Interviu cu Răzvan Cornețeanu (II): Piața de publicitate pe internet este o dramă, o tragedie

Discuția pe care am avut-o miercuri, 6 mai, cu Răzvan Cornețeanu, general manager la Adevărul Holding, a continuat cu un ocol prin piața de internet – în care Răzvan spune că publisherul rămâne cu 10-15% din prețul afișat, ceea ce e o “dramă”. Urmează o serie de precizări referitoare la anumite lucruri spuse în întâlnirea cu cititorii, despre oameni precum Cristi Godinac, Tiberiu Lovin sau Ana Niță. Mi s-a părut necesar să cer precizările respective, cât timp era loc de diferite supoziții și interpretări și cei incriminați nu erau de față.

Iulian Comanescu: Spune-mi măcar cu internetul. Ai anunțat Adevărul de Italia și cel de Spania.

Răzvan Cornețeanu: Da, în câteva săptămâni îi dăm drumul. Proiect pe care l-am început acum doi ani de zile. La început, am trecut prin chinuri supreme în Spania și Italia, pentru că efectiv ne-am dus pe o piață pe care era foarte greu să găsești jurnaliști români, pentru că ne trebuiau oameni care vorbeau nativ limba română. A trebuit să înființăm firme, firmele se înființează diferit, situații financiare diferite, nu mai știu ce. Lucrăm de doi ani acest proiect, cu Spania și Italia. El este parte din strategia decisă prin 2007, la început, povestea asta cu adevărul punct ro, es, it și nu mai știu ce. Aviz amatorilor care se duc mâine să-și ia adevărul punct ceva: le-am luat pe toate, cele care ne trebuiau.

Iulian Comanescu: Poate-mi spui ce altceva faceți pe internet.

Răzvan Cornețeanu: Ți-am spus. O să dezvoltăm în continuare domeniul ăsta, să știi că eu am niște idei destul de personale vizavi de chestia asta cu internetul. Și-ncerc să păstrez echilibrul între modul cum îl supraestimează unii și conservatorismul altora. Nu uita că problemele internetului sunt grave în România. Și sunt grave pentru că după ce tu stabilești un preț pe mia de afișări… apropo, noi suntem unii dintre primii care și-au făcut propriul departament de vânzări de publicitate pe site-uri. Nu i-am spus regia nu știu cum, ca la Realitatea, n-am făcut o petrecere, cum au făcut cei de la Intact, mă rog, au vrut s-o facă, pentru că toți advertiserii erau plecați cu noi prin Zambia și nu le-a venit nimeni la petrecere, n-am făcut PR-ul ăsta nenorocit. Dar noi avem departament de publicitate pe internet cu mult înaintea altora. Și investiții în Spania și Italia cu mult înaintea altora. Sar de la una la alta, fiindcă mă apucasem să spun că Realitatea, la câteva luni de zile, anunța cu pompă și cu spoturi, de m-au tâmpit la cap, că deschid redacția din Spania și din Italia. Aveau doi oameni. Noi aveam 20 și n-am spus nimic. Oamenii ăștia lucrau pentru Adevărul, pentru Adevărul de seară, pentru site, pentru nu știu ce, pentru portalul punct es și punct it. Ce ziceam?

Iulian Comanescu: Eram la internet și ziceam tot de zona asta de investiții. Piața de publicitate, Răzvan.

Răzvan Cornețeanu: Piața asta de publicitate pe internet este o dramă, este o tragedie. Unu: după ce stabilești tu un preț pe mie, vine agenția de publicitate, îți cere 70 la sută discount, dacă nu vine un client și îți spune: “Domne, cât ceri tu? Cinci euro pe mie? Eu n-am decât unu.” După care vine și-ți cere comision de agenție și după care vine și-ți cere zeci de procente rebate. Pune pe cineva care are minte de matematician – eu o am – să facă un calcul invers. Câte miliarde de clicuri și accesări trebuie să producă piața de online ca să ajungă la un nivel nu comparativ, dar ca să ajungă să aibă o importanță în termeni de real spending. Și o să vezi că situația e dramatică. Atâta vreme cât tu rămâi, din prețul pe care-l afișezi, cu 10-15%, ești norocos, se numește dramă. Și-atunci când vin unii și țin conferințe, am fost la o conferință organizată de Aura Iordan și erau niște d-ăștia, docți, care veneau și-ți explicau, ei, ce-au văzut prin America… Domnu’! Problema aia cu publicitatea nu puteți s-o rezolvați? Că sigur că băgăm bani, nicio problemă. Dar trebuie să ai și venituri. Și nu în 10 ani. În doi, trei ani… trebuie să aibă și ele un trend. Asta în condițiile în care numărul de site-uri se mărește exponențial. Păi iarăși ajungem la foarte mulți jucători și foarte puțini bani.

Iulian Comanescu: Povestește-mi ce se întâmplă cu piața de publicitate pe print, că acolo sunt cele mai mari căderi.

Răzvan Cornețeanu: Măi, sunt cele mai mari căderi pentru că printul a rămas în urmă cu calitatea. Și m-am uitat cu atenție pe unele dezbateri, legate de scăderea calității actului jurnalistic. Așa este. Ziarele sunt slabe. Multe din România – slabe! Te duci în provincie, îți pui mâinile în cap. Și zici: Doamne, Doamne, de ce se numesc ăștia jurnaliști? Am fost în Brazilia acum câteva luni de zile și era o mare demonstrație în Curichiba, un oraș aflat pe coasta Atlanticului, o mare demonstrație pentru a introduce un soi de examen obligatoriu, un soi de instanță care acordă statutul de jurnalist. Sigur că în România așa ceva e greu de imaginat, instanța respectivă. Dar să știi că mare curățenie ar face în presa română! Și vorbesc și de marketing sau de toți cei care contribuie la punerea în evidență a actului jurnalistic.

Iulian Comanescu: Dar nu voi sunteți de vină, Adevărul și cei care au mai investit mult din 2005 încoace? Că s-au creat multe locuri de muncă și în felul ăsta a intrat toată lumea în presă.

Răzvan Cornețeanu: Noi am luat de obicei oameni antrenați, verificați, iar dacă am luat oameni tineri, chiar ne-am apucat să facem training cu ei. O problemă a acestor neaveniți este și faptul că ei, chiar dacă pot, dacă nu-i învață cineva… a dispărut școala. Nu mai există școală. Există “te storc cât pot și atât cât știi tu”. Nu merge așa. Eu chiar aș fi interesat să văd un clasament al bugetelor de training din România. Sunt convins că noi avem cel mai mare buget de training din presa română. Și tot nu facem ce trebuie. E atât de mult… pentru asta îți trebuie stabilitate. Și pentru asta, ce s-a întâmplat în 2007 și în 2008 este o crimă, cu fluctuația de personal. Oameni care pentru 100 de euro în plus plecau, după trei luni de zile. Păi ce înveți tu, omule? Că până înveți mediul, până înveți sistemul… greu, greu.

