreb pe tine sau cum îl întreb şi pe altul.

Iulian Comanescu: Sunt tot felul de chestii pe care le-ai spus în discuţia cu cititorii şi aş vrea să le precizez.

Răzvan Corneţeanu: Te rog, întreabă-mă. N-avem nicio agendă paralelă, nu?

Iulian Comanescu: Eu o am p-asta. Se vede la cameră. Uite, cu Cristi Godinac, finul lui Liviu Luca. Ce-ai vrut să spui? Că dacă o laşi aşa, e o insinuare.

Răzvan Corneţeanu: Eu am avut interacţiuni cu omul ăsta… sincer să fiu, nu prea ştiu ce să spun la asta. Ce ştiu să spun e că i-am văzut nişte… nu. Ce ştiu să spun este că contractul ăla la care el a contribuit este unul foarte prost. Lucru pe care l-am spus şi pe site. Dar nu foarte prost. Este idiot. Este aproape idiot contractul respectiv. Iar atât cât ştiu, la contractul ăsta a muncit Godinac pe de o parte şi Miluţ [Marian, de la PNŢCD, dar şi preşedintele Uniunii Patronatului Român] pe de alta. Dar atâta vreme cât rezultatul este un contract idiot, care nu poate fi folosit în presă, din punctul meu de vedere, cele două persoane – sau cine o mai fi participat – sunt vinovate pentru el.

Iulian Comanescu: Bine, dar ce-are Luca cu asta?

Răzvan Corneţeanu: Eu am avut o interacţiune cu acest Cristi Godinac. În primul rând, la CRP, pe vremea când Popescu conducea CRP-ul, am văzut foarte multe faze în care el era, cum să zic eu, dezagreat, nimeni nu se simţea reprezentat de el. Eu mă îndoiesc că unul ca Popescu spunea în 2006 sau 2005 că acest Godinac este total pe din afară şi astăzi se simte reprezentat în vreun fel de acest individ. Mă îndoiesc. Personal, nu am avut nicio experienţă directă, nici pozitivă, nici negativă, mai puţin ceea ce am spus. Povestea cu Liviu Luca vrea să spună că probabil omul ăsta a ajuns acolo şi pentru faptul că are o legătură cu Liviu Luca.

DE CE NU-I PLACE LUI RĂZVAN CONTRACTUL COLECTIV PENTRU ZIARIŞTI

Iulian Comanescu: Ştii că cine spune Liviu Luca sugerează Vîntu.

Răzvan Corneţeanu: Nu-nu-nu. Nu mă interesează chestia asta cu Vîntu şi oricum, nu înţeleg ce avantaje ar avea Vîntu dintr-un contract prost făcut. Adică nu o să ajung paranoic… Încă o dată îţi spun. Toate trusturile de presă, tuturor le este imposibil să aplice contractul la literă. Imposibil. Pentru că e prost făcut. Atâta timp cât un contrat de presă vine şi spune de contract 9-16, ai terminat. Din momentul ăla. Plus tot felul de sporuri fantasmagorice… Băi, oameni buni! Despre ce discutăm noi acolo?! Facem ca la Rompres, era odată o situaţie, chiar în Adevărul a fost amendată, cu un nu ştiu care sindicalist, care îşi dăduse demisia din cauză că era nemulţumit faţă de atitudinea conducerii faţă de sindicat. Atunci am avut eu un touch mai apropiat faţă de povestea cu sindicatele. Şi zicea: “Dom’le, sunt foarte supărat, că uite, nu respectă sporul ăsta, ăsta, ăsta, ăsta.” Scria chiar în Adevărul! Şi sigur că am discutat cu redactorul-şef: Băi, voi vedeţi ce e scris aicea? Ce lucruri promovăm noi? Adică băiatul ăla vorbea numai tâmpenii. Era oripilat băiatul respectiv, nu mai ştiu cum îl cheamă, da’ un neica-nimeni, de-ăsta de trăieşte degeaba, fii atent, spunea că este foarte supărat că nu s-a dat spor de antenă. Şi-am întrebat şi eu ce e sporul de antenă. Şi zice – Răzvan, pe Casa Presei e o antenă. – Aşa. Şi?! – Păi… spor. – Hai, mă?
Şi mai era spor de calculator. Cum adică spor de calculator? Vrei să scrii la ce? La maşina de scris? Cum era… am găsit maşini de scris la Adevărul, în 2006, apropo. Vrei să scrii la maşina de scris în anul 2009, ce dracu’, nu suntem zdraveni la cap? În sfârşit. Asta era legătura cu finul lui Luca. Şi am mai auzit nişte poveşti despre acest individ, nu foarte pozitive, despre el. Pentru că am început să mă interesez şi eu: Mă, cine-i ăsta care se duce şi învârte contractul ăla de muncă, şi apoi, cu Ministerul Muncii, alţi eronaţi, complet eronaţi şi ăia, pun ei de un contract de ramură pe care nu-l respectă nimeni, şi-apoi ştii ce fac? Zic: Ia să vedem. Deci câte case de editură sunt? 100. Cine respectă contractul la literă? Niciuna. Booon. Hai să-mpărţim noi, să-nceapă să ştie de frică. Şi-ncep să trimită, Sindicatul începe să trimită plângeri către ITM. Ăia de la ITM n-au nicio treabă cu presa. Este un calvar să le explici că presa se distribuie noaptea. Este un efort intelectual pe care ăia nu sunt dispuşi să-l facă. Şi sigur că apar nişte discuţii din astea sterile, nu ştiu ce. M-a întrebat unul ce amendă am luat. Nu ştiu. Trei milioane am luat amendă. Da. Problema nu e că am luat amendă sau că ia Jurnalul sau că ia Ringier. Problema este că legislaţia, în momentul ăsta, nu-ţi oferă posibilitatea, prin contractul colectiv de muncă, de a fi impecabil. Nu-ţi oferă ei posibilitatea. Nu vorbim de faptul că tu nu vrei. Şi pe pariu cu orice om din ITM, de la Ministerul Muncii şi aşa mai departe, nimeni, nicio casă de editură, inclusiv HotNews.ro, cine vrei tu, nu este în stare să respecte acel contract la literă. Nu poate. N-are cum. Pentru că este şah mat. În anumite clauze este şah mat.

Iulian Comanescu: OK, dar trebuia să vă duceţi acolo să vă bateţi cu Cristi Godinac.

Răzvan Corneţeanu: Am spus, în afară de limitările pe care unul ca Godinac, Miluţ, le are, şi Ministerul Muncii, care nu face decât să bifeze…

Iulian Comanescu: Dar voi v-aţi spus poziţia la vremea respectivă?

Răzvan Corneţeanu: Nu, dom’le, asta este… se speculează o problemă din CRP, a fost pe fondul unei slăbiciuni a CRP-ului, s-a purtat o discuţie cu CRP-ul dar n-au fost foarte multe probleme… Să ştii că contractele astea se aproape respectă dintotdeauna. Adică du-te în 2000, du-te-n ’99, du-te-n ’97 du-te-n ’95… Acuma au început să apară situaţiile astea cu controale care ţin două-trei săptămâni, lucruri de genul ăsta. Sigur că sunt şi unele companii care au slăbiciuni din lucrurile care se pot face. Şi la noi sunt lucruri care se pot face. Dar eu aici m-am referit la aspectele care sunt absolut în afara rezonabilităţii.

Iulian Comanescu: OK, dar la negocierile de la Ministerul Muncii există patronate, există sindicat, care este Cristi Godinac…

Răzvan Corneţeanu: Miluţ, eu de ce-am vorbit de Miluţ? Eu nu-l cunosc pe-acest Miluţ…

Iulian Comanescu: Reprezentantul patronatului de la Adevărul Holding unde a fost?

Răzvan Corneţeanu: Încă odată, au speculat o situaţie în care CRP nu a fost destul de puternic. Nu a existat patronatul presei, degeaba se duce unul care se pricepe la tractoare să negocieze treaba asta.

Iulian Comanescu: OK, am înţeles asta. Atunci de ce nu cereţi o renegociere?

Răzvan Corneţeanu: Păi bănuiesc că ăsta se renegociază anual. Probabil că următoarea…

Iulian Comanescu: Puneţi mână de la mână cu Ringier, cu Jurnalul…

Răzvan Corneţeanu: Păi ce să pui mână de la mână cu Ringier şi cu Jurnalul când uită-te ce probleme are Ringier cu presa română astăzi? Enigma Otiliei, hai să-i facem praf prin televiziune… Ringier ştii cum a înţeles să sprijine CRP? Care a trecut printr-o perioadă de slăbiciune, acuma e OK, dar după plecarea jurnaliştilor în AJR şi formarea AJR-ului, ceea ce a fost o slăbire – dar după asta, ştii ce-a făcut Ringier? A ieşit din CRP. Nu s-a dus în nicio parte. A ieşit de acolo. Pe cine să te bazezi? Au rămas acolo într-adevăr nişte companii, Mediapro, Jurnalul şi alţii, care au încercat să facă ceva şi au făcut, prin faptul că am ţinut în viaţă un organism foarte important, de mare tradiţie şi o voce foarte grea. Care acuma lucrează cu AJR-ul într-o cu totul şi cu totul altă situaţie, nu ştiu eu detaliile, există un preşedinte al CRP care îţi poate spune toate lucrurile astea. Dar există un patronat al presei care sunt convins că va fi impulsionat de toate aceste porcării care există în contractul de muncă. Şi data viitoare nu va mai fi aşa de simplu. Nu ştiu exact ce instrumente ai când negociezi acest contract colectiv de muncă, dar sunt convins că atâta vreme cât el va fi negociat cu unul care este Godinac… Am mai avut o interferenţă cu acest Godinac, l-am mai văzut pe nişte bloguri dându-şi cu părerea. Deci pur şi simplu mi s-au părut nefericite – ca să folosesc un cuvânt de-ăsta aşa, moale – luările lui de poziţie. Nefericite. Sindicalist, sau şef al sindicatului, sau ce Dumnezeu o fi el acolo nu este în niciun caz sinonim – sau cel puţin în mintea mea – cu a lua apărarea fiecărei nulităţi date afară din fiecare casă de editură.

DESPRE OAMENI CONCEDIAŢI ŞI CE CREDE RĂZVAN DESPRE EI

La întâlnirea cu cititorii, Răzvan s-a războit cu o fostă corectoare de la Adevărul şi cu Tiberiu Lovin. Despre corectoarea care a fost concediată, Răzvan a relatat următoarele: “Încerca să între în clădire în condiţiile în care i se interzisese accesul în clădire, pentru că nu mai era angajat al comapniei sau era în perioada de preaviz plătit, suna la poliţie, iar când sosea maşina poliţiei, cu ajutorul prietenului care fotografia, forţa fizic intrarea.”

Iulian Comanescu: Răzvan, dar nu eşti prea rău cu ăştia? Uite, fata aia, corectoarea, care era pe la uşa Adevărul Holding, cu prietenul care o fotografia, Lovin, care e şomer [RECTIFICARE: Lovin zice în subsol că nu mai e şomer] şi alţii?

Răzvan Corneţeanu: Păi hai s-o luăm… nu-mi da exemplele aşa. Deci fata respectivă a fost aleasă de şefii ei, nu de Răzvan Corneţeanu sau nu de Adrian Halpert sau nu ştiu ce. Au fost întrebaţi, trebuia să fie redusă schema respectivă cu patru oameni. Trei au fost împrăştiaţi prin alte locuri, a patra a trebuit să plece. Extraordinar! Din 1055 de oameni… uite câte sute se dau afară acuma.

Iulian Comanescu: Domnu’ Corneţeanu, fac şi eu aşa cu ochelarii – credeţi în Dumnezeu? Ăştia-s nişte amărâţi, ce Dumnezeu ai cu ei?

Răzvan Corneţeanu: Ce amărâţi? Aştia, amărâţi?!