O CONVERSAȚIE ÎNTRE DINU PATRICIU ȘI UN NEPRECIZAT FRATE MICULA

După diferite discuții despre televiziune, în care neagă o implicare la Brașov a lui Patriciu, în posturi locale, împreună cu Aristotel Căncescu, Răzvan povestește o întâmplare cu Dinu Patriciu și un frate Micula neprecizat. Povestea se referă la zvonurile despre Patriciu, în chip de cumpărător al Național TV

Răzvan Cornețeanu: Într-o zi, asist la o chestie pe care nu știu dacă Dinu v-o va povesti, dar uite, v-o povestesc eu. Stăteam la masă cu Dinu Patriciu, s-a nimerit în perioada respectivă [cu zvonurile privind cumpărarea Național TV]… eu îl mai întrebam din când în când: “Măi, Dinu, ai vorbit tu ceva cu ei?” Și el zicea: “Măi, Răzvane, nu m-am mai întâlnit cu omul ăsta de nu știu câtă vreme.” Deci băieții ăștia [frații Micula], efectiv, inventează chestiile astea. Sigur că nu era vorba despre falimentul lui Adevărul Holding. Nu era ceva rău. Se punea problema să cumpărăm ceva. Dar mă deranja faptul că se tot propaga chestia asta. Și o țineau langa. Și am zis – poate știu ăștia ceva ce eu nu știu. Și stăteam la masă cu Dinu Patriciu și sună telefonul. Se uită la telefon și zice: “Aaaa, Micula.” Fiindcă stăteam cu el la masă, îi fac semn: “Vrei să ies?” Poate, câteodată, omul are ceva mai sensibil de discutat, nu mă amestec, nu mă interesează discuțiile pe care le poate avea cu politicul, cu nu știu ce. Când e vorba de presă, vorbim cu gura-ntreagă. Și zice: “Nu, nu, stai aici.” Când ești de față – auzi, la anumite telefoane. Conversația era așa:

Dinu Patriciu: “Bună ziua, domnule Micula.”
Micula: “Bună ziua, domnule Patriciu. Ce mai faceți?”
Patriciu: “Bine fac, domnule Micula.”
Pauză. Micula aștepta să îi spună Dinu Patriciu ceva. N-avea ce să-i spună Dinu.
“Domnule Patriciu, am un subiect cu dumneavoastră.”
“Da, domnule Micula, spuneți.”
“Domnule Patriciu, de ce mașinile mele alimentează de la Petrom și nu de la Rompetrol?”
Pauză. Ce să-i răspundă Dinu Patriciu?
“Nu știu, domnule Micula. Nu știu.”

Iar pauză. Deci era o conversație superforțată – ca să nu prelungesc chestia asta -, în care Micula suna probabil după ce a împrăștiat prin piață că el negociază cu Dinu Patriciu, că ulterior am aflat că el fusese în niște discuții cu X și cu Y. Dar într-un fel de prezinți la o negociere când spui că mai negociezi și cu cel mai bogat om din România și în alt fel te prezinți la o negociere când ei sunt singura ta opțiune. PSD sau cine era la vremea respectivă. Și conversația a fost absolut ridicolă, Dinu Patriciu nu știa ce să-i spună. Nu știa ce să vorbească cu omul ăla, iar ăla trăgea de timp. Probabil fusese atât de tocat, inclusiv de Evenimentul zilei, că bănuiesc că dacă mă sunau pe mine, era normal să-l sune și pe Micula, încât căuta un telefon, fie și banal, ca să poată să răspundă, măcar așa, pe lângă, la întrebarea “Când ați vorbit ultima oară cu Dinu Patriciu?” Și atunci, conversația s-a încheiat în felul: “Dom’le, o să vi-l dau pe managerul flotei mele să se ocupe de problemă” – că nu se ocupa Dinu Patriciu de problema benzinei.

“Bună ziua.”
“Bună ziua.”

Deci omul ăla a căutat un telefon forțat numai ca să poată să spună ulterior: “Da, și săptămâna trecută am vorbit cu Dinu Patricu.” “Am discutat despre benzină”, da’ asta-i altă discuție.

ACUZAȚII, DURITĂȚI, LUCRURI SPUSE CU FRANCHEȚE

La întâlnirea cu cititorii de miercuri, Răzvan Cornețeanu a făcut să scrâșnească din dinți mai mulți oameni din alte grupuri media, cu ceea ce a spus despre acestea. Am considerat că e necesar să îi cer lui Răzvan o serie de precizări

Iulian Comanescu: Bun. Am vorbit înainte de a porni banda de povestea asta cu diverse acuzații pe care le-ai făcut…

Răzvan Cornețeanu: Înainte să pornești banda ți-am spus: n-am făcut nicio acuzație, nu mă interesează nicio acuzație, mă lasă rece injuriile și porcăriile pe care le mai scriu unii și alții, am venit aici după foarte multe situații în care am amânat și ți-am spus “Nu a venit momentul acestui interviu”, în 30 de luni cred că am apărut de vreo două-trei ori, patru, nu știu, maximum, și niciodată atât de in extenso și eu înțeleg ca atunci când ești întrebat, să răspunzi, nu să faci PR. N-am acuzat absolut nimic și nu mă interesează atacurile la persoană…

Iulian Comanescu: Franchețe, cum vrei să-i zici.

Răzvan Cornețeanu: Franchețe, da. Spunea unul ceva gen “Sunteți un manager dur.” Da’ ce fac, frate, dau cu biciul? Întreb un om, așa cum te întreb pe tine sau cum îl întreb și pe altul.

Iulian Comanescu: Sunt tot felul de chestii pe care le-ai spus în discuția cu cititorii și aș vrea să le precizez.

Răzvan Cornețeanu: Te rog, întreabă-mă. N-avem nicio agendă paralelă, nu?

Iulian Comanescu: Eu o am p-asta. Se vede la cameră. Uite, cu Cristi Godinac, finul lui Liviu Luca. Ce-ai vrut să spui? Că dacă o lași așa, e o insinuare.

Răzvan Cornețeanu: Eu am avut interacțiuni cu omul ăsta… sincer să fiu, nu prea știu ce să spun la asta. Ce știu să spun e că i-am văzut niște… nu. Ce știu să spun este că contractul ăla la care el a contribuit este unul foarte prost. Lucru pe care l-am spus și pe site. Dar nu foarte prost. Este idiot. Este aproape idiot contractul respectiv. Iar atât cât știu, la contractul ăsta a muncit Godinac pe de o parte și Miluț [Marian, de la PNȚCD, dar și președintele Uniunii Patronatului Român] pe de alta. Dar atâta vreme cât rezultatul este un contract idiot, care nu poate fi folosit în presă, din punctul meu de vedere, cele două persoane – sau cine o mai fi participat – sunt vinovate pentru el.

Iulian Comanescu: Bine, dar ce-are Luca cu asta?

Răzvan Cornețeanu: Eu am avut o interacțiune cu acest Cristi Godinac. În primul rând, la CRP, pe vremea când Popescu conducea CRP-ul, am văzut foarte multe faze în care el era, cum să zic eu, dezagreat, nimeni nu se simțea reprezentat de el. Eu mă îndoiesc că unul ca Popescu spunea în 2006 sau 2005 că acest Godinac este total pe din afară și astăzi se simte reprezentat în vreun fel de acest individ. Mă îndoiesc. Personal, nu am avut nicio experiență directă, nici pozitivă, nici negativă, mai puțin ceea ce am spus. Povestea cu Liviu Luca vrea să spună că probabil omul ăsta a ajuns acolo și pentru faptul că are o legătură cu Liviu Luca.

DE CE NU-I PLACE LUI RĂZVAN CONTRACTUL COLECTIV PENTRU ZIARIȘTI

Iulian Comanescu: Știi că cine spune Liviu Luca sugerează Vîntu.