Iulian Comanescu: Ai zis de fata asta, de corectoare, că…

Răzvan Corneţeanu: În primul rând, era cea mai slabă… băi, fata asta are 20 şi ceva de ani.

Iulian Comanescu: OK, slabă, dar…

Răzvan Corneţeanu: Păi tu nu-ţi pui problema de ce eşti cel mai slab sau când eşti cel mai slab de-acolo, tu nu-ţi pui problema că ar trebui să-ţi rezolvi întâi problemele?

Iulian Comanescu: Nu cred. Oamenii îi acuză de ce li se întâmplă pe cei din jur. Întotdeauna. Găsesc alţi vinovaţi.

Răzvan Corneţeanu: Asta-i problema lor. Iar fata asta, eu am asistat, cum să spun eu, tangenţial: venea la uşă, mi s-a povestit chestia asta, de aia spun că tangenţial. Venea la uşă şi stătea.

Iulian Comanescu: Da, Răzvan, am văzut ce-ai zis pe site, cu aparatul de fotografiat.

Răzvan Corneţeanu: Gigi, eşti gata, Gigi? – Da. – Poliţia! Nu sunt lăsată, sunt agresată, nu ştiu ce. Venea poliţia la uşă, până atunci, nu încerca…

Iulian Comanescu: E şomeră, Răzvan!

Răzvan Corneţeanu: Şomeri forever. Pentru că asemenea oameni… care era fondul problemei? Fondul problemei era că ea era cea mai slabă. Şi-n loc să-ţi pui problema: Bă, de ce sunt eu cel mai slab? Ea avea un punct în care nu că avea dreptate, dar avea un punct pe care eu l-am apreciat, în momentul în care a spus: Dom’le, nu aţi reuşit să facem nişte evaluări temporare. Ea era cea mai slabă în evaluarea subiectivă – asta-i presa, nu numărăm şuruburi! – subiectivă a unu-doi şefi ai ei. Şi ea a spus…

Iulian Comanescu: Da, dar ea acuma e acasă şi după ce i-au zis ăia că e slabă îi zici şi tu că e slabă. Deci îţi spun…

Răzvan Corneţeanu: Păi normal că dacă vin ăia, spun, trei, patru, cinci…

Iulian Comanescu: Îţi spun: lasă-i! Lasă-i p-ăştia!

Răzvan Corneţeanu: Păi nu, că dacă-ncerci să faci circ cu poliţia – şi tristul ăsta de Tiberiu Lovin se-apucă să-i ţină stindardul… bă, da’ unii… de ce nu-i angajează, mă?

Iulian Comanescu: Hai, măi, lasă-i, Răzvan, că sunt şomeri…

Răzvan Corneţeanu: De ce nu-i angajează Tiberiu Lovin şi Cristi Godinac şi ITM-ul?

Iulian Comanescu: Că nu au de unde. Te rog eu frumos să-i laşi. Hai să ne luăm de Libertatea şi Ana Niţă [sic, mai existau o serie de neclarităţi].

Răzvan Corneţeanu: Da’ nu mă iau eu de Libertatea şi de Ana Niţă.

RĂZVAN VERSUS RINGIER. PAGINILE LUATE PE FTP DE RINGIER DE LA ADEVĂRUL

Acum aproape doi ani, Adevărul a acuzat Ringier de intrare neautorizată în contul de ftp al tipografiei unde ţinea paginile pentru tipar. Deşi Răzvan spunea la vremea respectivă că urmează nişte procese în România şi Elveţia, povestea a rămas în coadă de peşte. E încă un punct atins în discuţia cu cititorii de miercuri.

Iulian Comanescu: Păi ai spus că au furat paginile alea din Click! de pe serverul tipografiei.

Răzvan Corneţeanu: Păi am spus acum doi ani că au furat.

Iulian Comanescu: După ce am văzut eu este foarte convingătoare argumentaţia că cineva a intrat neautorizat şi a luat o mulţime de pagini din Click!

Răzvan Corneţeanu: Păi te-ai prins la doi ani şi jumătate de la ce s-a întâmplat?

Iulian Comanescu: Ba nu, am scris la vremea respectivă. Nu ştiu exact cine a luat. Acuma tu ai spus Ana Niţă, care e redactor-şef la Libertatea. Trebuie să-mi explici de ce.

Răzvan Corneţeanu: Sunt oameni din interior care ştiu foarte bine cine a luat. Crede-mă. Şi ştii ce se întâmplă? Când lucrezi 13 ani şi jumătate într-o companie, când te cunoaşte aproape toată lumea şi îi cunoşti aproape pe toţi, rămân relaţii, rămân cunoştinţe… Sigur că vin şi-ţi spun: hai, măi, Răzvane, că venea cu pagina… sunt oameni din interior. Ia să aibă curaj să se ducă într-un tribunal!

Iulian Comanescu: Păi stai puţin, că aici voiam să ajung.

Răzvan Corneţeanu: Şi asta mă distrează cel mai tare. Sunt oameni din interior, care, dacă-i aduci într-un tribunal… dar nu m-a mai interesat, Iulian. Eu nici nu scoteam povestea respectivă. Approach-ul nostru la vremea respectivă a fost aşa: “Domnilor de la Ringier, uite ce-am descoperit. Vă rog să luaţi măsuri, pentru că aşa ceva este de ne…”

Iulian Comanescu: Au făcut un control şi n-au găsit nimic.

Răzvan Corneţeanu: Nu, n-au făcut niciun control. Ştiau foarte bine cine a făcut chestia asta. Ştiau foarte, foarte, foarte bine. Ştiau exact cine a făcut. Problema este că s-au prefăcut că fac ceva şi lucrul care m-a enervat foarte tare a fost că îşi trimiteau oameni gen… au una la PR, o… în sfârşit… şi cu Lucian Romaşcanu, care tocmai a fost executat de la Ringier şi trimis la Cancan, şi veneau în CRP, absolut penibil. Deci noi veneam cu acte, cu documente, cu lucruri grele. Şi spuneam: “Ringier? Uite ce face Ringier.” Şi spuneau: “Aaaa, nu.” Înseamnă că aţi trimis voi nişte oameni care să se angajeze la noi şi să…

Iulian Comanescu: Bine, am înţeles asta. Să intre pe server. Dar voiam să te întreb altceva.

Răzvan Corneţeanu: Dar nu ţi se pare mai corect să spui: unu la mână, cine a făcut, doi la mână, “Îţi prezint scuzele mele, eu nu accept o asemenea porcărie.” Că un manager cum e Hagger, de exemplu, eu sunt convins că nu încurajează aşa ceva.

Iulian Comanescu: Dar eu vreau să te întreb altceva, că astea mi le-ai mai zis şi pe site, în discuţia cu cititorii. Atunci, acum doi ani, ziceai că o să-i dai în judecată şi în România, şi în Elveţia. Ce s-a ales de procesele alea?

Răzvan Corneţeanu: Mă, ştii ce s-a ales de procesele alea? Procesele alea, ne-am consultat cu avocaţii, pot fi deschise oricând. Pentru că acolo unde se încadrează ele nu există prescripţie. Şi situaţia a fost următoarea: managerii de la Ringier s-au tot schimbat. Ei au tot schimbat managerii respectivi. Ăsta nu e subiect de proces. Ce să-i ceri? Cum cuantifici damage-ul? Era o chestie mai mult de imagine. Lucrurile s-ar fi închis între Alexander Theobald sau Thomas Landolt – a, era încă Thomas Landolt pe vremea aia – dacă ar fi venit şi ar fi spus: “Am văzut, eu nu sunt de acord cu chestia asta.” Nici măcar de scuze n-aveam nevoie. Bă, da’ dacă-ncepi să-mpingi comunicate, dădeau comunicate în care spuneau că nu există aşa ceva, că suntem oripilaţi de ce spune ăla, şi ăla, şi ăla… şi după aia s-au dus şi încercau să sugereze că noi i-am trimis pe ăia… sigur că ne-am băgat mai tare în ei. Am studiat cu avocaţii şi nu i-am dat în judecată pentru că eu ştiu, din interior şi nu din auzite, că în mentalitatea şi spiritul de business al companiei Ringier, prin proprietar, aşa ceva este de neacceptat. Şi acuma mă refer strict la Michael Ringier. Strict. Poate şi la Werfeli şi încă unu-doi. Strict la oamenii ăştia. Este inacceptabil. De ce? Am fost acolo 13 ani. Am vorbit cu ei, am văzut. Deci mi-am dat seama foarte uşor că este trăsnaia făcută de unu, doi, trei, patru inşi. Cu acordul tacit a cinci, şase, şapte, opt, nouă inşi. Deci despre asta era vorba. Despre o mică găinărie. Mai mult decât aspectul de imagine, nu mă interesează. Era şi greu să dovedim prejudiciul şi să cerem ce? Să-i cerem bani lui Ringier? La vremea respectivă, aveam alte gânduri cu compania Ringier, pe care le-am şi pus în practică. Voiam să cumpărăm Ringier Ucraina… mă apucam să mă dau în judecată cu ei şi eu aveam deal-uri pe partea cealaltă… cu oamenii rezonabili din Ringier s-a putut întotdeauna face treabă. Deci nu era miză acolo şi spiritul companiei, o spun eu, care am lucrat acolo şi acum sunt competitorul lor, nu e ăla. De aia, unul dintre cei care spuneau – cu atacurile la Ringier nu e bine, ai mâncat o pâine acolo. Da, domnule, am mâncat o pâine acolo şi am mâncat o pâine corectă, atâta vreme cât eu am condus Capital, Libertatea, PRO Sport aşa ceva nu s-a întâmplat şi dacă se-ntâmpla, omul ăla pleca în secunda doi şi nu venea un control de la Zürich. Că ăştia ştii cum au venit? Ca bărbatul ăla înşelat, de care ştie tot satul de cine e înşelat, şi a venit şi n-a găsit nimica. Deci au venit în neant. Nimeni nu vorbea cu ei. Sigur, toată lumea avea interesul să pună batista pe ţambal. De fapt, ei erau foarte jenaţi de toată treaba asta. Sigur că şi ăia s-au prefăcut că au căutat… că dacă-i iei la bani mărunţi pe doi, trei, patru, cinci – le dădeam eu numele, fără probleme – n-ai cum să nu afli. Iar dacă îi duceam în tribunal, aveau o mare problemă. Pentru că minţitul în tribunal… e ca şi cu arbitrii la fotbal. Încep să se dea în gât unul pe celălalt. Şi atunci ai o mare problemă.

Iulian Comanescu: Oricum, cine-a luat chestiile alea de la Click! de pe server este rău şi fraier, fiindcă a luat ce-i al altcuiva, dintr-o companie.

Răzvan Corneţeanu: Nu, că nu erau de la Click! Erau toate paginile din Click! şi Adevărul, toate!, descărcate…

Iulian Comanescu: OK, deci e rău să iei ceva care-i al altcuiva, care…

Răzvan Corneţeanu: Nu e rău, e furt!

Iulian Comanescu: Uite, cifrele astea pe care n-ai vrut să mi le dai. Tirajul Libertăţii, încă necomunicat. Pot să pun mâna pe ele? De unde le ai?

Răzvan Corneţeanu: Pe surse.

Iulian Comanescu: Sunt cifrele Libertăţii…

Răzvan Corneţeanu: Asta-i altă poveste. Dar când Libertatea află de Elan (Schwartzenberg), care nu ştiu ce… sau când fac rost de diferite documente cu privire la casele lui X şi lui Y… sunt surse pe care le folosim…

Iulian Comanescu: Răzvan, eu vreau să te-ntreb…

Răzvan Corneţeanu: Sunt lucruri publice chestiile astea.

Iulian Comanescu: Nu sunt publice. Sunt date interne de companie, până în momentul în care apar pe BRAT.ro

Răzvan Corneţeanu: Da, până în momentul în care apar pe BRAT.ro. Le-am făcut noi să apară mai devreme, aşa este.

Iulian Comanescu: Da’ de unde le-ai luat, Răzvan?