Răzvan Cornețeanu: Nu-nu-nu. Nu mă interesează chestia asta cu Vîntu și oricum, nu înțeleg ce avantaje ar avea Vîntu dintr-un contract prost făcut. Adică nu o să ajung paranoic… Încă o dată îți spun. Toate trusturile de presă, tuturor le este imposibil să aplice contractul la literă. Imposibil. Pentru că e prost făcut. Atâta timp cât un contrat de presă vine și spune de contract 9-16, ai terminat. Din momentul ăla. Plus tot felul de sporuri fantasmagorice… Băi, oameni buni! Despre ce discutăm noi acolo?! Facem ca la Rompres, era odată o situație, chiar în Adevărul a fost amendată, cu un nu știu care sindicalist, care își dăduse demisia din cauză că era nemulțumit față de atitudinea conducerii față de sindicat. Atunci am avut eu un touch mai apropiat față de povestea cu sindicatele. Și zicea: “Dom’le, sunt foarte supărat, că uite, nu respectă sporul ăsta, ăsta, ăsta, ăsta.” Scria chiar în Adevărul! Și sigur că am discutat cu redactorul-șef: Băi, voi vedeți ce e scris aicea? Ce lucruri promovăm noi? Adică băiatul ăla vorbea numai tâmpenii. Era oripilat băiatul respectiv, nu mai știu cum îl cheamă, da’ un neica-nimeni, de-ăsta de trăiește degeaba, fii atent, spunea că este foarte supărat că nu s-a dat spor de antenă. Și-am întrebat și eu ce e sporul de antenă. Și zice – Răzvan, pe Casa Presei e o antenă. – Așa. Și?! – Păi… spor. – Hai, mă?
Și mai era spor de calculator. Cum adică spor de calculator? Vrei să scrii la ce? La mașina de scris? Cum era… am găsit mașini de scris la Adevărul, în 2006, apropo. Vrei să scrii la mașina de scris în anul 2009, ce dracu’, nu suntem zdraveni la cap? În sfârșit. Asta era legătura cu finul lui Luca. Și am mai auzit niște povești despre acest individ, nu foarte pozitive, despre el. Pentru că am început să mă interesez și eu: Mă, cine-i ăsta care se duce și învârte contractul ăla de muncă, și apoi, cu Ministerul Muncii, alți eronați, complet eronați și ăia, pun ei de un contract de ramură pe care nu-l respectă nimeni, și-apoi știi ce fac? Zic: Ia să vedem. Deci câte case de editură sunt? 100. Cine respectă contractul la literă? Niciuna. Booon. Hai să-mpărțim noi, să-nceapă să știe de frică. Și-ncep să trimită, Sindicatul începe să trimită plângeri către ITM. Ăia de la ITM n-au nicio treabă cu presa. Este un calvar să le explici că presa se distribuie noaptea. Este un efort intelectual pe care ăia nu sunt dispuși să-l facă. Și sigur că apar niște discuții din astea sterile, nu știu ce. M-a întrebat unul ce amendă am luat. Nu știu. Trei milioane am luat amendă. Da. Problema nu e că am luat amendă sau că ia Jurnalul sau că ia Ringier. Problema este că legislația, în momentul ăsta, nu-ți oferă posibilitatea, prin contractul colectiv de muncă, de a fi impecabil. Nu-ți oferă ei posibilitatea. Nu vorbim de faptul că tu nu vrei. Și pe pariu cu orice om din ITM, de la Ministerul Muncii și așa mai departe, nimeni, nicio casă de editură, inclusiv HotNews.ro, cine vrei tu, nu este în stare să respecte acel contract la literă. Nu poate. N-are cum. Pentru că este șah mat. În anumite clauze este șah mat.

Iulian Comanescu: OK, dar trebuia să vă duceți acolo să vă bateți cu Cristi Godinac.

Răzvan Cornețeanu: Am spus, în afară de limitările pe care unul ca Godinac, Miluț, le are, și Ministerul Muncii, care nu face decât să bifeze…

Iulian Comanescu: Dar voi v-ați spus poziția la vremea respectivă?

Răzvan Cornețeanu: Nu, dom’le, asta este… se speculează o problemă din CRP, a fost pe fondul unei slăbiciuni a CRP-ului, s-a purtat o discuție cu CRP-ul dar n-au fost foarte multe probleme… Să știi că contractele astea se aproape respectă dintotdeauna. Adică du-te în 2000, du-te-n ’99, du-te-n ’97 du-te-n ’95… Acuma au început să apară situațiile astea cu controale care țin două-trei săptămâni, lucruri de genul ăsta. Sigur că sunt și unele companii care au slăbiciuni din lucrurile care se pot face. Și la noi sunt lucruri care se pot face. Dar eu aici m-am referit la aspectele care sunt absolut în afara rezonabilității.

Iulian Comanescu: OK, dar la negocierile de la Ministerul Muncii există patronate, există sindicat, care este Cristi Godinac…

Răzvan Cornețeanu: Miluț, eu de ce-am vorbit de Miluț? Eu nu-l cunosc pe-acest Miluț…

Iulian Comanescu: Reprezentantul patronatului de la Adevărul Holding unde a fost?

Răzvan Cornețeanu: Încă odată, au speculat o situație în care CRP nu a fost destul de puternic. Nu a existat patronatul presei, degeaba se duce unul care se pricepe la tractoare să negocieze treaba asta.

Iulian Comanescu: OK, am înțeles asta. Atunci de ce nu cereți o renegociere?

Răzvan Cornețeanu: Păi bănuiesc că ăsta se renegociază anual. Probabil că următoarea…

Iulian Comanescu: Puneți mână de la mână cu Ringier, cu Jurnalul…

Răzvan Cornețeanu: Păi ce să pui mână de la mână cu Ringier și cu Jurnalul când uită-te ce probleme are Ringier cu presa română astăzi? Enigma Otiliei, hai să-i facem praf prin televiziune… Ringier știi cum a înțeles să sprijine CRP? Care a trecut printr-o perioadă de slăbiciune, acuma e OK, dar după plecarea jurnaliștilor în AJR și formarea AJR-ului, ceea ce a fost o slăbire – dar după asta, știi ce-a făcut Ringier? A ieșit din CRP. Nu s-a dus în nicio parte. A ieșit de acolo. Pe cine să te bazezi? Au rămas acolo într-adevăr niște companii, Mediapro, Jurnalul și alții, care au încercat să facă ceva și au făcut, prin faptul că am ținut în viață un organism foarte important, de mare tradiție și o voce foarte grea. Care acuma lucrează cu AJR-ul într-o cu totul și cu totul altă situație, nu știu eu detaliile, există un președinte al CRP care îți poate spune toate lucrurile astea. Dar există un patronat al presei care sunt convins că va fi impulsionat de toate aceste porcării care există în contractul de muncă. Și data viitoare nu va mai fi așa de simplu. Nu știu exact ce instrumente ai când negociezi acest contract colectiv de muncă, dar sunt convins că atâta vreme cât el va fi negociat cu unul care este Godinac… Am mai avut o interferență cu acest Godinac, l-am mai văzut pe niște bloguri dându-și cu părerea. Deci pur și simplu mi s-au părut nefericite – ca să folosesc un cuvânt de-ăsta așa, moale – luările lui de poziție. Nefericite. Sindicalist, sau șef al sindicatului, sau ce Dumnezeu o fi el acolo nu este în niciun caz sinonim – sau cel puțin în mintea mea – cu a lua apărarea fiecărei nulități date afară din fiecare casă de editură.