Răzvan Corneţeanu: Nu contează de unde le-am luat. Asta-i treaba mea, ce, trebuie să-ţi spun ţie de unde le-am luat?

Iulian Comanescu: Păi nu e, dar poate că erau ale lor şi nu erau publice.

Răzvan Corneţeanu: Ştii ce? Toate ziarele mari, inclusiv ei, îşi pun tirajul pe ziar. De ce să-ţi pui tirajul tipărit şi să nu îţi pui tirajul vândut?

Iulian Comanescu: Pentru că îl vinzi în ziua în care l-ai tipărit şi n-ai de unde să ştii cât o să vinzi.

Răzvan Corneţeanu: Aia-i altă discuţie, că se fac estimări, de aia noi am luat estimările lor, nu sunt estimările noastre. Nu mă faci în niciun fel să mă simt eu vinovat că avem cifrele competiţiei. Toată lumea îşi observă competiţia.

Iulian Comanescu: Toată lumea are cifre. Până şi Ringier are cifrele Adevărul.

Răzvan Corneţeanu: Peter Prior ştie exact. Exact-exact. Şi ştii ceva? Noi, spre deosebire de ei, le punem pe pereţi. Sigur că avem şi ce pune pe pereţi. Graficele alea care se duc în diagonală, în sus. Noi, când eram în Ringier, cifrele alea erau pe pereţi. Erau 100 de oameni care aveau acces la ele, cred că cel puţin o sută de oameni. Le puteai găsi oriunde voiai. Pe măsură ce apare non-performanţa, oamenii încep să ascundă lucrurile. Şi-acum ajung la chestia asta. Această întârziere. BRAT-ul prezintă cifrele cu întârziere.

Iulian Comanescu: Vreo cinci luni, deja.

Răzvan Corneţeanu: Cinci, şase câteodată… depinde cât de şmecher e ăla care pune cifrele la dispoziţie. Dom’le, cinci-şase luni de zile, advertiserul X, Coca-Cola, dau exemplu Coca-Cola tocmai pentru că Coca-Cola nu face reclamă pe print, decât foarte rar sau deloc. Coca-Cola ia decizii pe baza unor cifre care s-ar putea să nu mai existe. De obicei, cifrele astea nu se schimbă brusc. De obicei. Şi aici e OK. Dar apar câteodată nişte fluctuaţii foarte mari. Şi foarte important, rar, apare schimbare de lider. Iar leadershipul este într-adevăr o chestiune pe care poţi s-o vinzi foarte bine. Atâta vreme cât oamenii ăia scot bani, fac o investiţie – nici mie nu mi-ar plăcea să fac investiţii în maşini de tipar sau în altceva pe baza unor cifre vechi. Mie mi se pare că rolul tău, al lui Petrişor, până şi al lui Tiberiu Lovin dacă vrei, este să speeduiţi aceste cifre şi să începeţi ca să fiţi cât mai accurate. Casele de editură au cifrele cu mult înaintea declaraţiilor de difuzare. Pentru că şi-au construit anumite mecanisme. Ei nu pot să ia decizii la şase luni. Cum adică, eu în iulie ştiu ce-am vândut în ianuarie? Păi eu cât tipăresc în iulie? Fiecare are mecanisme, ponderări, sunt nişte mecanisme în departamentul de controlling de îţi cade faţa. Deci ei ştiu foarte bine ce-au vândut. Şi Jurnalul naţional, când am ieşit cu “Adevărul – numărul 1” în februarie, ştia foarte bine ce au vândut. Asta nu i-a împiedicat pe Marius Tudosiei şi alţii de genul ăsta să se ducă şi să spună: domnilor, n-au dovezi. Păi problema ta e că n-avem dovezi sau de fapt, fondul problemei e că tu eşti pe locul 2? Şi-atunci ce fac? Vin cu aceste abureli şi mici coţcării, se leagă de nişte regulamente care sigur că n-au ajuns la fineţurile de afară, până acum cinci-şase ani de zile, chiar şase luni de zile, distanţa la care se dau cifrele acum, era o mare chestie. Regulamentele nu au fost reglate îndeajuns de fin şi practic îi mint pe advertiseri, folosind tot felul de tertipuri. Comunicatul CNA-ului… oamenii ăia nu ştiu despre ce vorbesc acolo. Pentru ei, SNA, BRAT e ceva legat de presă. Mai bine s-ar ocupa de TV, că şi de aia se ocupă prost. Şi-apoi iau câte un comunicat al CNA-ului şi-apoi sugerează aşa, a la familia Voiculescu, că de fapt nu e chiar cum a zis Adevărul. Ba e exact cum a zis Adevărul. Şi s-a văzut după aceea. Şi nimeni, nici tu, nici alţii nu aţi amendat situaţia – domnilor de la Jurnalul, de ce v-aţi dus să negaţi nişte lucruri care erau adevărate? Ăsta era fondul problemei. Cum îl împingi tu pe Coca-Cola să-ţi cumpere în continuare Jurnalul naţional ca lider când tu nu mai eşti lider? Ocupă-te să fii lider din nou.

ÎN CARE RĂZVAN FACE O RECTIFICARE

Continuăm să discutăm o vreme în contradictoriu despre ce cifre trebuie date, când trebuie date etc. Controversa e mai curând personală, între mine şi Răzvan, motiv pentru care am scos-o. Curioşii pot căuta în înregistrarea audio

Iulian Comanescu: Bine, am înţeles. De acum, pune-mă pe mailing list, să primesc odată pe lună cifrele de la toată presa. Şi le-mpart cu Petrişor, pentru că-mi place cum se mişcă. Mai am o chestie pe care ai mai zis-o despre un alt grup de media şi eu ştiu că nu-i aşa. Realitatea a concediat 20 la sută din angajaţi.

Răzvan Corneţeanu: Mă, nu ştiu… da, bine, poate am greşit eu. Eu ştiu că au concediat oameni, ieri îmi spunea cineva de la mine, ştiu sigur că parte din creşterile de salariu generale pe care le-au anunţat ei nu s-au făcut, da? Lucru pe care nu l-am spus. La unii au făcut, dar la alţii n-au făcut… ştii ceva? Asta-i o chestie ca şi cum soţul şi soţia dau anunţ că “în seara asta îmi scot soţia la restaurant”. Auzi? Da’ poţi să ţi-o scoţi şi fără să dai comunicat de presă pe chestia asta. Face parte din bucătăria unei companii, mai bine taci. Taci. Că dai afară, că restrângi…

Iulian Comanescu: Păi nu, aia cu 11 la sută sigur că este o manevră de PR, pentru că în euro este o economie.

Răzvan Corneţeanu: Manevră de PR? Ce-i aia manevră de PR?

Iulian Comanescu: Cifre pentru fraieri, care le înghit.

Răzvan Corneţeanu: Aşa, ai devenit şi tu un pic mai rău acuma. Ştii câţi au înghiţit treaba aia? Prea mulţi. Ştii ce provoacă un asemenea comunicat? Ştii care e reacţia? “Răzvan! Uite ce fac ăştia! Noi ce facem?” Nu facem nimic. Pentru că nu le putem spune că dăm 11 la sută creştere şi nu dăm. Şi după aceea să începem să dăm oameni afară. Nu se poate. Sau să ne răzgândim. Uită-te la ce-a declarat fiecare. Adevărul Holding a avut cel mai matur approach.

ÎNAPOI ÎN VIITOR. EXTINDEREA LA TBILISI ŞI ÎN ALTE LOCURI DIN EST

Iulian Comanescu: Bun. Vă extindeţi la Tbilisi cumva?

Răzvan Corneţeanu: Da, studiem extinderea pe Georgia. Asta pot să ţi-o spun, că nimeni n-o poate copia. Nu e niciunul care poate să-ţi spună aşa ceva. Ce să-ţi spun? O să cumpărăm sau o să deschidem nişte publicaţii, îmi pare rău că nu ţi le-am adus pe cele din Ucraina, am început să formăm un pachet de atac, format din publicaţii pe care le vom scoate aproape în acelaşi timp într-o ţară în care intrăm şi după-aceea… îţi trebuie masă critică, asta a greşit Ringier în Ucraina, nu putea cu un tabloid. Noi am făcut, în şase luni, acum, ce n-a făcut Ringier în trei ani. Nu ne-ntreabă nimeni cum am dublat tirajul în mai puţin de şase luni de zile. E, ia să vedem? Să zicem că-n România ne furăm tirajul, cum spune câte-un zăpăcit de de nu mai ştiu pe unde. Deşi şi asta e… îţi furi tirajul şi după aia faci concursuri…? Deci este absolut halucinantă povestea. Dar să spunem că în România suntem eronaţi, suntem… în sfârşit. Bă, da’ noi ne-am dus în Ucraina şi am dublat cifrele. Dublat. După care am scos încă patru produse lângă ziarul respectiv. Şi lucrurile merg în continuare. Bă, cum se poate la noi şi la alţii nu se poate? Hai să ne punem întrebări şi de genul ăsta.

Răzvan revine mai departe la ceea ce îl nemulţumeşte referitor la Jurnalul, polemica stârnită din Enigma Otiliei, pe care şi Adevărul, şi ziarul condus de Marius Tucă au inclus-o în planul apariţiilor de carte. La un moment dat se referă la apariţia în fundal, pe genericul Observatorului, a Colecţiei Jurnalul. Îi zic că lucruri asemănătoare s-au tot întâmplat în ultimii ani, el îmi spune că ne-am obişnuit cu astfel de situaţii într-un asemenea grad încât ni se par normalitate.

Iulian Comanescu: N-am spus că este normal, Răzvan.

Răzvan Corneţeanu: Iar ăia, în loc să-i avertizeze şi să-i penalizeze, că fac atâtea lucruri grave, îi avertizează pentru că nu ne-au dat drept la replică. Păi după ce ne-au târât şapte zile, ne-au făcut praf la fiecare emisiune de ştiri, ca să ne tragă de urechi domnul Voiculescu pentru că am îndrăznit să ne punem contra…

Iulian Comanescu: Bine, n-o să-i apăr pe cei de la Voiculescu, că vin la rând şi se pot apăra singuri, miercurea viitoare. Dacă-mi dai dosarul ăla galben îţi dăruiesc ultima apariţie din colecţia Jurnalul, “Îngerul a strigat” de Fănuş Neagu.

Răzvan Corneţeanu: Mulţumesc, o am. Să ştii că le am. Şi îţi mulţumesc pentru cadou, că îl dau şi eu mai departe, le am pe toate, ne studiem concurenţa, inclusiv la carte, să ştii. Foarte, foarte atent, să ştii.

Discuţia completă, audio

Cele două episoade ale interviului conţin, cred, 60-70 la sută din ce-am discutat în studio. Toată discuţia e aici:

Interviu cu Razvan Corneteanu, GM la Adevarul Holding
Asculta mai multe audio Stiri »

  1. vasilissa Reply

    mdaa… io ştiu acu ce să zic. alta decît că are acelaşi discurs ca pe vremurile cînd îl vedeam face to face. cu alte cuvinte, a învăţat că minciunile înţesate de date şi detalii se vînd mai repede drept adevăruri. problema e cînd ştii măcar cît de cît adevărul şi constanţi că nu prea e congruent pe ici pe colo (să o zic şi pe aia cu “în părţile esenţiale?”) cu ce ştii tu sigur… dar, în fond, aşa construieşti un imperiu şi o carieră în multe domenii de la noi. rămîne să urmărim bilanţul şi să vedem ce şi cum şi cui i se ştirbesc dinţii la final.

  2. Tiberiu Reply

    Iulian, Razvan are dreptate sa spuna ca-s trist, dar cum sa nu fii cand tu faci afirmatii aberante in intrebari (gen: Lovin e somer. Cauta definitia si intreaba-ma inainte de a sustine asa ceva si fara legatura. Nu sunt somer, spre durerea invitatului tau) si o nulitate ca el a ajuns vedeta. Este al patrulea mesaj, deci sunt nervos pe fltru tau de care nu vrei sa scapi.