DESPRE OAMENI CONCEDIAȚI ȘI CE CREDE RĂZVAN DESPRE EI

La întâlnirea cu cititorii, Răzvan s-a războit cu o fostă corectoare de la Adevărul și cu Tiberiu Lovin. Despre corectoarea care a fost concediată, Răzvan a relatat următoarele: “Încerca să între în clădire în condițiile în care i se interzisese accesul în clădire, pentru că nu mai era angajat al comapniei sau era în perioada de preaviz plătit, suna la poliție, iar când sosea mașina poliției, cu ajutorul prietenului care fotografia, forța fizic intrarea.”

Iulian Comanescu: Răzvan, dar nu ești prea rău cu ăștia? Uite, fata aia, corectoarea, care era pe la ușa Adevărul Holding, cu prietenul care o fotografia, Lovin, care e șomer [RECTIFICARE: Lovin zice în subsol că nu mai e șomer] și alții?

Răzvan Cornețeanu: Păi hai s-o luăm… nu-mi da exemplele așa. Deci fata respectivă a fost aleasă de șefii ei, nu de Răzvan Cornețeanu sau nu de Adrian Halpert sau nu știu ce. Au fost întrebați, trebuia să fie redusă schema respectivă cu patru oameni. Trei au fost împrăștiați prin alte locuri, a patra a trebuit să plece. Extraordinar! Din 1055 de oameni… uite câte sute se dau afară acuma.

Iulian Comanescu: Domnu’ Cornețeanu, fac și eu așa cu ochelarii – credeți în Dumnezeu? Ăștia-s niște amărâți, ce Dumnezeu ai cu ei?

Răzvan Cornețeanu: Ce amărâți? Aștia, amărâți?!

Iulian Comanescu: Ai zis de fata asta, de corectoare, că…

Răzvan Cornețeanu: În primul rând, era cea mai slabă… băi, fata asta are 20 și ceva de ani.

Iulian Comanescu: OK, slabă, dar…

Răzvan Cornețeanu: Păi tu nu-ți pui problema de ce ești cel mai slab sau când ești cel mai slab de-acolo, tu nu-ți pui problema că ar trebui să-ți rezolvi întâi problemele?

Iulian Comanescu: Nu cred. Oamenii îi acuză de ce li se întâmplă pe cei din jur. Întotdeauna. Găsesc alți vinovați.

Răzvan Cornețeanu: Asta-i problema lor. Iar fata asta, eu am asistat, cum să spun eu, tangențial: venea la ușă, mi s-a povestit chestia asta, de aia spun că tangențial. Venea la ușă și stătea.

Iulian Comanescu: Da, Răzvan, am văzut ce-ai zis pe site, cu aparatul de fotografiat.

Răzvan Cornețeanu: Gigi, ești gata, Gigi? – Da. – Poliția! Nu sunt lăsată, sunt agresată, nu știu ce. Venea poliția la ușă, până atunci, nu încerca…

Iulian Comanescu: E șomeră, Răzvan!

Răzvan Cornețeanu: Șomeri forever. Pentru că asemenea oameni… care era fondul problemei? Fondul problemei era că ea era cea mai slabă. Și-n loc să-ți pui problema: Bă, de ce sunt eu cel mai slab? Ea avea un punct în care nu că avea dreptate, dar avea un punct pe care eu l-am apreciat, în momentul în care a spus: Dom’le, nu ați reușit să facem niște evaluări temporare. Ea era cea mai slabă în evaluarea subiectivă – asta-i presa, nu numărăm șuruburi! – subiectivă a unu-doi șefi ai ei. Și ea a spus…

Iulian Comanescu: Da, dar ea acuma e acasă și după ce i-au zis ăia că e slabă îi zici și tu că e slabă. Deci îți spun…

Răzvan Cornețeanu: Păi normal că dacă vin ăia, spun, trei, patru, cinci…

Iulian Comanescu: Îți spun: lasă-i! Lasă-i p-ăștia!

Răzvan Cornețeanu: Păi nu, că dacă-ncerci să faci circ cu poliția – și tristul ăsta de Tiberiu Lovin se-apucă să-i țină stindardul… bă, da’ unii… de ce nu-i angajează, mă?

Iulian Comanescu: Hai, măi, lasă-i, Răzvan, că sunt șomeri…

Răzvan Cornețeanu: De ce nu-i angajează Tiberiu Lovin și Cristi Godinac și ITM-ul?

Iulian Comanescu: Că nu au de unde. Te rog eu frumos să-i lași. Hai să ne luăm de Libertatea și Ana Niță [sic, mai existau o serie de neclarități].

Răzvan Cornețeanu: Da’ nu mă iau eu de Libertatea și de Ana Niță.

RĂZVAN VERSUS RINGIER. PAGINILE LUATE PE FTP DE RINGIER DE LA ADEVĂRUL

Acum aproape doi ani, Adevărul a acuzat Ringier de intrare neautorizată în contul de ftp al tipografiei unde ținea paginile pentru tipar. Deși Răzvan spunea la vremea respectivă că urmează niște procese în România și Elveția, povestea a rămas în coadă de pește. E încă un punct atins în discuția cu cititorii de miercuri.

Iulian Comanescu: Păi ai spus că au furat paginile alea din Click! de pe serverul tipografiei.

Răzvan Cornețeanu: Păi am spus acum doi ani că au furat.

Iulian Comanescu: După ce am văzut eu este foarte convingătoare argumentația că cineva a intrat neautorizat și a luat o mulțime de pagini din Click!

Răzvan Cornețeanu: Păi te-ai prins la doi ani și jumătate de la ce s-a întâmplat?

Iulian Comanescu: Ba nu, am scris la vremea respectivă. Nu știu exact cine a luat. Acuma tu ai spus Ana Niță, care e redactor-șef la Libertatea. Trebuie să-mi explici de ce.

Răzvan Cornețeanu: Sunt oameni din interior care știu foarte bine cine a luat. Crede-mă. Și știi ce se întâmplă? Când lucrezi 13 ani și jumătate într-o companie, când te cunoaște aproape toată lumea și îi cunoști aproape pe toți, rămân relații, rămân cunoștințe… Sigur că vin și-ți spun: hai, măi, Răzvane, că venea cu pagina… sunt oameni din interior. Ia să aibă curaj să se ducă într-un tribunal!

Iulian Comanescu: Păi stai puțin, că aici voiam să ajung.

Răzvan Cornețeanu: Și asta mă distrează cel mai tare. Sunt oameni din interior, care, dacă-i aduci într-un tribunal… dar nu m-a mai interesat, Iulian. Eu nici nu scoteam povestea respectivă. Approach-ul nostru la vremea respectivă a fost așa: “Domnilor de la Ringier, uite ce-am descoperit. Vă rog să luați măsuri, pentru că așa ceva este de ne…”

Iulian Comanescu: Au făcut un control și n-au găsit nimic.