  3. Iulian Comanescu Reply

    Vasilissa: Nu prea sunt minciuni. În principiu, Corneţeanu n-a încurcat lucrurile decât cu treaba cu Realitatea, pe care o relativizează de altfel. Apreciez în continuare francheţea cu care a spus ce se întâmplă în piaţă, e şi motivul pentru care am publicat in extenso discuţia. Cu privire la Adevărul Holding peste un an-doi, sunt rezervat, iar Corneţeanu nu îşi dă proiecţiile şi spune şi de ce nu şi le dă. Cafteala cu Jurnalul, care-i mai novator etc., e tot ceva la timpul viitor, aşa că nu mă pronunţ.

    Altfel, cu duritatea exagerează uneori, chiar dacă alteori e vorba de francheţe.

    Oricum, omul ăsta nu e de subestimat. E cel care a făcut cei mai mulţi bani pentru vreun owner în piaţa media. Cu excepţia lui Adrian Sârbu.

    Tiberiu: Scuze, n-am ştiut că ţi-ai găsit de lucru, mă bucur pentru tine. Sper să fie ceva bun şi cu bani mulţi. Fac o rectificare acolo. Succes şi cu “fitru” în continuare.

  4. cosmin Reply

    Este revoltator ce spune dl. Corneteanu despre contractul colectiv. Uita sa precizeze ca la negocieri au fost prezenti si reprezentantii Clubului Roman de Presa, prezenti in delegatia UNPR (adica in curtea <> Milut) – vezi semnaturile CCM!
    Daca cititi CCM observati ca el cuprinde sporurile prevazute in Codul MUncii si in CCM national deci valabile pt. toti salariatii din tara. Cumva jurnalistii sunt o categorie defavorizata la Adevarul Holding? Apropo: de ce il atacati atat de josnic pe Cristi Godinac? E vinovat cumva de faptul ca e finul nu stiu cui lider sindical sau trebuie injurat pt. ca apara drepturile legale ale jurnalistilor ? Inclusiv ale dumneavoastra, domnule Comanescu..sau dvs. sunteti patron si nu jurnalist?

  5. Marian S. Reply

    Lasa ca revin maine cind o sa am mai mult singe in alcool.
    Man, totusi nu pot sa inchei fara sa-ti pun o intrebare: cum faci sa nimeresti mereu diacriticele ? Si eu as vrea dar nu-mi iese !!!

  6. Cosmin Reply

    Este revoltator ce spune dl. Corneteanu despre contractul colectiv. Uita sa precizeze ca la negocieri au fost prezenti si reprezentantii Clubului Roman de Presa, prezenti in delegatia UNPR (adica in curtea dlui. Milut) – vezi semnaturile CCM!
    Daca cititi CCM observati ca el cuprinde sporurile prevazute in Codul MUncii si in CCM national deci valabile pt. toti salariatii din tara. Cumva jurnalistii sunt o categorie defavorizata la Adevarul Holding? Apropo: de ce il atacati atat de josnic pe Cristi Godinac? E vinovat cumva de faptul ca e finul nu stiu cui lider sindical sau trebuie injurat pt. ca apara drepturile legale ale jurnalistilor ? Inclusiv ale dumneavoastra, domnule Comanescu..sau dvs. sunteti patron si nu jurnalist?

  7. Iulian Comanescu Reply

    Cosmin: Foloseşti pluralul ca adresare la Răzvan Corneţeanu, nu? Eu unul n-am nimic cu Cristi Godinac, doar că Răzvan a zis nişte lucruri care sunau a insinuare pe site, miercuri, în discuţia cu cititorii, şi m-am simţit obligat să cer precizări.

    Altfel, pentru mine, niciun sindicat n-a făcut niciodată nimic. Mi-am luat şi eu porţia de abuzuri cât lucram la alţii.

  8. cosmin Reply

    Dar faptul ca Mediasind, sindicatul condus de Godinac, a negociat si obtinut pt. toti jurnalistii un document cu valoare de lege prin care, in cativa ani, s-au castigat mai multe procese, inseamna nimic? Faptul ca trusturi ca Ringier si Adevarul etc au fost nevoite sa respecte acest contract inseamna NIMIC? ca unii au curaj sa se bata cu mogulii inseamna nimic? Sunteti cel putin nedrept domnule Comanescu!

  9. Gina Visan Reply

    Iulian, as avea multe sa zic, dar nu vreau sa ii mai acord atentie lui Corneteanu. Este adevarat ca nu m-a concediat el, m-a ales seful meu pentru ca am indraznit sa ii cer sa nu isi mai favorizeze sotia, colega de-a mea de la Corectura. Doar nu era omu’ sa isi desemneze sotia pentru concediere. Corneteanu doar ma presa sa semnez cu acordul partilor, sa renunt la somaj, si fiindca am refuzat de patru ori, si continuam sa vin la serviciu, a pus paznicul sa ma dea afara.
    Va las pe voi sa va dati seama de ce voiam somaj, spunandu-va ca salariul pe care il luam de la Adevarul nu imi ajungea nici macar pentru benzina pana in Pipera, toata luna.
    Si mai termina dle Corneteanu cu prietenul care fotografia, ca esti intr-o grava eroare. De ce refuzi sa prezinti Politiei imaginile din seara in care am fost lovita? Sper sa intelegi pana la urma cum se face o restructurare, nu cum ai procedat tu cu fetele de la Corectura sau cu Cristiana Mitroi, retinandu-i cartea de munca un an, sau cu Botez.
    Dl Corneteanu se mai afla intr-o grava eroare cand sustine ca am fost aleasa pentru ca as fi slaba profesional. Decizia mea de concedire s-a facut in baza art. 65, ceea ce inseamna:
    (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia

  10. Tiberiu Reply

    Iulian, oricum nu avea relevanta in intrebarea ta daca lucrez sau nu. Relevant era ca am fost singurul blogger-jurnalist care a atacat cu fapte Adevarul&Corneteanu, iar de la cateva posturi de pe Reporter Virtul s-a ajuns sa-si ia amenda de la ITM. Mai mult, asta l-a deranjat extrem de tare incat a aruncat cu laturi in mine peste tot, dar FARA sa argumenteze. Este aberant asa-zis argument al lui Corneteanu ca este idiot CCM la nivel de ramura mass media. Chiar sa fie asa, el nu poate nega un doc ce trebuie respectat. Este ca si cum eu as spune ca este imbecila Constitutia Romaniei si nu o respect, la fel cum nici altii nu o fac.