Răzvan Cornețeanu: Nu, n-au făcut niciun control. Știau foarte bine cine a făcut chestia asta. Știau foarte, foarte, foarte bine. Știau exact cine a făcut. Problema este că s-au prefăcut că fac ceva și lucrul care m-a enervat foarte tare a fost că își trimiteau oameni gen… au una la PR, o… în sfârșit… și cu Lucian Romașcanu, care tocmai a fost executat de la Ringier și trimis la Cancan, și veneau în CRP, absolut penibil. Deci noi veneam cu acte, cu documente, cu lucruri grele. Și spuneam: “Ringier? Uite ce face Ringier.” Și spuneau: “Aaaa, nu.” Înseamnă că ați trimis voi niște oameni care să se angajeze la noi și să…

Iulian Comanescu: Bine, am înțeles asta. Să intre pe server. Dar voiam să te întreb altceva.

Răzvan Cornețeanu: Dar nu ți se pare mai corect să spui: unu la mână, cine a făcut, doi la mână, “Îți prezint scuzele mele, eu nu accept o asemenea porcărie.” Că un manager cum e Hagger, de exemplu, eu sunt convins că nu încurajează așa ceva.

Iulian Comanescu: Dar eu vreau să te întreb altceva, că astea mi le-ai mai zis și pe site, în discuția cu cititorii. Atunci, acum doi ani, ziceai că o să-i dai în judecată și în România, și în Elveția. Ce s-a ales de procesele alea?

Răzvan Cornețeanu: Mă, știi ce s-a ales de procesele alea? Procesele alea, ne-am consultat cu avocații, pot fi deschise oricând. Pentru că acolo unde se încadrează ele nu există prescripție. Și situația a fost următoarea: managerii de la Ringier s-au tot schimbat. Ei au tot schimbat managerii respectivi. Ăsta nu e subiect de proces. Ce să-i ceri? Cum cuantifici damage-ul? Era o chestie mai mult de imagine. Lucrurile s-ar fi închis între Alexander Theobald sau Thomas Landolt – a, era încă Thomas Landolt pe vremea aia – dacă ar fi venit și ar fi spus: “Am văzut, eu nu sunt de acord cu chestia asta.” Nici măcar de scuze n-aveam nevoie. Bă, da’ dacă-ncepi să-mpingi comunicate, dădeau comunicate în care spuneau că nu există așa ceva, că suntem oripilați de ce spune ăla, și ăla, și ăla… și după aia s-au dus și încercau să sugereze că noi i-am trimis pe ăia… sigur că ne-am băgat mai tare în ei. Am studiat cu avocații și nu i-am dat în judecată pentru că eu știu, din interior și nu din auzite, că în mentalitatea și spiritul de business al companiei Ringier, prin proprietar, așa ceva este de neacceptat. Și acuma mă refer strict la Michael Ringier. Strict. Poate și la Werfeli și încă unu-doi. Strict la oamenii ăștia. Este inacceptabil. De ce? Am fost acolo 13 ani. Am vorbit cu ei, am văzut. Deci mi-am dat seama foarte ușor că este trăsnaia făcută de unu, doi, trei, patru inși. Cu acordul tacit a cinci, șase, șapte, opt, nouă inși. Deci despre asta era vorba. Despre o mică găinărie. Mai mult decât aspectul de imagine, nu mă interesează. Era și greu să dovedim prejudiciul și să cerem ce? Să-i cerem bani lui Ringier? La vremea respectivă, aveam alte gânduri cu compania Ringier, pe care le-am și pus în practică. Voiam să cumpărăm Ringier Ucraina… mă apucam să mă dau în judecată cu ei și eu aveam deal-uri pe partea cealaltă… cu oamenii rezonabili din Ringier s-a putut întotdeauna face treabă. Deci nu era miză acolo și spiritul companiei, o spun eu, care am lucrat acolo și acum sunt competitorul lor, nu e ăla. De aia, unul dintre cei care spuneau – cu atacurile la Ringier nu e bine, ai mâncat o pâine acolo. Da, domnule, am mâncat o pâine acolo și am mâncat o pâine corectă, atâta vreme cât eu am condus Capital, Libertatea, PRO Sport așa ceva nu s-a întâmplat și dacă se-ntâmpla, omul ăla pleca în secunda doi și nu venea un control de la Zürich. Că ăștia știi cum au venit? Ca bărbatul ăla înșelat, de care știe tot satul de cine e înșelat, și a venit și n-a găsit nimica. Deci au venit în neant. Nimeni nu vorbea cu ei. Sigur, toată lumea avea interesul să pună batista pe țambal. De fapt, ei erau foarte jenați de toată treaba asta. Sigur că și ăia s-au prefăcut că au căutat… că dacă-i iei la bani mărunți pe doi, trei, patru, cinci – le dădeam eu numele, fără probleme – n-ai cum să nu afli. Iar dacă îi duceam în tribunal, aveau o mare problemă. Pentru că mințitul în tribunal… e ca și cu arbitrii la fotbal. Încep să se dea în gât unul pe celălalt. Și atunci ai o mare problemă.

Iulian Comanescu: Oricum, cine-a luat chestiile alea de la Click! de pe server este rău și fraier, fiindcă a luat ce-i al altcuiva, dintr-o companie.

Răzvan Cornețeanu: Nu, că nu erau de la Click! Erau toate paginile din Click! și Adevărul, toate!, descărcate…

Iulian Comanescu: OK, deci e rău să iei ceva care-i al altcuiva, care…

Răzvan Cornețeanu: Nu e rău, e furt!

Iulian Comanescu: Uite, cifrele astea pe care n-ai vrut să mi le dai. Tirajul Libertății, încă necomunicat. Pot să pun mâna pe ele? De unde le ai?

Răzvan Cornețeanu: Pe surse.

Iulian Comanescu: Sunt cifrele Libertății…

Răzvan Cornețeanu: Asta-i altă poveste. Dar când Libertatea află de Elan (Schwartzenberg), care nu știu ce… sau când fac rost de diferite documente cu privire la casele lui X și lui Y… sunt surse pe care le folosim…

Iulian Comanescu: Răzvan, eu vreau să te-ntreb…

Răzvan Cornețeanu: Sunt lucruri publice chestiile astea.

Iulian Comanescu: Nu sunt publice. Sunt date interne de companie, până în momentul în care apar pe BRAT.ro

Răzvan Cornețeanu: Da, până în momentul în care apar pe BRAT.ro. Le-am făcut noi să apară mai devreme, așa este.

Iulian Comanescu: Da’ de unde le-ai luat, Răzvan?

Răzvan Cornețeanu: Nu contează de unde le-am luat. Asta-i treaba mea, ce, trebuie să-ți spun ție de unde le-am luat?

Iulian Comanescu: Păi nu e, dar poate că erau ale lor și nu erau publice.

Răzvan Cornețeanu: Știi ce? Toate ziarele mari, inclusiv ei, își pun tirajul pe ziar. De ce să-ți pui tirajul tipărit și să nu îți pui tirajul vândut?

Iulian Comanescu: Pentru că îl vinzi în ziua în care l-ai tipărit și n-ai de unde să știi cât o să vinzi.

Răzvan Cornețeanu: Aia-i altă discuție, că se fac estimări, de aia noi am luat estimările lor, nu sunt estimările noastre. Nu mă faci în niciun fel să mă simt eu vinovat că avem cifrele competiției. Toată lumea își observă competiția.

Iulian Comanescu: Toată lumea are cifre. Până și Ringier are cifrele Adevărul.

Răzvan Cornețeanu: Peter Prior știe exact. Exact-exact. Și știi ceva? Noi, spre deosebire de ei, le punem pe pereți. Sigur că avem și ce pune pe pereți. Graficele alea care se duc în diagonală, în sus. Noi, când eram în Ringier, cifrele alea erau pe pereți. Erau 100 de oameni care aveau acces la ele, cred că cel puțin o sută de oameni. Le puteai găsi oriunde voiai. Pe măsură ce apare non-performanța, oamenii încep să ascundă lucrurile. Și-acum ajung la chestia asta. Această întârziere. BRAT-ul prezintă cifrele cu întârziere.

Iulian Comanescu: Vreo cinci luni, deja.

Răzvan Cornețeanu: Cinci, șase câteodată… depinde cât de șmecher e ăla care pune cifrele la dispoziție. Dom’le, cinci-șase luni de zile, advertiserul X, Coca-Cola, dau exemplu Coca-Cola tocmai pentru că Coca-Cola nu face reclamă pe print, decât foarte rar sau deloc. Coca-Cola ia decizii pe baza unor cifre care s-ar putea să nu mai existe. De obicei, cifrele astea nu se schimbă brusc. De obicei. Și aici e OK. Dar apar câteodată niște fluctuații foarte mari. Și foarte important, rar, apare schimbare de lider. Iar leadershipul este într-adevăr o chestiune pe care poți s-o vinzi foarte bine. Atâta vreme cât oamenii ăia scot bani, fac o investiție – nici mie nu mi-ar plăcea să fac investiții în mașini de tipar sau în altceva pe baza unor cifre vechi. Mie mi se pare că rolul tău, al lui Petrișor, până și al lui Tiberiu Lovin dacă vrei, este să speeduiți aceste cifre și să începeți ca să fiți cât mai accurate. Casele de editură au cifrele cu mult înaintea declarațiilor de difuzare. Pentru că și-au construit anumite mecanisme. Ei nu pot să ia decizii la șase luni. Cum adică, eu în iulie știu ce-am vândut în ianuarie? Păi eu cât tipăresc în iulie? Fiecare are mecanisme, ponderări, sunt niște mecanisme în departamentul de controlling de îți cade fața. Deci ei știu foarte bine ce-au vândut. Și Jurnalul național, când am ieșit cu “Adevărul – numărul 1” în februarie, știa foarte bine ce au vândut. Asta nu i-a împiedicat pe Marius Tudosiei și alții de genul ăsta să se ducă și să spună: domnilor, n-au dovezi. Păi problema ta e că n-avem dovezi sau de fapt, fondul problemei e că tu ești pe locul 2? Și-atunci ce fac? Vin cu aceste abureli și mici coțcării, se leagă de niște regulamente care sigur că n-au ajuns la finețurile de afară, până acum cinci-șase ani de zile, chiar șase luni de zile, distanța la care se dau cifrele acum, era o mare chestie. Regulamentele nu au fost reglate îndeajuns de fin și practic îi mint pe advertiseri, folosind tot felul de tertipuri. Comunicatul CNA-ului… oamenii ăia nu știu despre ce vorbesc acolo. Pentru ei, SNA, BRAT e ceva legat de presă. Mai bine s-ar ocupa de TV, că și de aia se ocupă prost. Și-apoi iau câte un comunicat al CNA-ului și-apoi sugerează așa, a la familia Voiculescu, că de fapt nu e chiar cum a zis Adevărul. Ba e exact cum a zis Adevărul. Și s-a văzut după aceea. Și nimeni, nici tu, nici alții nu ați amendat situația – domnilor de la Jurnalul, de ce v-ați dus să negați niște lucruri care erau adevărate? Ăsta era fondul problemei. Cum îl împingi tu pe Coca-Cola să-ți cumpere în continuare Jurnalul național ca lider când tu nu mai ești lider? Ocupă-te să fii lider din nou.

ÎN CARE RĂZVAN FACE O RECTIFICARE

Continuăm să discutăm o vreme în contradictoriu despre ce cifre trebuie date, când trebuie date etc. Controversa e mai curând personală, între mine și Răzvan, motiv pentru care am scos-o. Curioșii pot căuta în înregistrarea audio

Iulian Comanescu: Bine, am înțeles. De acum, pune-mă pe mailing list, să primesc odată pe lună cifrele de la toată presa. Și le-mpart cu Petrișor, pentru că-mi place cum se mișcă. Mai am o chestie pe care ai mai zis-o despre un alt grup de media și eu știu că nu-i așa. Realitatea a concediat 20 la sută din angajați.

Răzvan Cornețeanu: Mă, nu știu… da, bine, poate am greșit eu. Eu știu că au concediat oameni, ieri îmi spunea cineva de la mine, știu sigur că parte din creșterile de salariu generale pe care le-au anunțat ei nu s-au făcut, da? Lucru pe care nu l-am spus. La unii au făcut, dar la alții n-au făcut… știi ceva? Asta-i o chestie ca și cum soțul și soția dau anunț că “în seara asta îmi scot soția la restaurant”. Auzi? Da’ poți să ți-o scoți și fără să dai comunicat de presă pe chestia asta. Face parte din bucătăria unei companii, mai bine taci. Taci. Că dai afară, că restrângi…

Iulian Comanescu: Păi nu, aia cu 11 la sută sigur că este o manevră de PR, pentru că în euro este o economie.

Răzvan Cornețeanu: Manevră de PR? Ce-i aia manevră de PR?

Iulian Comanescu: Cifre pentru fraieri, care le înghit.

Răzvan Cornețeanu: Așa, ai devenit și tu un pic mai rău acuma. Știi câți au înghițit treaba aia? Prea mulți. Știi ce provoacă un asemenea comunicat? Știi care e reacția? “Răzvan! Uite ce fac ăștia! Noi ce facem?” Nu facem nimic. Pentru că nu le putem spune că dăm 11 la sută creștere și nu dăm. Și după aceea să începem să dăm oameni afară. Nu se poate. Sau să ne răzgândim. Uită-te la ce-a declarat fiecare. Adevărul Holding a avut cel mai matur approach.

ÎNAPOI ÎN VIITOR. EXTINDEREA LA TBILISI ȘI ÎN ALTE LOCURI DIN EST

Iulian Comanescu: Bun. Vă extindeți la Tbilisi cumva?

Răzvan Cornețeanu: Da, studiem extinderea pe Georgia. Asta pot să ți-o spun, că nimeni n-o poate copia. Nu e niciunul care poate să-ți spună așa ceva. Ce să-ți spun? O să cumpărăm sau o să deschidem niște publicații, îmi pare rău că nu ți le-am adus pe cele din Ucraina, am început să formăm un pachet de atac, format din publicații pe care le vom scoate aproape în același timp într-o țară în care intrăm și după-aceea… îți trebuie masă critică, asta a greșit Ringier în Ucraina, nu putea cu un tabloid. Noi am făcut, în șase luni, acum, ce n-a făcut Ringier în trei ani. Nu ne-ntreabă nimeni cum am dublat tirajul în mai puțin de șase luni de zile. E, ia să vedem? Să zicem că-n România ne furăm tirajul, cum spune câte-un zăpăcit de de nu mai știu pe unde. Deși și asta e… îți furi tirajul și după aia faci concursuri…? Deci este absolut halucinantă povestea. Dar să spunem că în România suntem eronați, suntem… în sfârșit. Bă, da’ noi ne-am dus în Ucraina și am dublat cifrele. Dublat. După care am scos încă patru produse lângă ziarul respectiv. Și lucrurile merg în continuare. Bă, cum se poate la noi și la alții nu se poate? Hai să ne punem întrebări și de genul ăsta.