  11. Gina Visan Reply

    Iulian, as avea multe sa zic, dar nu vreau sa ii mai acord atentie lui Corneteanu. Este adevarat ca nu m-a concediat el, m-a ales seful meu pentru ca am indraznit sa ii cer sa nu isi mai favorizeze sotia, colega de-a mea de la Corectura. Doar nu era omu’ sa isi desemneze sotia pentru concediere. Corneteanu doar ma presa sa semnez cu acordul partilor, sa renunt la somaj, si fiindca am refuzat de patru ori, si continuam sa vin la serviciu, a pus paznicul sa ma dea afara.
    Va las pe voi sa va dati seama de ce voiam somaj, spunandu-va ca salariul pe care il luam de la Adevarul nu imi ajungea nici macar pentru benzina pana in Pipera, toata luna.
    Si mai termina dle Corneteanu cu prietenul care fotografia, ca esti intr-o grava eroare. De ce refuzi sa prezinti Politiei imaginile din seara in care am fost lovita? Sper sa intelegi pana la urma cum se face o restructurare, nu cum ai procedat tu fetele de la Corectura sau cu Cristiana Mitroi, retinandu-i cartea de munca un an, sau cu Botez.
    Dl Corneteanu se mai afla intr-o grava eroare cand sustine ca am fost aleasa pentru ca as fi slaba profesional. Decizia mea de concedire s-a facut in baza art. 65, ceea ce inseamna:
    (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

  12. Iulian Comanescu Reply

    Gina: ce să spun decât că Răzvan mi s-a părut necruţător? A venit cu povestea lui la întâlnirea cu cititorii şi după, am considerat necesar să-i spun ce se vede mai sus că i-am spus. Mă bucur că ai venit şi tu cu explicaţiile tale aici, fiindcă povestea arată mai bine când e spusă din toate unghiurile. În rest îţi doresc baftă, dacă l-ai enervat aşa pe Răzvan, sunt convins că ai destulă energie ca să treci de momentul ăsta 🙂

  13. romania inedit Reply

    Despre sclavia de la ziarul Adevarul am scris si eu la http://contact.romania-inedit.ro/sclavie-la-ziarul-adevarul/ .
    Eu inteleg ca este criza , si in calitatea mea de contabil si inspector resurse umane am luat decizii de restructurare , dar am facut un plan de restructurare si le-am spus angajatilor care este situatia , si toti salariatii primesc somaj .
    Sunt 17 situatii in care salariatii care nu aveau 12 luni lucrate au fost angajati la alte firme la recomandarea mea , sau au fost pastrati o perioada gasindu-se solutii si pentru ei .
    Daca este criza nu trebuie sa aruncam oameni in strada si sa-i impiedicam sa beneficieze de ajutor de somaj .
    Chiar daca ajutorul de somaj nu este cine stie ce , totusi este mult mai bine decat nimic .

  14. Iulian Comanescu Reply

    România inedit: uite, n-o fi Corneţeanu simpatic – nici nu-şi doreşte asta -, dar dacă la Adevărul e sclavie, cum o fi situaţia din alte redacţii? La Patriciu, Gina a fost concediată şi a urmat tot acel scandal, o poveste juicy dar e vorba de o persoană. Ce se întâmplă însă în alte părţi? La Evenimentul zilei, au fost puşi pe liber 28 de oameni, la România liberă ceva asemănător…

  15. Gina Visan Reply

    Iulian, nu sunt doar eu. Celelalte trei fete au fost obligate sa semneze cu acordul partilor.
    Mai sunt si alti angajati care au fost santajati: “ori pleci tu ori te incadram la incompetenta”. Asta s-a intamplat dupa ce i-am dat eu in judecata.
    Acum, Razvan Corneteanu tine fetele de la Corectura pentru a corecta ziarul tiparit, nidecum pentru a corecta ziarul inainte de a fi tiparit. A infiintat un “Panou al rusinii” unde sunt pusi cei care au mai mult de trei greseli in articol. Iti dai seama cum sunt tratate fostele mele colege de catre colegii carora sunt nevoite sa le corecteze materialele tiparite.
    Cu ajutorul “Panoului” se poate scapa si de redactorii incomozi: “Ai aparut de cateva ori la panou, aha, esti incompetent! Ori pleci tu, ori te dam afara pt. incompetenta.”
    Stiu ca s-au mai “restructurat” niste posturi in alte sectii, dar nu pot sa dau nume.

  16. romania inedit Reply

    Iulian , eu nu sunt impotriva disponibilizarilor , pentru ca disponibilizarile au fost intodeauna necesare , si or sa fie necesare pentru a creste productivitatea muncii , eu sunt impotriva abuzurilor comise in concedierea angajatilor .

    Pe criza asta sunt absolut necesare si concedierile , dar trebuie facute in asa fel incat fostii angajati sa beneficieze macar de ajutor de somaj , chiar daca nu este cine stie ce .

    Nu-l cunosc pe Razvan Cornateanu si nici nu am nimic de impartit cu el , mi-am spus doar parerea , atata tot .

    Si ca tot veni vorba de concedieri , sotii Turturica de la Romania Libera o sa fie pusi pe liber , deoarece unul dintre dintre cei concediati in noiembrie 2007 , jurnalistul Mihnea Petru Pârvu , a castigat in instanta aproape 40 000 de lei, plus bonuri de masa in valoare de 1 800 de lei .

    Sume similare au primit toti cei care au dat Romania libera in judecata, pentru ca toti au castigat procesele cu ziarul patronat de Dan Adamescu si condus editorial de Dan Cristian Turturica.

Post your thoughts