Răzvan revine mai departe la ceea ce îl nemulțumește referitor la Jurnalul, polemica stârnită din Enigma Otiliei, pe care și Adevărul, și ziarul condus de Marius Tucă au inclus-o în planul aparițiilor de carte. La un moment dat se referă la apariția în fundal, pe genericul Observatorului, a Colecției Jurnalul. Îi zic că lucruri asemănătoare s-au tot întâmplat în ultimii ani, el îmi spune că ne-am obișnuit cu astfel de situații într-un asemenea grad încât ni se par normalitate.

Iulian Comanescu: N-am spus că este normal, Răzvan.

Răzvan Cornețeanu: Iar ăia, în loc să-i avertizeze și să-i penalizeze, că fac atâtea lucruri grave, îi avertizează pentru că nu ne-au dat drept la replică. Păi după ce ne-au târât șapte zile, ne-au făcut praf la fiecare emisiune de știri, ca să ne tragă de urechi domnul Voiculescu pentru că am îndrăznit să ne punem contra…

Iulian Comanescu: Bine, n-o să-i apăr pe cei de la Voiculescu, că vin la rând și se pot apăra singuri, miercurea viitoare. Dacă-mi dai dosarul ăla galben îți dăruiesc ultima apariție din colecția Jurnalul, “Îngerul a strigat” de Fănuș Neagu.

Răzvan Cornețeanu: Mulțumesc, o am. Să știi că le am. Și îți mulțumesc pentru cadou, că îl dau și eu mai departe, le am pe toate, ne studiem concurența, inclusiv la carte, să știi. Foarte, foarte atent, să știi.

Discuția completă, audio

Cele două episoade ale interviului conțin, cred, 60-70 la sută din ce-am discutat în studio. Toată discuția e aici:

Interviu cu Razvan Corneteanu, GM la Adevarul Holding
Asculta mai multe audio Stiri »

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

20 thoughts on “Interviu cu Răzvan Cornețeanu (II): Piața de publicitate pe internet este o dramă, o tragedie”

  1. mdaa… io știu acu ce să zic. alta decît că are același discurs ca pe vremurile cînd îl vedeam face to face. cu alte cuvinte, a învățat că minciunile înțesate de date și detalii se vînd mai repede drept adevăruri. problema e cînd știi măcar cît de cît adevărul și constanți că nu prea e congruent pe ici pe colo (să o zic și pe aia cu “în părțile esențiale?”) cu ce știi tu sigur… dar, în fond, așa construiești un imperiu și o carieră în multe domenii de la noi. rămîne să urmărim bilanțul și să vedem ce și cum și cui i se știrbesc dinții la final.

  2. Iulian, Razvan are dreptate sa spuna ca-s trist, dar cum sa nu fii cand tu faci afirmatii aberante in intrebari (gen: Lovin e somer. Cauta definitia si intreaba-ma inainte de a sustine asa ceva si fara legatura. Nu sunt somer, spre durerea invitatului tau) si o nulitate ca el a ajuns vedeta. Este al patrulea mesaj, deci sunt nervos pe fltru tau de care nu vrei sa scapi.

  3. Vasilissa: Nu prea sunt minciuni. În principiu, Cornețeanu n-a încurcat lucrurile decât cu treaba cu Realitatea, pe care o relativizează de altfel. Apreciez în continuare franchețea cu care a spus ce se întâmplă în piață, e și motivul pentru care am publicat in extenso discuția. Cu privire la Adevărul Holding peste un an-doi, sunt rezervat, iar Cornețeanu nu își dă proiecțiile și spune și de ce nu și le dă. Cafteala cu Jurnalul, care-i mai novator etc., e tot ceva la timpul viitor, așa că nu mă pronunț.

    Altfel, cu duritatea exagerează uneori, chiar dacă alteori e vorba de franchețe.

    Oricum, omul ăsta nu e de subestimat. E cel care a făcut cei mai mulți bani pentru vreun owner în piața media. Cu excepția lui Adrian Sârbu.

    Tiberiu: Scuze, n-am știut că ți-ai găsit de lucru, mă bucur pentru tine. Sper să fie ceva bun și cu bani mulți. Fac o rectificare acolo. Succes și cu “fitru” în continuare.

  4. Este revoltator ce spune dl. Corneteanu despre contractul colectiv. Uita sa precizeze ca la negocieri au fost prezenti si reprezentantii Clubului Roman de Presa, prezenti in delegatia UNPR (adica in curtea <> Milut) – vezi semnaturile CCM!
    Daca cititi CCM observati ca el cuprinde sporurile prevazute in Codul MUncii si in CCM national deci valabile pt. toti salariatii din tara. Cumva jurnalistii sunt o categorie defavorizata la Adevarul Holding? Apropo: de ce il atacati atat de josnic pe Cristi Godinac? E vinovat cumva de faptul ca e finul nu stiu cui lider sindical sau trebuie injurat pt. ca apara drepturile legale ale jurnalistilor ? Inclusiv ale dumneavoastra, domnule Comanescu..sau dvs. sunteti patron si nu jurnalist?

  5. Lasa ca revin maine cind o sa am mai mult singe in alcool.
    Man, totusi nu pot sa inchei fara sa-ti pun o intrebare: cum faci sa nimeresti mereu diacriticele ? Si eu as vrea dar nu-mi iese !!!

  6. Este revoltator ce spune dl. Corneteanu despre contractul colectiv. Uita sa precizeze ca la negocieri au fost prezenti si reprezentantii Clubului Roman de Presa, prezenti in delegatia UNPR (adica in curtea dlui. Milut) – vezi semnaturile CCM!
    Daca cititi CCM observati ca el cuprinde sporurile prevazute in Codul MUncii si in CCM national deci valabile pt. toti salariatii din tara. Cumva jurnalistii sunt o categorie defavorizata la Adevarul Holding? Apropo: de ce il atacati atat de josnic pe Cristi Godinac? E vinovat cumva de faptul ca e finul nu stiu cui lider sindical sau trebuie injurat pt. ca apara drepturile legale ale jurnalistilor ? Inclusiv ale dumneavoastra, domnule Comanescu..sau dvs. sunteti patron si nu jurnalist?

  7. Cosmin: Folosești pluralul ca adresare la Răzvan Cornețeanu, nu? Eu unul n-am nimic cu Cristi Godinac, doar că Răzvan a zis niște lucruri care sunau a insinuare pe site, miercuri, în discuția cu cititorii, și m-am simțit obligat să cer precizări.

    Altfel, pentru mine, niciun sindicat n-a făcut niciodată nimic. Mi-am luat și eu porția de abuzuri cât lucram la alții.

  8. Dar faptul ca Mediasind, sindicatul condus de Godinac, a negociat si obtinut pt. toti jurnalistii un document cu valoare de lege prin care, in cativa ani, s-au castigat mai multe procese, inseamna nimic? Faptul ca trusturi ca Ringier si Adevarul etc au fost nevoite sa respecte acest contract inseamna NIMIC? ca unii au curaj sa se bata cu mogulii inseamna nimic? Sunteti cel putin nedrept domnule Comanescu!

  9. Iulian, as avea multe sa zic, dar nu vreau sa ii mai acord atentie lui Corneteanu. Este adevarat ca nu m-a concediat el, m-a ales seful meu pentru ca am indraznit sa ii cer sa nu isi mai favorizeze sotia, colega de-a mea de la Corectura. Doar nu era omu’ sa isi desemneze sotia pentru concediere. Corneteanu doar ma presa sa semnez cu acordul partilor, sa renunt la somaj, si fiindca am refuzat de patru ori, si continuam sa vin la serviciu, a pus paznicul sa ma dea afara.
    Va las pe voi sa va dati seama de ce voiam somaj, spunandu-va ca salariul pe care il luam de la Adevarul nu imi ajungea nici macar pentru benzina pana in Pipera, toata luna.
    Si mai termina dle Corneteanu cu prietenul care fotografia, ca esti intr-o grava eroare. De ce refuzi sa prezinti Politiei imaginile din seara in care am fost lovita? Sper sa intelegi pana la urma cum se face o restructurare, nu cum ai procedat tu cu fetele de la Corectura sau cu Cristiana Mitroi, retinandu-i cartea de munca un an, sau cu Botez.
    Dl Corneteanu se mai afla intr-o grava eroare cand sustine ca am fost aleasa pentru ca as fi slaba profesional. Decizia mea de concedire s-a facut in baza art. 65, ceea ce inseamna:
    (1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia

  10. Iulian, oricum nu avea relevanta in intrebarea ta daca lucrez sau nu. Relevant era ca am fost singurul blogger-jurnalist care a atacat cu fapte Adevarul&Corneteanu, iar de la cateva posturi de pe Reporter Virtul s-a ajuns sa-si ia amenda de la ITM. Mai mult, asta l-a deranjat extrem de tare incat a aruncat cu laturi in mine peste tot, dar FARA sa argumenteze. Este aberant asa-zis argument al lui Corneteanu ca este idiot CCM la nivel de ramura mass media. Chiar sa fie asa, el nu poate nega un doc ce trebuie respectat. Este ca si cum eu as spune ca este imbecila Constitutia Romaniei si nu o respect, la fel cum nici altii nu o fac.

  11. Iulian, as avea multe sa zic, dar nu vreau sa ii mai acord atentie lui Corneteanu. Este adevarat ca nu m-a concediat el, m-a ales seful meu pentru ca am indraznit sa ii cer sa nu isi mai favorizeze sotia, colega de-a mea de la Corectura. Doar nu era omu’ sa isi desemneze sotia pentru concediere. Corneteanu doar ma presa sa semnez cu acordul partilor, sa renunt la somaj, si fiindca am refuzat de patru ori, si continuam sa vin la serviciu, a pus paznicul sa ma dea afara.
    Va las pe voi sa va dati seama de ce voiam somaj, spunandu-va ca salariul pe care il luam de la Adevarul nu imi ajungea nici macar pentru benzina pana in Pipera, toata luna.
    Si mai termina dle Corneteanu cu prietenul care fotografia, ca esti intr-o grava eroare. De ce refuzi sa prezinti Politiei imaginile din seara in care am fost lovita? Sper sa intelegi pana la urma cum se face o restructurare, nu cum ai procedat tu fetele de la Corectura sau cu Cristiana Mitroi, retinandu-i cartea de munca un an, sau cu Botez.
    Dl Corneteanu se mai afla intr-o grava eroare cand sustine ca am fost aleasa pentru ca as fi slaba profesional. Decizia mea de concedire s-a facut in baza art. 65, ceea ce inseamna:
    (1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

  12. Gina: ce să spun decât că Răzvan mi s-a părut necruțător? A venit cu povestea lui la întâlnirea cu cititorii și după, am considerat necesar să-i spun ce se vede mai sus că i-am spus. Mă bucur că ai venit și tu cu explicațiile tale aici, fiindcă povestea arată mai bine când e spusă din toate unghiurile. În rest îți doresc baftă, dacă l-ai enervat așa pe Răzvan, sunt convins că ai destulă energie ca să treci de momentul ăsta 🙂

  13. Despre sclavia de la ziarul Adevarul am scris si eu la http://contact.romania-inedit.ro/sclavie-la-ziarul-adevarul/ .
    Eu inteleg ca este criza , si in calitatea mea de contabil si inspector resurse umane am luat decizii de restructurare , dar am facut un plan de restructurare si le-am spus angajatilor care este situatia , si toti salariatii primesc somaj .
    Sunt 17 situatii in care salariatii care nu aveau 12 luni lucrate au fost angajati la alte firme la recomandarea mea , sau au fost pastrati o perioada gasindu-se solutii si pentru ei .
    Daca este criza nu trebuie sa aruncam oameni in strada si sa-i impiedicam sa beneficieze de ajutor de somaj .
    Chiar daca ajutorul de somaj nu este cine stie ce , totusi este mult mai bine decat nimic .

  14. România inedit: uite, n-o fi Cornețeanu simpatic – nici nu-și dorește asta -, dar dacă la Adevărul e sclavie, cum o fi situația din alte redacții? La Patriciu, Gina a fost concediată și a urmat tot acel scandal, o poveste juicy dar e vorba de o persoană. Ce se întâmplă însă în alte părți? La Evenimentul zilei, au fost puși pe liber 28 de oameni, la România liberă ceva asemănător…

  15. Iulian, nu sunt doar eu. Celelalte trei fete au fost obligate sa semneze cu acordul partilor.
    Mai sunt si alti angajati care au fost santajati: “ori pleci tu ori te incadram la incompetenta”. Asta s-a intamplat dupa ce i-am dat eu in judecata.
    Acum, Razvan Corneteanu tine fetele de la Corectura pentru a corecta ziarul tiparit, nidecum pentru a corecta ziarul inainte de a fi tiparit. A infiintat un “Panou al rusinii” unde sunt pusi cei care au mai mult de trei greseli in articol. Iti dai seama cum sunt tratate fostele mele colege de catre colegii carora sunt nevoite sa le corecteze materialele tiparite.
    Cu ajutorul “Panoului” se poate scapa si de redactorii incomozi: “Ai aparut de cateva ori la panou, aha, esti incompetent! Ori pleci tu, ori te dam afara pt. incompetenta.”
    Stiu ca s-au mai “restructurat” niste posturi in alte sectii, dar nu pot sa dau nume.

  16. Iulian , eu nu sunt impotriva disponibilizarilor , pentru ca disponibilizarile au fost intodeauna necesare , si or sa fie necesare pentru a creste productivitatea muncii , eu sunt impotriva abuzurilor comise in concedierea angajatilor .

    Pe criza asta sunt absolut necesare si concedierile , dar trebuie facute in asa fel incat fostii angajati sa beneficieze macar de ajutor de somaj , chiar daca nu este cine stie ce .

    Nu-l cunosc pe Razvan Cornateanu si nici nu am nimic de impartit cu el , mi-am spus doar parerea , atata tot .

    Si ca tot veni vorba de concedieri , sotii Turturica de la Romania Libera o sa fie pusi pe liber , deoarece unul dintre dintre cei concediati in noiembrie 2007 , jurnalistul Mihnea Petru Pârvu , a castigat in instanta aproape 40 000 de lei, plus bonuri de masa in valoare de 1 800 de lei .

    Sume similare au primit toti cei care au dat Romania libera in judecata, pentru ca toti au castigat procesele cu ziarul patronat de Dan Adamescu si condus editorial de Dan Cristian Turturica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *